ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 878/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 878/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului constată
următoarele:
Prin sentința nr. 66 din 25 februarie 2014, Tribunalul
Vâlcea, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul C.I.
împotriva sentinței civile nr. 3929 din 17 decembrie 2012 pronunțată de
Judecătoria Drăgășani în Dosarul nr. 865/223/2012.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamantul, asupra căruia s-a pronunțat Curtea de Apel
Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1244 din 30 septembrie 2014, în
sensul că s-a declarat nulă, ca nesemnată, cererea de recurs.
Împotriva sentinței nr.
66 din 25 februarie 2014, reclamantul C.I. a declarat din nou recurs, înregistrat
la Curtea de Apel Pitești la 15 decembrie 2014, instanță care a înaintat
dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte, în
prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil,
urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Prin dispozițiile art.
129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor
interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și
termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine
persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în
condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în
situații identice.
Aceleași exigențe
exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte
condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile
Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi
întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea
privind unicitatea căii de atac.
Or, în cauză, se
constată că reclamantul a uzitat de calea extraordinară de atac a recursului
împotriva sentinței civile nr. 66/2014 a Tribunalului Vâlcea, demersul judiciar
exercitat fiind soluționat de Curtea de Apel Pitești, Secția I civilă, prin Decizia
nr. 1244 din 30 septembrie 2014.
Recunoașterea unei
căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală
constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a
principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,
din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Astfel
fiind, recursul reclamantului
se privește ca inadmisibil și va fi respins în
consecință.
În ceea ce privește
cererea formulată de intimata - pârâtă SC E.E.Z.C. SRL de acordare a
cheltuielilor de judecată, se reține că aceasta nu poate fi primită.
Se constată astfel
că solicitarea intimatei - pârâte s-a realizat prin intermediul întâmpinării
formulate la 25 martie 2015, depusă deci cu nerespectarea termenului prevăzut
de art. 308 alin. (2) C. proc. civ., în chiar ziua ședinței de judecată, termen
la care SC E.E.Z.C. SRL nu a fost reprezentată.
Se observă totodată
că prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă a solicitat respingerea
recursului declarat de reclamant, ca nefondat, arătând că Hotărârea curții de
apel nr. 1244/2014 se bucură de autoritate de lucru.
Mai mult, factura fiscală
din 20 februarie 2015, depusă de apărătorul intimatei - pârâte în justificarea
cheltuielilor de judecată solicitate, nu face dovada plății respectivei sume de
către SC E.E.Z.C. SRL, constituindu-se, în fapt, într-un înscris care statuează
nașterea unui drept de creanță și nu a plății.
Or, din interpretarea
prevederilor art. 274 C. proc. civ. reiese că partea care a câștigat procesul
poate beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată pe care a dovedit că
le-a făcut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței nr. 66
din 25 februarie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.
Respinge cererea
formulată de intimata - pârâtă SC E.E.Z.C. SRL de acordare a cheltuielilor de
judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 martie 2015.