ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3525/2014

Asupra cererii

de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 24 iunie 2014

revizuentul P.F.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 3457 din 26

mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. 6191/120/2010

solicitând admiterea acesteia, să se constate faptul că decizia atacată este

potrivnică Deciziei nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, în Dosarul nr. 6191/120/2010 și, ca efect al admiterii cererii de

revizuire, să se anuleze cea din urmă decizie și să se dispună rejudecarea pe

fond a cauzei în sensul stabilit de prima decizie.

Revizuentul își

întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Dezvoltând

argumentele de drept aduse în sprijinul cererii sale, revizuentul arată

următoarele:

Din

dispozitivul Deciziei nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 pronunțate de Curtea de

Apel Ploiești rezultă că instanța de control judiciar a admis și recursul

formulat de revizuent și de T.C. împotriva încheierilor pronunțate de

Tribunalul Dâmbovița în data de 6 octombrie 2011, respectiv în data de 26

aprilie 2012 (prin încheierea din data de 6 octombrie 2011 a fost admisă

cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamant în temeiul art. 245

Vechiul C. proc. civ., admițându-se și excepția lipsei calității procesuale

pasive a moștenitorilor pârâtului M.M., prin încheierea din data de 26 aprilie

2012 a fost respinsă excepția perimării cauzei).

Din

dispozitivul Deciziei nr. 3457 din 26 mai 2014 rezultă că se mențin

dispozițiile din sentința nr. 181 din 7 martie 2014 privitore la excepția perimării,

sens în care revizuentul redă argumentele din decizie pe care le consideră

relevante în speță.

Consideră

revizuentul că, în contextul admiterii recursului celor două persoane fizice

împotriva celor două încheieri amintite, se impunea reluarea discuțiilor

referitoare la excepția perimării cauzei, fiind total greșită validarea, de

către instanța de recurs, a considerentelor judecătorului sindic în sensul că

soluția de respingere a excepției perimării ar fi intrat în autoritatea de

lucru judecat prin pronunțarea încheierilor Tribunalului Dâmbovița din data de

6 octombrie 2011, respectiv din data de 26 aprilie 2012 și a sentinței nr. 556

din 7 iunie 2012 a aceleiași instanțe.

De altfel, se

arată, însuși judecătorul sindic a reținut, în considerentele sentinței nr. 181

din 7 martie 2014, că prin Decizia de casare nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 nu

s-a statuat asupra legalității/nelegalității soluției primei instanțe de

respingere a excepției de perimare.

Conchide

revizuentul în sensul că cele două hotărâri irevocabile, respectiv Decizia nr.

5184/2012 pronunțată în Dosarul nr. 6191/120/2010 și Decizia nr. 3457/2014

pronunțată în Dosarul nr. 6194/120/2010 sunt potrivnice, ele fiind pronunțate

de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, și, în consecință, se impune anularea celei

din urmă hotărâri potrivnice, respectiv Decizia nr. 3457 din 26 mai 2014

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 6191/120/2010 urmând a se

rejudeca cererea de atragere a răspunderii îndreptată împotriva revizuentului

subsemnatului și a altor persoane în sensul stabilit prin Decizia nr. 5184 din

13 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6191/120/2010.

Intimatul Ș.J.

Ipurl lichidator judiciar al SC W.T.S. SA a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă față de faptul că aceasta nu

întrunește în mod cumulativ cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cererea de

revizuire urmează a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta.

Prin Decizia

nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploiești a admis recursurile

formulate de Ș.J. Ipurl în calitate de lichidator judiciar al SC W.T.S. SA și

de pârâții T.C. și P.F.C. împotriva încheierilor pronunțate în data de 6

octombrie 2011, 26 aprilie 2011 și a sentinței nr. 556 din 7 iunie 2012

pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, a casat sentința atacată și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

În

fundamentarea acestei decizii instanța a avut în vedere că prin prisma

criticilor formulate prima instanța nu a interpretat în mod just cauza dedusă

judecății în raport cu întreg materialul probator și cu referire la incidența

legislației în materie, nu a lămurit sub toate aspectele raporturile juridice

între părți. De asemenea s-a apreciat că, în mod nejustificat, judecătorul

sindic nu a luat în considerație obiecțiunile formulate de recurenta Ș.J.T

Ipurl Târgoviște, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei în cauză, la

raportul de expertiză financiar contabilă întocmit de expert C.I.A.

În rejudecare,

cauza a fost înregistrată sub nr. 6191/120/2010 la data de 18 decembrie 2012.

Prin sentința

nr. 181 pronunțată în data 7 martie 2014 de Tribunalul Dâmbovița a respins

excepția perimării cauzei invocată de pârâți prin apărător și a respins cererea

formulată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 de reclamantul Ș.J. Ipurl.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs declarat de reclamantul Ș.J. Ipurl (prin

jurist C.I.), în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC W.T.S. SA și

pârâții T.C., și P.F.C., toți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia nr. 3457 din 26 mai 2014 a respins ca nefondat recursul formulat de

pârâții T.C., P.F.C. împotriva sentinței nr. 181 pronunțată în data de 7 martie

2014 de Tribunalul Dâmbovita.

A admis

excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamantul Ș.J. Ipurl

formulat împotriva încheierii de amânare a pronunțării din data de 21 februarie

2014 a Tribunalului Dâmbovita.

A respins ca

inadmisibil recursul formulat împotriva încheierii din 21 februarie 2014.

A admis

recursul formulat de lichidatorul judiciar Ș.J. Ipurl Targoviște, împotriva

sentinței nr. 181 pronunțată în data de 7 martie 2014 de Tribunalul Dâmbovita.

A modificat în

parte sentința în sensul că admite cererea formulată de lichidatorul judiciar

și pe cale de consecință atrage răspunderea pârâților T.C., P.F.C. și Ș.D.

pentru pasivul debitoarei în cuantum de 3.334.658,33 lei.

A menținut

restul dispozițiilor sentinței cu privire la excepția perimării.

Motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. permite revizuirea în

situația în care există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una și acerași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Pentru a se

putea invoca motivul trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să fie vorba

de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat

fondul cauzei;

b) să fie vorba

de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla

identitate de elemente: părți, obiect, cauză;

c) hotărârile

contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar) ci în procese

(dosare) diferite:

d) în al doilea

proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau chiar dacă a

fost ridicată să nu se fi discutat;

e) să se ceară

anularea celei de-a doua hotărâre, care s-a pronunțat cu încălcarea puterii

lucrului judecat.

Prin

reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se

separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat,

se ajunge la hotărâri potrivnice, ale căror dispozitive nu se pot concilia.

În cauză nu

sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile mai sus relevate față de faptul că

cele două hotărâri pretins a fi potrivnice au fost pronunțate în cadrul

aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

În cadrul

aceluiași proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în faze

procesuale distincte, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o

singură hotărâre pune capăt judecății.

Așa fiind,

Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de

revizuire de față nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul P.F.C. împotriva Deciziei nr.

3457 din 26 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6191/12072010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.