ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2355/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2355/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel București,
reclamanta SC A.D. SRL Pitești, în calitate de reprezentant al Asociației nr. 466
B, în contradictoriu A.R.R. și I.G.C.T.I. a formulat plângere împotriva
hotărârii din 26 octombrie 2005 solicitând instanței să dispună modificarea punctajului
Asociației 173 B (SC C.C. SRL și SC A.T. SRL) constatând că această asociație
nu are vechime pe traseele Pitești – Topoloveni și Pitești – Leordeni și
atribuirea acestor trasee către Asociația 466 B deoarece totalizează un punctaj
general mai mare decât Asociația 173 B.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1565 din
iunie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
soluție instanța de fond a reținut faptul că prin hotărârea contestată la art. 2
s-a modificat punctajul aferent vechimii pe traseele Pitești – Topoloveni și
Pitești – Leordeni pentru SC C.C.A.2. SRL și SC A.T. SRL și a consemnat că
aceasta atrage constatarea nulității licențelor de traseu eliberate
operatorilor menționați după ședința de atribuire din 3 iunie 2005, iar conform
art. 13 alin. (2) din metodologie, după anularea licențelor de traseu, acestea
vor fi ofertate în altă ședință de atribuire publică în sistem electronic.
Referitor la cererea
reclamantei de modificare a punctajului Asociației nr. 173 B, s-a constatat că
în actul contestat s-a consemnat că modificarea punctajului aferent vechimii pe
traseul în discuție a rezultat ca urmare a Deciziei nr. 3951/2005 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, dar modificarea acestuia nu conduce la atribuirea
traseelor solicitate de reclamantă.
S-a reținut și faptul că
chiar dacă s-ar fi solicitat anularea licențelor în discuție, potrivit art. 47
din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001, atribuirea
traseului spre executare către alți operatori se poate face numai prin
atribuire publică, impunându-se o nouă licitație.
Împotriva acestei sentinței s-a
declarat recurs de către reclamanta Asociația 466 B apreciind-o ca fiind
netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs se
arată că prin Decizia nr. 3951 din 22 iunie 2005 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost
admise recursurile declarate de M.T.C.T., A.R.R., împotriva sentinței civile nr.
129/F/C din 25 octombrie 2004 și împotriva Încheierii de ședință din 1
septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și
fiscal, și cererea de intervenție formulată de SC A.D. SRL, a fost casată
încheierea precum și sentința și respinsă cererea de suspendare și acțiunea
reclamantei SC C.C.A.2. SRL Pitești.
În baza acestei hotărâri,
recurenta susține că trebuie să se modifice punctajul celor două intimate
deoarece actul administrativ prin care a fost anulată licența de transport
pentru SC C.C. SRL a fost menținut de hotărârea Înaltei Curți de Casație și
Justiție, iar aceasta deținea vechime de traseu.
În temeiul art. 11 alin. (1),
art. 30 alin. (6) și art. 47 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001,
se impune ca A.R.R. să atribuie traseele Pitești – Topoloveni și Pitești –
Leordeni, rămase libere prin anularea licențelor acordate SC C.C. SRL și SC A.T.
SRL, către Asociația nr. 466 B care era cel de-al doilea ofertant.
S-a solicitat admiterea
recursului, admiterea acțiunii modificarea, în parte, a actului atacat în
sensul că art. 2 să aibă un conținut din care să rezulte modificarea
punctajului intimatelor, calificarea recurentei și atribuirea către aceasta a traseelor.
A.R.R. a formulat
întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de
recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză Înalta Curte va respinge
recursul declarat pentru următoarele considerente:
Atât reclamanta cât și
pârâtele SC C.C.A.2. SRL și SC A.T. SRL Pitești sunt operatori de transport și
participă la ședințele de atribuire a licențelor de trasee pentru transportul
auto de călători.
La o ședință de atribuire
desfășurată în anul 2003 pentru traseele Pitești – Topoloveni și Pitești - Leordeni
au fost eliberate licențe de transport către SC C.C.A.2. SRL iar prin Decizia nr.
3951 din 22 iunie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea acestei
societăți formulată împotriva deciziei A.R.R. prin care, în anul 2004, i-au
fost desființate licențele de transport pentru cele două trasee.
Până la data soluționării
recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție a avut loc o altă
atribuire a acestor trasee la 3 iunie 2005 fără a avea în vedere soluția
pronunțată de instanța de recurs care este ulterioară.
În raport de cele hotărâte
prin Decizia nr. 3951 din 22 iunie 2005, Comisia de validare a atribuirii
electronice a traseelor a modificat punctajul aferent și în urma modificării a
constatat nulitatea licențelor de transport emise către SC C.C.A.2. SRL și SC A.T.
SRL, după ședința de atribuire din 3 iunie 2005 pentru traseele Pitești –
Topoloveni și Piești – Leordeni.
Aceasta s-a realizat prin
Hotărârea din 26 octombrie 2005 care la art. 2 a prevăzut că urmare a Deciziei nr.
3951 din 22 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost modificat
punctajul aferent celor două intimate - pârâte, ceea ce atrage constatarea
anulării licențelor de traseu eliberate operatorilor menționați, iar în
conformitate cu art. 13 alin. (2) din Metodologie, aceste trasee urmând a fi
ofertate în cadrul unei alte ședințe de atribuire.
Recurenta este nemulțumită
de faptul că după modificarea punctajului intimatelor nu a atribuit traseele
Pitești – Topoloveni și Pitești – Leordeni în favoarea sa pentru că totalizează
un punctaj mai mare.
Pentru argumentarea
susținerilor sale recurenta învocă prevederile art. 11 alin. (1), art. 30 alin.
(6) și art. 47 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001,
dar aceste texte nu au incidență în cauză și vizează alte situații. Art. 11 alin.
(1) din Normele metodologice se referă la anularea licențelor de traseu, deci
nu la punctaje și modificarea lor, art. 30 alin. (6) primește traseele
nesolicitate, care oricum se atribuie tot prin procedură de atribuire, iar art.
61 reglementează retragerea licenței de transport și nu nulitatea lor.
Nici dispozițiile art. 33
din același Norme metodologice nu sunt incidente în cauză pentru că ele
reglementează modul de atribuire a licențelor de traseu dacă sunt mai mulți solicitanți.
Prin urmare, nu există
niciun temei pentru ca, dacă este anulată licența de execuție, să fie declarat
câștigător cel care a fost al doilea ca punctaj la ședințele de atribuire.
În conformitate cu art. 13 alin.
(2) din Normele metodologice în cazul traseelor pentru care s-a anulat licența
de execuție pentru traseu se va proceda la noi atribuiri publice în sistem
electronic.
Așa cum a reținut și
instanța de fond, recurenta nu a solicitat anularea licențelor de transport
emise intimatelor, iar principiul disponibilității este un principiu de bază al
procesului civil recurenta solicitând numai ca atribuirea traseelor să se facă
în favoarea sa.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 20 raportat la art. 28
din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul
declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Asociația 466 B Pitești, reprezentată de SC A.D. SRL împotriva sentinței
civile nr. 1565 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 6 iunie 2008.