ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5184/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Revizuentul M.A.

a chemat în judecata pe intimatul Ministerul Administrației și Internelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se revizuiască sentința civila nr. 1523 din 24 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5583/2/2009 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și să fie schimbată în totul sentința atacată în sensul de a admite acțiunea formulată de către revizuent și să se anuleze ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 15 martie 2009. În fapt, revizuentul a arătat că prin acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5583/2/2009 s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 15 martie 2009 prin care a fost eliberat din funcție și pus la dispoziția Ministerului precum și actele administrative subsecvente, solicitând totodată și repararea pagubei ce i-a fost pricinuita respectiv acordarea de despăgubiri pentru daune materiale cauzate prin raportarea la diferențele din veniturile salariale care i se cuveneau în condițiile ocupării efective a funcției din care a fost eliberat, deduse din sumele încasate efectiv pentru perioada în discuțiune, actualizate cu indicele de inflației la data plății.

Revizuentul a susținut că în cauză sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. dar că s-ar putea invoca și dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. La data de 29 noiembrie 2011 prin întâmpinarea formulată intimatul a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe față de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. La termenul din 1 februarie 2012 instanța a pus în vedere revizuentului să-și precizeze cererea de revizuire sub aspectul temeiului juridic. Față de acest aspect, la 13 martie 2012 revizuentul a arătat că invocă cazul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., având în vedere hotărârile acestei instanțe din 12 martie 2010 și din 21 februarie 2010. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 1841 din 14 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, dispunând trimiterea dosarului la această instanță. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că revizuentul invocă hotărâri potrivnice pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și că potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. instanța mai mare în grad față de aceea care a pronunțat hotărârile este Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din economia reglementării în materia revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă, această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se înscrie în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Pentru existența motivului de revizuire prevăzut la pct. 7 al acestui text se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat, încălcarea acestuia făcând imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Într-o atare situație legea sancționează nelegalitatea celei din urmă hotărâri, în condițiile art. 327 alin. (1) teza finală C. proc.

civ., precum și imposibilitatea executării. În speță, această din urmă condiție de admisibilitate nu este îndeplinită, hotărârile pretins potrivnice nefiind pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitatea de părți cerută de lege pentru cele două dosare, ca element specific autorității de lucru judecat, de natură a face imposibilă executarea simultană a celor două hotărâri. În cauză revizuentul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1523 din 24 martie 2010. În speță hotărârile potrivnice nu conțin elementele autorităților de lucru judecat. Astfel în sentința a cărei revizuire o solicită, respectiv nr. 1523 din 24 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5583/2/2009 părțile aflate în litigiu sunt M.A.

în calitate de reclamant și Ministerul Administrației și Internelor și ministrul acestuia N.D., ambii în calitate de părâți, litigiu având ca obiect anularea ordinului din 15 martie 2009. Pricina ce face obiectul Dosarului nr. 4838/2/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 802/2010, are calitate de reclamat pe N.V.G. iar în calitate de pârât pe M.A.I., deși se solicită anularea aceluiași ordin, respectiv din 15 martie 2009. Cât privește litigiul ce constituie obiectul Dosarului nr. 5587/2/2009 acesta l-a avut ca și reclamant pe numitul S.M. și viza anularea unui alt act administrativ. Din analiza celor expuse mai sus, rezultă că condiția triplei identități de părți, obiect și cauză nu este îndeplinită astfel că nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.A. împotriva sentinței nr. 1523 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.