ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3444/2014

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 30 iunie 2014 pronunțată de Cartea de Apei Craiova, secția l civilă, temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantul B.V.F. împotriva sentinței nr. 93 din 16 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la termenul de judecată din 30 iunie 2014 niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecata în lipsă, motiv pentru care a procedat la suspendarea judecății cauzei pentru lipsa nejustificată a acestora, în temeiul prevederilor arl.411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul B.V.F., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 iulie 2014, sub nr. 9727/63/2013/al, repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului 10 filtru. Deși recursul nu este întemeiat în drept, instanța apreciază că motivele invocate pot fi încadrate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 11 septembrie 2014 s-a dispus comunicarea recursului către intimate, pentru ca acestea să formuleze întâmpinare în termen de 30 de zile, conform prevederilor art. 17 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 15 alin. (3) din Legea nr. 2/2013. Deși din procesele-verbale de înmânare aflate la filele 15-17 în dosarul de recurs reiese faptul că intimatelor-pârâte le-a parvenit recursul formulat în cauză, acestea nu au formulat întâmpinare, pentru a-și exprima poziția procesuală.

În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 octombrie 2014, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport consialându-se că acesta deși este admisibil în principiu, fața de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., este vădit nefondat. Prin rezoluția din 22 octombrie 2014, completul 10 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părțile litigante, pentru ca acestea să formuleze, în scris, un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din aceiași act normativ.

Din procesele-verbale de înmânate aflate la filele 26-29 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a căii de atac a fost comunicat părților. La data de 3 noiembrie 2014, (data poștei), recurentul-reclamant a formulat un punct de vedere ia raport, în care a susținut că, în cuprinsul acestuia, a fost exprimată o opinie echidistantă și imparțială cu privire la litigiul în care se află cu intimatele-pârâte. De asemenea, recurentul-reclamant și-a exprimat nemulțumirea cu privire la Decizia nr. 320539 din 06 iunie 2014, emisă de imimata-pârâtă C.J.P. Dolj, anexată la raport, prin care i-a fost acordată pensia pentru limită de vârstă în cuantum de 1.325 iei, care însă nu este menționată la rubrica „total drepturi" a cuponului de pensie, ci se prevede o sumă diminuată, ca urmare a reținerilor operate pentru C.A.S.S.

și impozit, rețineri care sunt, în opinia sa, ilegale. Față de aceste aspecte, recurentul-reclamant solicită să fie despăgubit moral cu suma de 30.000 lei și să-i fie acordată, începând cu data de 02 ianuarie 2014, și suma restantă în cuantum de 79 lei reținută lunar, în mod rjejustificat, de C.J.P. Dolj. Intimatele-pârâte nu au formulat un punct de vedere la raport. Examinând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 414 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut, în scris, judecarea în lipsa.

Din configurația textului legal citat rezultă că dispozițiile pe care le reglementează au caracter imperativ, instanța fiind obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părților legal citate și faptul că acestea nu au solicitat soluționarea pricinii și în absența lor. Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit această măsură a fost în considerarea respectării dreptului la apărare al părților și al principiului contradictorialitâții procesului civil. Așa fiind, deși în memoriul de recurs reclamantul a menționat că a solicitat judecata pricinii și în lipsa părților, acest aspect nu a fost reținut de instanța de apel, prin raportare la înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Conform prevederilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ., judecata cauzei nu este împiedicată chiar dacă părțile litigante, legal citate, lipsesc, însă cel puțin una dintre ele a cerut, în scris, judecata cauzei în absența lor. Din examinarea cererii de apel formulate de către reclamant, rezultă că acesta nu a solicitat soluționarea pricinii în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, iar intimatele nu au formulat niciun act de procedură în care să menționeze că solicită judecata apelului și în lipsa părților. Față de aceste aspecte și de prevederile legale mai sus menționate, soluționarea cererii de apel în lipsa părților, care nu au solicitat judecata în lipsă, ar fi fost nelegală.

Prin urmare, pentru considerentele arătate în precedent, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de reclamantul B.V.F.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.V.F., împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. 9727/63/2013. Decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2014.