ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2776/2008

Deliberând asupra

recursului de față,

Reclamanta

SC P.I. SRL a

solicitat stabilirea dreptului de retenție conform art. 53 din Legea 10/2001,

până la concurența sumei de 1.771.000.000 lei vechi asupra imobilului situat în

Sighișoara, str. 1 Decembrie 1918, județul Mureș proprietatea pârâților

J.E., L.E. și H.H.

Motivându-și

acțiunea, reclamanta arată că a fost locatara imobilului menționat, în perioada

1998 - 2003, în baza contractului de închiriere nr. 17 din 7 octombrie 1998; în

această perioadă a efectuat mai multe investiții și pentru a avea o garanție

solicită instituirea dreptului de retenție asupra imobilului.

Tribunalul Comercial

Mureș, prin sentința comercială nr. 588 din 23 aprilie 2007 a admis acțiunea

formulată și precizată de reclamantă. A fost obligată pârâta să-i plătească

reclamantei suma de 317.396,64 lei reprezentând despăgubiri pentru investițiile

efectuate la imobil și a stabilit dreptul de retenție în favoarea reclamantei

până la achitarea despăgubirilor.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că îmbunătățirile au adus un spor

de valoare imobilului restituit foștilor proprietari.

Valoarea

investițiilor a fost stabilită de expertiza efectuată în cauză.

A fost aplicat în

cauză art. 48 din Legea nr. 10/2001.

În apelul pârâtei,

Curtea de Apel Mureș, prin decizia nr. 69 din 22 octombrie 2007 a admis acest

apel și a anulat hotărârea de fond și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Mureș.

S-a apreciat că

instanța competentă era cea civilă nu cea comercială și în mod greșit a fost

soluționată acțiunea drept comercială când legea specială 10/2001 stabilește o

competență materială în favoarea instanței civile.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct.

3 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că,

la rândul său Curtea de Apel nu era competentă să judece apelul dacă speța era

civilă și soluția era să sesizeze secția comercială a Curții de Apel Tg. Mureș.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că

instanța competentă să judece apelul era secția civilă a Curții de Apel Tg. Mureș

având în vedere dispozițiile speciale din art. 48 al Legii nr. 10/2001

republicată însă, în speța secția comercială nu a soluționat pe fond apelul ci

a anulat sentința de fond pentru necompetență și a trimis cauza la instanța

competentă, respectiv secția civilă a Tribunalului Mureș. Când se va soluționa

competent fondul, dacă se va declara apel, acesta va fi soluționat de secția

civilă a Curții de Apel Tg. Mureș fiind inutilă o desființare a deciziei nr. 69

din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Negăsindu-se

întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Conform dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la plata sumei de 1.500 lei

cheltuieli de judecată către intimata pârâtă reprezentând onorariu de avocat

dovedit cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC P.I. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 69/A

din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1.500

lei cheltuieli de judecată către intimatele pârâte.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2008.