ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 3087/318/2016 reclamanții A., B. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2), art. 431 alin. (2), art. 555 alin. (1) C. proc. civ., art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1349 alin. (1) și (3) C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul C. SA, obligarea pârâtei la plata sumei de 418.754 RON către A., reprezentând despăgubiri pentru case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în comuna B., jud. Gorj; obligarea pârâtei la plata sumei de 199.913,20 RON, către B., reprezentând despăgubiri în cotă de 3/8 (trei optimi) pentru case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în comuna B., jud. Gorj ce-au aparținut autorului D.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 4272 din 26 mai 2016 pronunțată în Dosar nr. x/318/2016 Judecătoria Târgu-Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția a lI-a civilă, unde cauza a fost înregistrată la data de 9 iunie 2016 sub nr. 2084/95/2016.

Prin sentința nr. 77 din 22 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în Dosar nr. x/95/2016 s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Complexul C. SA, s-a respins excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă a Tribunalului Gorj, invocată de reclamanții A., B. și s-a respins acțiunea în pretenții formulată de aceștia.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și B.

Cu prilejul judecării apelului, prin încheierea de ședință din 21 februarie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins excepția de necompetență specializată formulată de către reclamanți la data de 14 februarie 2017, reținând că întrucât în primă instanță cauza a fost înregistrată ca litigiu civil iar pe parcursul judecății nu s-a invocat excepția de necompetență specializată a secției a lI a civile a acestei instanțe, cu luarea în considerare și a faptului că în prezent legea procesuală civilă nu face nicio distincție privind litigiile intervenite între persoanele fizice și cele în care ambele părți au calitatea de profesionist, excepția de necompetență nu mai poate fi invocată în acest stadiu procesual, deoarece nu reprezintă o chestiune de ordine publică, ci privată.

Prin încheierea de ședință nr. 15 din 14 martie 2017 aceeași instanță a respins cererea reclamanților formulată la 8 martie 2017, de recuzare a d-nei judecător E., a admis cererea de abținere a d-nei judecător F., cu consecința respingerii cererii de recuzare a acestui membru al completului, ca rămasă fără obiect.

Referitor la situația d-nei judecător F., s-a reținut că aceasta și-a exprimat anterior părerea în speța dedusă judecății prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. x/95/2009, sens în care cererea de abținere a fost admisă și, pe cale de consecință, respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de recuzare a reclamanților.

Referitor la situația d-nei judecător E., s-a reținut că aceasta s-a pronunțat asupra excepției de necompetență specializată a secției a II-a a Curții de Apel Craiova (prin încheierea de ședință din 21 februarie 2017), nicidecum asupra excepției de necompetență funcțională a secției a II-a civile a Tribunalului Gorj vizată de motivul 5 al cererii de apel.

Prin decizia nr. 264 din 29 martie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția a lI-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Recursul reclamanților împotriva acestei decizii și a încheierii de ședință din 21 februarie 2017 a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 1872 din 22 noiembrie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/95/2016.

Prin raportul întocmit la data de 17 octombrie 2017 în procedura filtru s-a reținut că recursul împotriva încheierii nr. 15 din 14 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 1872 din 22 noiembrie 2017 s-a apreciat că acesta este admisibil în principiu, fiind acordat termen pentru soluționare la data de 17 ianuarie 2017, dosar versionat nr. x/95/2016*.

Analizând cauza, Înalta Carte constată următoarele:

La data de 8 martie 2017, cu prilejul soluționării apelului împotriva sentinței nr. 77 din 22 septembrie 2016 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, recurenții-reclamanți au formulat cerere de recuzare a d-nelor judecător E. și F., arătând că acestea și-au exprimat anterior părerea referitor Ia motivul nr. 5 de apel privind competența funcțională a secției a II-a a Tribunalului Dolj, sens în care se impune înlăturarea lor din completul de judecată.

Recurenții-reclamanți au arătat că prin respingerea excepției de necompetență specializată a secției a II a civilă a Curții de Apel Craiova prin încheierea de ședință din 21 februarie 2017, a fost analizată chestiunea necompetenței funcționale a Tribunalului Gorj, aspect ce constituie motiv de apel în prezenta cauză.

Prin încheierea de ședință nr. 15 din 14 martie 2017 (obiect al recursului de față), Curtea de Apel Craiova a respins cererea de recuzare a d-nei judecător E., reținând că aceasta s-a pronunțat asupra excepției de necompetență specializată a secției a II a Curții de Apel Craiova (prin încheierea de ședință din 21 februarie 2017), nicidecum asupra excepției de necompetență funcțională a secției a II-a civile, a Tribunalului Gorj vizată de motivul 5 al cererii de apel; a admis cererea de abținere a d-nei judecător F., cu consecința respingerii cererii de recuzare a acestui membru al completului, ca rămasă fără obiect, reținând că aceasta și-a exprimat anterior părerea în speța dedusă judecății prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. x/95/2009.

