ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 68/A din 18 martie

2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de

reclamantul S.T. împotriva Sentinței civile nr. 1447 din 2 decembrie 2009

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul S.T., înregistrată pe rolul

Curții de Apel Timișoara la data de 7 mai 2012.

Curtea de Apel

Timișoara, secția I civilă prin Decizia nr. 123 din data de 21 iunie 2012 a

respins revizuirea formulată cu motivarea că cererea este atât tardivă cât și

inadmisibilă în raport cu decizia supusă revizuirii.

Împotriva acestei

decizii, a exercitat calea de atac a recursului revizuentul S.T., aducând

critici cu privire la fondul cauzei și arătând etapele procesuale parcurse.

La termenul de

judecată din data de 26 februarie 2013, Înalta Curte a invocat excepția

nulității recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

instanța va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau

casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în

condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de

recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

În speță,

recurentul-revizuent nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., pentru că nu a indicat motivul de recurs pe care își

întemeiază recursul și nici nu a formulat critici care să permită încadrarea

lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar

susținerile recurentului nu sunt structurate din punct de vedere juridic.

Astfel,

recurentul-reclamant S.T. prin cererea de recurs a descris etapele procesuale

parcurse și a formulat critici privind fondul cauzei.

Așadar, recurentul nu

s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă

posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a

motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306(3) C. proc.

civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca urmare, întrucât

recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu

într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal

sus-menționat, rezumându-se la susțineri ce nu vizează hotărârea atacată și

care nu au relevanță pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte

va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. raportat la art. 303(2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuentul reclamant S.T. împotriva Deciziei nr. 123 din data de

21 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN