ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1186/2015

Asupra recursului civil de fața, în raport de art, 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 472 din data de 17 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a respins cererea având ca obiect „pensie de întreținere" formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul C.G.C., ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 185 din 23 aprilie 2014 pronunțata de Tribunalul Olt, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.I., împotriva sentinței civile nr. 472 din data de 17 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în Dosar nr. 7760/311/2013. Prin Decizia nr. 1346 din 24 Septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I., împotriva Deciziei civile nr. 185 din 23 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, Complet specializat în litigii de minori și familie, în Dosarul nr. 7760/311/2013.

Împotriva acestei decizii reclamantul C.I. a declarat, din nou, recurs. Învestită cu soluționarea căii de atac a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil. Raportul a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurentul-reclamant C.I. a formulat „Punct de vedere" prin care a solicitat admiterea recursului, invocând faptul că este grav bolnav și că este necesar să-i fie plătită pensie de întreținere. Înalta Curte, în raport de dispozițiile art, 493 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 6 mai 2015, fără citarea părților.

Recursul va fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., „Judecătoriile judecă în primă instanță, cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel". Conform art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134 /2010 privind C. proc. civ. „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, tară drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului" iar conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), (...).

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr, 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Dispozițiile art. 483 alin, (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art, 94 pct. 1 lit. a)-i) (...).

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității -consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituție - potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Totodată este de reținut că normele procesuale privind sesizarea instanței judecătorești și soluționarea cererilor în limita competențelor atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului statuat prin art. 126 din Constituție.

În speță, acțiunea reclamantului având ca obiect obligarea la plata pensiei de întreținere a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, conform art. 94 pct. 3 lit. a) C. proc. civ. Decizia pronunțată de către tribunal în calea de atac exercitată de reclamant este definitivă și, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., nu este supusă recursului. Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului iar prin Decizia nr. 1346 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.I., împotriva Deciziei civile nr. 185 din 23 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, Complet specializat în litigii de minori și familie, în Dosarul nr. 7760/311/2013.

Cum împotriva deciziei Curții de Apel Craiova, reclamantul a declarat din nou recurs, înalta Curte, pentru considerentele arătate și având în vedere că dreptul de a folosi calea de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, o persoana neputându-se judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva Deciziei nr. 1346 din 24 septembrie 2014 a Curții de Apei Craiova, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2015.