Prin recursul declarat, reclamanții au solicitat casarea în parte a încheierii cu privire la respingerea cererii de recuzare a d-nei judecător E., admiterea cererii de recuzare, anularea hotărârii pronunțată în Dosar nr. x/95/2016, restituirea taxei de timbru în cuantum de 200 RON achitată pentru cererile de recuzare soluționate prin încheierea nr. 15 din 14 martie 2017, precum și a taxei de timbru în valoare de 100 RON achitată pentru promovarea acestui recurs.

Recurenții-reclamanți au arătat că, prin motivarea conținută în încheierea de ședință din 21 februarie 2017, completul de judecată alcătuit din doamnele judecător E. și F. s-au pronunțat și asupra motivului de apel cu nr. 5 declarat împotriva sentinței nr. 77/2016 a Tribunalului Gorj, secția a lI-a civilă. Prin motivul de apel indicat se susținea că în mod nelegal a fost respinsă excepția de necompetență funcțională a secției a II a civile a Tribunalului Gorj invocată de către reclamanți.

Recurenții-reclamanți au mai arătat ca încheierea atacată este nelegală și pentru faptul că, întrucât cererea de recuzare a d-nei judecător F. a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, urmare a admiterii cererii de abținere a acesteia, se impunea restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON achitată pentru soluționarea cererii de recuzare.

Înalta Curte constată că, prin intermediul motivelor de recurs, fără a aduce argumente noi față de susținerile inițiale formulate în cadrul cererii de recuzare, recurenții-reclamanți critică aprecierea instanței 'învestită cu această cerere, apreciere potrivit căreia verificarea propriei competențe funcționale nu reprezintă un caz de antepronunțare, ci o situație distinctă de împrejurarea că unul dintre motivele de apel vizează necompetența funcțională a instanței de fond.

Sub acest aspect, în mod corect, instanța a respins cererea de recuzare, întrucât cele două chestiuni aparținând competenței funcționale a instanței de judecată (motivul de apel privind necompetența instanței de fond, ce urmează a fi cercetat în cursul soluționării căii de atac, respectiv competența funcțională a instanței de apel, verificată cu titlu premergător trecerii la judecata cauzei) nu se suprapun și nu constituie aspecte identice care să atragă incidența motivului de recuzare privind antepronuntarea judecătorului asupra unei probleme care ulterior constituie obiect al soluționării cauzei.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". Aceste dispoziții se aplică, prin analogie, și în cazul judecării apelului, potrivit art. 482 C. proc. civ.

Cu prioritate față de analiza criticilor cu care a fost învestită, instanța de apel și-a verificat propria competență funcțională, aspectul fiind supus dezbaterii de către reclamanți la primul termen de judecată în apel. În acest sens a reținut, în principal, că este secția corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță cauza, la fond neinvocându-se o astfel de excepție, motiv pentru care, potrivit Regulamentului adoptat prin hotărârea CSM nr. 1375/2015, cauza a fost corect înregistrată pe rolul secției.

Față de această situație, împrejurarea că unul din aspectele învederate pe calea apelului vizează chestiunea competenței funcționale a instanței a cărei hotărâre face obiectul căii de atac, deci a instanței anterioare, de fond, nu are semnificația unei antepronunțări și nu justifică motivul de recuzare aferent.

Referitor la solicitarea de restituire a taxei judiciare de timbru privind suma de 100 RON achitată de către recurenți pentru cererea de recuzare a d-nei judecător E. (care nu a mai fost susținută prin concluziile orale de Ia termenul la care pricina a fost luată în pronunțare, dar care reprezintă o critică conținută în memoriul de recurs), deși nu a fost întemeiată în drept, presupune verificarea aplicării dispozițiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care reglementează situațiile în care sumele achitate cu titlu de taxă de timbru pot fi restituite la cererea petiționarului.

Astfel, potrivit art. 45 alin. (1), "Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă.

De asemenea, alin. (4) al aceluiași art. reține că "Cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de restituire se adresează acestuia".

Chiar dacă, în cererea de recuzare, reclamantul a solicitat admiterea ei și restituirea taxei de timbru, acesta nu a reluat o astfel de solicitare la momentul la care cererea sa a fost respinsă, invocând temeiul juridic ce i-ar fi permis să formuleze o astfel de solicitare.

Prin urmare, reclamantul trebuia să deruteze procedura administrativă de restituire a taxei de timbru Ia instanța în fața căreia a formulat cererea de recuzare, numai după ce va fi constatat că se află în cazul reglementat de art. 45 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, solicitarea neputând fi primită, spre analiză omisso medio, de instanța de control judiciar în recursul ce vizează legalitatea încheierii atacate.

Pentru aceste considerente, recursul reclamanților A. și B. împotriva încheierii de ședință nr. 15 din 14 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B., împotriva încheierii de ședință nr. 15 din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea C. SA, cu sediul înTârgu-Jiu,.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2018.