ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 68/A din 18 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantul S.T. împotriva Sentinței civile nr. 1447 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul S.T., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 7 mai 2012. Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă prin Decizia nr. 123 din data de 21 iunie 2012 a respins revizuirea formulată cu motivarea că cererea este atât tardivă cât și inadmisibilă în raport cu decizia supusă revizuirii. Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului revizuentul S.T., aducând critici cu privire la fondul cauzei și arătând etapele procesuale parcurse.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2013, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În speță, recurentul-revizuent nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., pentru că nu a indicat motivul de recurs pe care își întemeiază recursul și nici nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susținerile recurentului nu sunt structurate din punct de vedere juridic. Astfel, recurentul-reclamant S.T.

prin cererea de recurs a descris etapele procesuale parcurse și a formulat critici privind fondul cauzei. Așadar, recurentul nu s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306(3) C. proc. civ., încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Ca urmare, întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal sus-menționat, rezumându-se la susțineri ce nu vizează hotărârea atacată și care nu au relevanță pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. raportat la art. 303(2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuentul reclamant S.T. împotriva Deciziei nr. 123 din data de 21 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - NN