ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1872/2017

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/318/2016 reclamanții A., C. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2), art. 431 alin. (2), art. 555 alin. (1) C. proc. civ., art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturiior Omuiui, art. 1349 alin. (1) și (3) C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturiior Omului, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 418.754 RON către A., reprezentând despăgubiri pentru case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana Seciuri, jud. Gorj; obligarea pârâtei la plata sumei de 199.913,20 RON, către C., reprezentând despăgubiri în cotă de 3/8 (trei optimi) pentru case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana-Seciuri, jud. Gorj ee-au aparținut autorului D.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 4272 din 26 mai 2016 pronunțată în dosar nr. x/2016 Judecătoria Tărgu-Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, unde cauza a fost înregistrată la data de 9 iunie 2016 sub nr. x/95/2016.

Prin sentința nr. 77 din 22 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosar nr. x/2016 s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul S.C. B. S.A., s-a respins excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă a Tribunalului Gorj, invocată de reclamanții A., C. și s-a respins acțiunea în pretenții formulată de aceștia.

împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și C.

Prin încheierea de ședință din 21 februarie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins excepția de necompetență specializată formulată de către reclamanți la data de 14 februarie 2017, reținând că întrucât în primă instanță cauza a fost înregistrată ca litigiu civil iar pe parcursul judecății nu s-a invocat excepția de necompetență specializată a secției a îl a civile a acestei instanțe, cu luarea în considerare și a faptului că în prezent legea procesuală civilă nu face nicio distincție privind litigiile intervenite între persoanele fizice și cele în care ambele părți au calitatea de profesionist, excepția de necompetență nu mai poate fi invocată în acest stadiu procesual, deoarece nu reprezintă o chestiune de ordine publică, ci privată.

Prin decizia nr. 264 din 29 martie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția a fi a civilă, a respins apelul, ca nefondat.

împotriva acestei decizii și a încheierii de ședință din 21 februarie 2017 ale Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, reclamanții A. și C. au declarat recursuri întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6 C. proc. civ.

Recursul împotriva încheierii de ședință din 21 februarie 2017 și a deciziei nr. 264 din 29 martie 2016 ale Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a vizat următoarele critici:

I. Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale (art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.).

În acest sens, recurenții arată că Ia data pronunțării deciziei, problema incompatibilității d-nei judecător F., împotriva căreia aceștia formulaseră cerere de recuzare, nu fusese rezolvată, deoarece pe roiul instanței se afla promovat recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare.

II. Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a aitei instanțe (art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.). Sub acest aspect, recurenții arată că, contrar susținerii din motivarea soluției de respingere a excepției de necompetența specializată a secției a ii a civile a Curții de Apel Craiova, aceștia au invocat încă de la primul termen de judecată de la Tribunalul Gorj, respectiv în ședința publică dîn 13.09.2016, necompetența funcțională a acelei instanțe,

În opinia recurenților, instanța competentă a judeca litigiul era secția I civilă a Tribunalului Gorj, respectiv secția I civilă a Curții de Apel Craiova, întrucât instanța a fost învestită cu o acțiune în plată despăgubiri al cărui fapt juridic îl constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar împrejurarea că pricina se poartă între o persoană fizică și o societate comercială nu are relevanță, câtă vreme între părți nu există vreo convenție de natură comercială.

În acest sens, recurenții au depus la dosar practică judiciară în materie, conform căreia litigiile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, pentru prejudiciile cauzate de societățile miniere sunt de natură civilă iar nu comercială.

III. Prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Recurentii-reclamanți arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile legale de reglementare a efectelor lucrului judecat și ale excepției autorității de lucru judecat prevăzute de art. 433-432 C. proc. civ., confundând autoritatea pozitivă de lucru judecat cu excepția autorității de lucru judecat.

În mod greșit instanța de apel apreciază că soluția tribunalului, de admitere a excepției de lucru judecat, este legală și temeinica, procedând la aceeași confuzie mai sus arătată, printr-o motivare contradictorie, netegală și bizară, lipsită de logică juridică.

