ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1455/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la 18 februarie 2014 contestatorul N.V.P. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 4 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, invocând dispozițiile art. 6 parag. 1 și ale art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În motivarea recursului a arătat că potrivit doctrinei C.E.D.O. rezonabilitatea procedurilor judiciare nu poate fi apreciată în mod abstract, ci trebuie realizată în fiecare cauză în parte în funcție de circumstanțele concrete și de complexitatea cauzei, că în speța de față, în care se solicită un drept legitim, respectiv pensia, termenul de soluționare a fost de un an la instanța de fond și de șase luni pentru recurs, deși dispozițiile legale în vigoare prevăd termene mult mai scurte.

Din această cauză a suferit împreună cu familia, timp de trei ani, lipsuri materiale, frustrări, stres. Tribunalul Gorj a dat termene intermediare pentru completarea cererii de chemare în judecată, fără a observa că intimata Casa Națională de Pensii Publice avea obligația de a depune acte. Cum toate hotărârile Casei Naționale de Pensii Publice au fost date cu încălcarea termenului prevăzut de lege, acestea erau nule de drept, iar instanțele ar fi trebuit să soluționeze cauza fără a mai aștepta răspunsurile de la această parte. A invocat responsabilitatea statului pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, precum și responsabilitatea judecătorilor în condițiile art. 99 și art. 100 din Legea nr. 303/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 24 februarie 2014 și a fost repartizat completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 27 februarie 2014 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. În raport s-a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 525 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că împotriva hotărârii prin care s-a dispus asupra plângerii formulate împotriva încheierii de respingere a contestației privind tergiversarea procesului nu se poate exercita nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, astfel încât încheierea nr. 4 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Prin rezoluția din data de 13 martie 2014, s-a dispus comunicarea raportului, în condițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris puncte de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare. Conform dovezilor atașate la dosarul cauzei, la data de 19 martie 2014 raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat recurentului N.V.P. și intimatei Casa Națională de Pensii Publice . Recurentul a formulat, în termenul legal, un punct de vedere la raport, reiterând argumentele din cererea de recurs și arătând că înțelege să formuleze calea de atac nu în baza dispozițiilor C. proc. civ., ci în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, alegând legile care îi convin în interesul economic favorabil, legal.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ, Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed: Prin încheierea nr. 4 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în Dosarul nr. 184/54/2014 a fost respinsă contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul N.V.P. împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în Dosarul cu nr. 7020/95/2013, în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice. Art. 457 C. proc. civ., reglementând legalitatea căii de atac, dispune că hotărârile judecătorești pot fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul acestora.

Potrivit art. 525 alin. (1) C. proc. civ.: „Instanța va soluționa plângerea în termen de 10 zile de la primirea dosarului, în complet format din 3 judecători. Judecata se face fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac (...)”. Așadar, cum din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că împotriva hotărârii prin care s-a dispus asupra plângerii formulate împotriva încheierii de respingere a contestației privind tergiversarea procesului nu se poate exercita nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, încheierea nr. 4 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 493 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul N.V.P. împotriva încheierii nr. 4 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2014.