ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5184/2012

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Revizuentul M.A. a chemat în judecata pe

intimatul Ministerul Administrației și Internelor pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se revizuiască sentința civila nr. 1523 din 24 martie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 5583/2/2009 de către Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal și să fie schimbată în totul

sentința atacată în sensul de a admite acțiunea formulată de către revizuent și

să se anuleze ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 15 martie 2009.

În fapt, revizuentul a

arătat că prin acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosarului

nr. 5583/2/2009 s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal, solicitând

anularea ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 15 martie 2009 prin

care a fost eliberat din funcție și pus la dispoziția Ministerului precum și actele

administrative subsecvente, solicitând totodată și repararea pagubei ce i-a fost

pricinuita respectiv acordarea de despăgubiri pentru daune materiale cauzate prin

raportarea la diferențele din veniturile salariale care i se cuveneau în condițiile

ocupării efective a funcției din care a fost eliberat, deduse din sumele încasate

efectiv pentru perioada în discuțiune, actualizate cu indicele de inflației la data

plății.

Revizuentul a susținut

că în cauză sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. dar că s-ar

putea invoca și dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

La data de 29 noiembrie

2011 prin întâmpinarea formulată intimatul a invocat excepția necompetenței materiale

a acestei instanțe față de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

La termenul din 1

februarie 2012 instanța a pus în vedere revizuentului să-și precizeze cererea de

revizuire sub aspectul temeiului juridic.

Față de acest aspect,

la 13 martie 2012 revizuentul a arătat că invocă cazul de revizuire prevăzut la

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere hotărârile acestei instanțe din

12 martie 2010 și din 21 februarie 2010.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 1841

din 14 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, dispunând trimiterea dosarului la această instanță.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că revizuentul invocă hotărâri potrivnice pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

și că potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. instanța mai mare

în grad față de aceea care a pronunțat hotărârile este Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi exercitată numai

în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C.

proc. civ.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din economia reglementării

în materia revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia se examinează sub următoarele

aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă, această hotărâre să fie

dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se înscrie în motivele

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Pentru existența motivului

de revizuire prevăzut la pct. 7 al acestui text se cere să existe identitate de

părți, de cauză și de obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat,

încălcarea acestuia făcând imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Într-o

atare situație legea sancționează nelegalitatea celei din urmă hotărâri, în condițiile

art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ., precum și imposibilitatea executării.

În speță, această din

urmă condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, hotărârile pretins potrivnice

nefiind pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitatea de părți

cerută de lege pentru cele două dosare, ca element specific autorității de lucru

judecat, de natură a face imposibilă executarea simultană a celor două hotărâri.

În cauză revizuentul a

solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1523 din 24 martie 2010.

În speță hotărârile potrivnice

nu conțin elementele autorităților de lucru judecat.

Astfel în sentința a cărei

revizuire o solicită, respectiv nr. 1523 din 24 martie 2010 pronunțată în Dosarul

nr. 5583/2/2009 părțile aflate în litigiu sunt M.A. în calitate de reclamant și

Ministerul Administrației și Internelor și ministrul acestuia N.D., ambii în calitate

de părâți, litigiu având ca obiect anularea ordinului din 15 martie 2009.

Pricina ce face obiectul

Dosarului nr. 4838/2/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 802/2010, are

calitate de reclamat pe N.V.G. iar în calitate de pârât pe M.A.I., deși se solicită

anularea aceluiași ordin, respectiv din 15 martie 2009.

Cât privește litigiul

ce constituie obiectul Dosarului nr. 5587/2/2009 acesta l-a avut ca și reclamant

pe numitul S.M. și viza anularea unui alt act administrativ.

Din analiza celor expuse

mai sus, rezultă că condiția triplei identități de părți, obiect și cauză nu este

îndeplinită astfel că nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de

revizuire, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de M.A. împotriva sentinței nr. 1523 din 24 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012.