ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2767/2015

Decizia nr. 2767/2015

După deliberare,

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Drăgășani la data de 23 noiembrie 2012 sub nr. x/223/2012,

reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 960 lei.

Judecătoria

Drăgășani, prin sentința civilă nr. 90 din 22 ianuarie 2014, a r

espins acțiunea.

Această sentință a

rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 554/R din 29 mai 2014, pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, hotărâre prin care a fost respins recursul declarat de

reclamantă.

La data de 26

ianuarie 2015 s-a înregistrat, sub nr. x/1/2015, la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, contestația în anulare formulată de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 90 pronunțată la data de 22 ianuarie 2014 în Dosarul

nr. x/223/2012 al Judecătoriei Drăgășani.

Prin Decizia nr. 610

din 24 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, a declinat competența de soluționare a contestației în anulare în

favoarea Judecătoriei Drăgășani, reținând, în esență, că, potrivit

dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare se

introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Judecătoria Drăgășani,

prin Decizia nr. 1329 din 25 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, a

respins contestația în anulare.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut, în esență, că nu sunt întrunite condițiile legale

impuse restrictiv de textele care reglementează contestația în anulare.

Împotriva acestei

decizii reclamanta-contestatoare a formulat recurs, înregistrat la data de 2

octombrie 2015 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, Dosar

nr. x/1/2015.

În ședința publică

din 4 decembrie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

necompetenței materiale în soluționarea recursului, în raport de dispozițiile art.

319 alin. (1), art. 320 alin. (3) cu referire la

art. 282 alin. (1) coroborat cu art. 282

1

C.

proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ.: „Contestația se introduce la

instanța a cărei hotărâre se atacă”.

Art. 320 alin. (3) C.

proc. civ. statuează că: „ Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Conform art. art. 282

alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt

supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal

sunt supuse apelului la curtea de apel”.

Dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. sunt în sensul că „Nu sunt supuse apelului hotărârile

judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală

privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de

până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști

sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor

referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor

asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin

erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de

lege”.

În speță, sentința

civilă nr. 90 din 22 ianuarie 2014 a fost pronunțată de Judecătoria Drăgășani,

recursul declarat împotriva acesteia, potrivit art. 282

1

C. proc.

civ.,

fiind soluționat de Tribunalul Vâlcea, prin Decizia civilă nr.

554/R din 29 mai 2014.

În acest context,

contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 90 din 22

ianuarie 2014 a fost soluționată de Judecătoria Drăgășani, iar, față de

dispozițiile legale evocate, recursul declarat împotriva unei sentințe

pronunțată de judecătorie se va soluționa de tribunal.

Prin urmare, în

raport de dispozițiile art. 158 C. proc. civ., care dispun: „Când în fața

instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată

să stabilească instanța competentă” și de prevederile art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., care statuează că necompetența este de ordine publică „când pricina este

de competența unei instanțe de alt grad”, Înalta Curte constată că, hotărârea

fiind pronunțată în primă instanță de judecătorie, prezenta cale de atac se va

îndrepta la instanța ierarhic superioară, respectiv la tribunal, motiv pentru

care urmează a se declina competența de soluționare a căii de atac declarate de

reclamanta

A.

în

favoarea Tribunalul Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a cererii de recurs formulată de recurenta-contestatoare A.

împotriva sentinței nr. 1329 din 25 iunie 2015 a Judecătoriei Drăgășani în

favoarea Tribunalului Vîlcea.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2015.