ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 737/2015

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 27 ianuarie 2014 înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 348/1/2014, contestatorul N.M. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 1174 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în Dosarul nr. 3663/223/2012. Prin decizia nr. 869 din 5 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani. Judecătoria Drăgășani prin sentința civilă nr. 1967 din 26 noiembrie 2014 a respins contestația în anulare formulată de contestatorul N.M.

ca inadmisibilă. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 ianuarie 2015 N.M. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1967 din 26 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 348/1/2014 de către Judecătoria Drăgășani. Intimata N.M. prin întâmpinarea formulată în combaterea cererii de recurs, a invocat excepția de necompetență materială și excepția de litispendență, solicitând admiterea acestora. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 159 1 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează să o admită, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: În conformitate cu dispozițiile art. 159 1 alin. (4) C. proc.

civ., "La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța este competentă general, material și teritorial să judece pricina,", iar, potrivit dispozițiilor art. 159 1 pct. 2 C. proc. civ., necompetență este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Conform art. 4 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., tribunalul judecă ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. (2) Recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel. În speță, se constată că recurentul N.M. a declarat recurs împotriva unei sentințe pronunțată de către Judecătoria Drăgășani, în primă instanță. Față de dispozițiile anterior menționate, în speță devine operant principiul legalității căii de atac, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1967 din 26 noiembrie 2014 fiind de competența Tribunalului Vâlcea.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 4 raportat la art. 159 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurentul N.M. împotriva sentinței civile nr. 1967 din 26 noiembrie 2014 a Judecătoriei Drăgășani în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială. Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul N.M. împotriva sentinței civile nr. 1967 din 26 noiembrie 2014 a Judecătoriei Drăgășani în favoarea Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.