ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 878/2015

Asupra recursului constată următoarele: Prin sentința nr. 66 din 25 februarie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței civile nr. 3929 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Drăgășani în Dosarul nr. 865/223/2012. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, asupra căruia s-a pronunțat Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1244 din 30 septembrie 2014, în sensul că s-a declarat nulă, ca nesemnată, cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 66 din 25 februarie 2014, reclamantul C.I. a declarat din nou recurs, înregistrat la Curtea de Apel Pitești la 15 decembrie 2014, instanță care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed. Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind unicitatea căii de atac. Or, în cauză, se constată că reclamantul a uzitat de calea extraordinară de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 66/2014 a Tribunalului Vâlcea, demersul judiciar exercitat fiind soluționat de Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă, prin Decizia nr. 1244 din 30 septembrie 2014. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel fiind, recursul reclamantului se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință. În ceea ce privește cererea formulată de intimata - pârâtă SC E.E.Z.C. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată, se reține că aceasta nu poate fi primită. Se constată astfel că solicitarea intimatei - pârâte s-a realizat prin intermediul întâmpinării formulate la 25 martie 2015, depusă deci cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 308 alin. (2) C. proc. civ., în chiar ziua ședinței de judecată, termen la care SC E.E.Z.C. SRL nu a fost reprezentată. Se observă totodată că prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat, arătând că Hotărârea curții de apel nr. 1244/2014 se bucură de autoritate de lucru.

Mai mult, factura fiscală din 20 februarie 2015, depusă de apărătorul intimatei - pârâte în justificarea cheltuielilor de judecată solicitate, nu face dovada plății respectivei sume de către SC E.E.Z.C. SRL, constituindu-se, în fapt, într-un înscris care statuează nașterea unui drept de creanță și nu a plății. Or, din interpretarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. reiese că partea care a câștigat procesul poate beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată pe care a dovedit că le-a făcut.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței nr. 66 din 25 februarie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă. Respinge cererea formulată de intimata - pârâtă SC E.E.Z.C. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.