ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 737/2015

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de

27 ianuarie 2014 înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub

nr. 348/1/2014, contestatorul N.M. a formulat contestație în anulare împotriva

sentinței civile nr. 1174 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Drăgășani

în Dosarul nr. 3663/223/2012.

Prin decizia

nr. 869 din 5 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a

fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Drăgășani.

Judecătoria

Drăgășani prin sentința civilă nr. 1967 din 26 noiembrie 2014 a respins

contestația în anulare formulată de contestatorul N.M. ca inadmisibilă.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 ianuarie 2015 N.M. a

declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1967 din 26 noiembrie 2014,

pronunțată în Dosarul nr. 348/1/2014 de către Judecătoria Drăgășani.

Intimata N.M.

prin întâmpinarea formulată în combaterea cererii de recurs, a invocat excepția

de necompetență materială și excepția de litispendență, solicitând admiterea

acestora.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 159

1

C. proc. civ.,

excepția necompetenței materiale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată

și urmează să o admită, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului Vâlcea, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare:

În

conformitate cu dispozițiile art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ., "La

prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să

stabilească dacă instanța este competentă general, material și teritorial să

judece pricina,", iar, potrivit dispozițiilor art. 159

1

pct. 2

C. proc. civ., necompetență este de ordine publică în cazul încălcării

competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt

grad.

Conform art.

4 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de

Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor

curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., tribunalul judecă ca

instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Conform art.

299 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin.

(2) sunt aplicabile în mod corespunzător. (2) Recursul se soluționează de

instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.

În speță, se

constată că recurentul N.M. a declarat recurs împotriva unei sentințe

pronunțată de către Judecătoria Drăgășani, în primă instanță.

Față de

dispozițiile anterior menționate, în speță devine operant principiul

legalității căii de atac, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1967

din 26 noiembrie 2014 fiind de competența Tribunalului Vâlcea.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 4 raportat la art. 159

1

C. proc. civ., Înalta

Curte va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de

soluționare a recursului declarat de recurentul N.M. împotriva sentinței civile

nr. 1967 din 26 noiembrie 2014 a Judecătoriei Drăgășani în favoarea

Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția de necompetență materială.

Declină competența de

soluționare a recursului declarat de recurentul N.M. împotriva sentinței civile

nr. 1967 din 26 noiembrie 2014 a Judecătoriei Drăgășani în favoarea

Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2015.