ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2015

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 314/2014 din 31

martie 2014 Tribunalul Gorj, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta N.A.M. împotriva sentinței civile nr. 1263 din 18

noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Novaci.

Împotriva

acestei sentințe reclamanta N.A.M. a declarat recurs înregistrat pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Curtea de

Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 1402/2014 din 9 octombrie 2014

a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă

N.A.M. împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 pronunțată de

Tribunalul Gorj în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 2

decembrie 2014, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția

necompetenței materiale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și

urmează să o admită, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare

Curții de Apel Craiova, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În

conformitate cu dispozițiile art. 132 C. proc. civ., „când în fața instanței de

judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea

părților ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă,

ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar,

potrivit dispozițiilor art. 129 pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de

ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de

competența unei instanțe de alt grad.

Conform art.

97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de

Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor

curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă ca

instanță de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege.

Aceste

dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 459 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât

este deschisă calea de atac a apelului. Relevant este și alin. (2) al art. 459

care dispune în sensul că „(2) în cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă

acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o

hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi atacată, înăuntrul

termenului de apel, direct cu recurs, la instanța care ar fi fost competentă să

judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părțile consimt expres,

prin înscris autentic sau prin declarație verbală, dată în fața instanței a

cărei hotărâre se atacă și consemnată într-un proces-verbal. în acest caz, recursul

poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de

drept material. (3) Căile extraordinare de atac pot fi exercitate și

concomitent, în condițiile legii. Recursul se judecă cu prioritate”.

Din

examinarea dispozițiilor sus evocate, Înalta Curte constată că recursul poate

fi promovat direct doar dacă este ca atare prevăzut ca o cale de atac pentru

hotărârea susceptibilă atât cu apel, cât și cu recurs, numai cu acordul expres

al părților în sensul în sensul exercitării directe a recursului. Doar în acest

caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material.

În acest

sens, sintagma „recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și

a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege” vizează reglementarea din art.

459 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

În același

context se interpretează și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ca

regulă generală pentru hotărârile pronunțate de curțile de apel și ca regulă specială

în cazul prevăzut de art. 459 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Față de

dispozițiile anterior menționate, în speță devine operant principiul

legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., recursul declarat

împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj, secția I

civilă, este de competența Curții de Apel Craiova.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte va

scoate cauza de pe rol și va trimite recursul declarat de reclamanta N.A.M.

împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj, secția

I civilă, spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza

de pe rol și înaintează recursul declarat de reclamanta N.A.M. împotriva

deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj, secția I civilă

spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără cale de

atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.