Cum prin hotărârea instanței de fond s-a admis excepția autorității de lucru judecat, însă din motivare rezultă că se invocă puterea de lucru judecat, încălcarea regulilor procedurale este evidentă și impune anularea hotărârii astfel pronunțate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

IV. În lumina argumentelor anterior menționate, hotărârea instanței de apel apare ca fiind și contradictorie, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind, repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art, 1 alin, 1 din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Deși textul legai menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial ai României, Parte I, nr. 582 din 20 iulie 2017, aceasta nu este incidență în cauză, având în vedere dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, astfel încât regimul juridic al căilor de atac este cel existent anterior deciziei de neconstituționalitate.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 418.754 RON către A., reprezentând despăgubiri pentru case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana Seciuri, jud. Gorj; obligarea pârâtei la plata sumei de 199.913,20 RON, către C., reprezentând despăgubiri în cotă de 3/8 (trei optimi) pentru case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana-Seciuri, jud. Gorj ce-au aparținut autorului D.; obligarea pârâtei la piața cheltuielilor de judecată. La data de 31 ianuarie 2017, în apel, reclamantul C. și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 533.102 RON reprezentând despăgubiri în cotă de 100% pentru imobil, conform art. 643 C. civ.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care decizia nr. 264 din 29 martie 2016 și încheierea din 21.02.2017 (față de care legea prevede posibilitatea atacării odată cu fondul) nu pot fi supuse căii extraordinare de atac a recursului.

Întrucât cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2), art. 431 alin, 2, art. 555 alin. (1) C. proc. civ., art. 1 din Primul Protocol Adițional ai Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1349 alin. (1) și (3) C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depășește pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că recursul declarat împotriva deciziei nr. 264 din 29 martie 2016 și a încheierii din 21.02.2017 ale Curții de Apel Craiova este inadmisibil, situație față de care criticile deduse judecății prin intermediul unei căi de atac care nu este prevăzută de lege nu pot fi avute în vedere.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei se regăsește mențiunea "cu recurs" nu are relevanță, întrucât devin aplicabile dispozițiile art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., text legai conform căruia "1) Hotărârea judecătorească este supusă numai eăiior de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. 2) Mențiunea inexacta din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", ce urmează a se corobora cu dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind competența materială a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Aceeași soiuțîe urmează a fi reținută și în privința recursului declarat împotriva încheierii din data de 21 februarie 2017, dat fiind caracterul acesteia de încheiere premergătoare interiocutorie, potrivit art. 235 C. proc. civ., pentru care nu este reglementată posibilitatea atacării pe cale separată. Având în vedere dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., aplicabile și în faza procesuală a recursului, potrivit art. 494 C. proc. civ., conform cărora caiea de atac împotriva încheierii se declară odată cu fondul, aceasta urmează regimul juridic al hotărârii ce se pronunță asupra fondului, prin urmare și recursul declarat împotriva încheierii apare ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanții A. și C. împotriva deciziei civile nr. 264 din 29 martie 2017 și a încheierii de ședință din 21 februarie 2017 ale Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, va fi respins, ca inadmisibil, iar recursul împotriva încheierii de ședință nr. 15 din 14 martie 2017 a aceleiași instanțe va fi admis în principiu, având în vedere că vizează o încheiere de respingere a cererii de recuzare, supusă recursului în mod separat, conform art. 53 C. proc. civ. și ale cărui critici de nelegalitate sunt încadrabile în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., urmând a fi analizat la data de 17 ianuarie 2018, în ședință publică, cu citare părți.<BR><BR>

PENTRU ACESTE MOTIVE<BR>

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și C., ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat E., cu sediul în Târgu-Jiu, județ Gorj împotriva deciziei civile nr. 264 din 29 martie 2017 și a încheierii de ședință din 21 februarie 2017 ale Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., cu sediul în Târgu-Jiu, județ Gorj.

Admite în principiu recursul declarat împotriva încheierii nr. 15 din 14 martie 2017 a aceleiași instanțe.

Fixează termen de judecată a recursului declarat împotriva încheierii nr. 15 din 14 martie 2017 la data de 17 ianuarie 2018, în ședință publică, completul nr. 3 noul C. proc. civ., cu citare părți.

Fără cale de atac în ceea ce privește respingerea recursului împotriva deciziei nr. 264 din 29 martie 2017 și a încheierii de ședință din 21 februarie 2017 ale Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2017.