ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul L.G., în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administra-tiv, Titlul VII, capi. V, din Legea nr. 10/2001, a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și C.C.S.D., prin președintele acesteia, obligarea pârâților la emiterea titlului de despăgubiri, obligarea la reevaluarea imobilului situat în orașul Otopeni, jud. Ilfov, obligarea la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. - până la data emiterii titlului de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ce le va face cu acest proces.

În motivarea cererii s-a arătat că la A.N.R.P., este înregistrat sub nr. 14946/CC, dosarul privind măsuri reparatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natura, situat în orașul Otopeni, jud Ilfov. Dosarul a fost înaintat de Primăria Comunei Otopeni către A.N.R.P. din anul 2006, dar, deși au trecut mai mult de 5 ani nu s-a emis decizia privind titlurile de despăgubire. Din toate demersurile făcute, nu a aflat decât ca dosarul a fost dat în lucru la 27 martie 2008, fiind solicitate de la A.F.I. documente de la data preluării construcției care să facă o descriere a acesteia. În speță, consideră ca s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează noțiunea de proces echitabil și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauzei.

Termenul rezonabil la care se referă art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței. Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul L.G., prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei la transmiterea dosarului la evaluator, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și plata sumei de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. până la emiterea deciziei. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2421 din 28 martie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.

și în consecință a admis în parte acțiunea reclamantului L.G., obligând pârâta să procedeze la evaluarea imobilului care face obiectul dispoziției nr. 420 din 15 decembrie 2005 emisă de Primăria orașului Otopeni și să emită, ulterior titlul de despăgubire aferent valorii contestate. De asemenea, a respins cererea privind penalitățile de întârziere ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D. nu îi conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, având în vedere că aceasta, nu mai dispune desemnarea unui evaluator în vederea transmiterii la evaluare, potrivit art. 16 alin. (6) Titlu VII din actul normativ, urmând a fi admisă excepția și respinsă acțiunea introdusă în contradictoriu cu această pârâtă.

Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că refuzul pârâtei C.C.S.D. de a proceda la evaluarea imobilului care a făcut obiectul notificării și ulterior de a proceda la emiterea titlului de despăgubire este nejustificat. Curtea a mai reținut că pârâta nu a respectat condiția termenului rezonabil de soluționare a cererii formulată de reclamant, dispoziția de notificare fiind emisă în anul 2005, nefiind demarată procedura de evaluare a imobilelor care au făcut obiectul notificărilor emise în temeiul Dispoziției nr. 420 din 15 decembrie 2005, precum și emiterea ulterior a titlului de despăgubire. Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamanta are la dispoziție calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a constatat că în speță se reține un refuz nejustificat și că au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cererii. Astfel, în cauză, etapa transmiterii dosarelor a fost parcursă în ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 420/2005 a fost transmis la Primăria orașului Otopeni în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D.

S-a mai susținut că, în urma aprobării soluționării cu prioritate în baza art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, dosarul a fost analizat și s-a constatat că s-au propus măsuri reparatorii doar pentru imobilul - construcție demolat abuziv în anul 1988 ori din adresa din 30 iulie 2009 rezultă că imobilul pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii cuprinde și un garaj în suprafață de 18 mp or, instanța apreciază că nu este atribuția pârâtei să ateste preluarea abuzivă a garajului. Recurenta critică sentința instanței de fond și pentru faptul că aceasta își motivează soluția de admitere pe prevederile art. 2 alin. (1) lit. g), h) și m) din Legea nr. 554/2004, ori în cauză nu poate fi vorba de un refuz al pârâtei de a soluționa cererea, exprimat explicit și cu exces de putere.

Recursul este nefondat. În fapt prin cererea introductivă de instanță reclamantul L.G. a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: 1) obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire. 2) obligarea pârâtei la reevaluarea imobilului situat în Otopeni. 3) obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. până la data emiterii titlului de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, prin Dispoziția nr. 420 din 15 decembrie 2005, Primăria Otopeni în calitate de entitate notificată, în temeiul Legii nr. 10/2001, a propus acordarea de măsuri reparatorii reclamantului L.G., pentru imobilul situat în orașul Otopeni.

Dosarul aferent acestei dispoziții a fost transmis Secretarului C.C.S.D., declanșându-se procedura reglementată de art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform căreia: - alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D.,

însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.” - alin. (2) 1 : „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.” - alin. (2) 2 : „Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul M.F.P. nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C.C.S.D. a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (4): „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.” - alin. (5): „Secretariatul C.C.S.D.

va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.” - alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite C.C.S.D. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.” Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de evaluare C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.” În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D.

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație. În speță s-a făcut și aplicarea art. 4 din Decizia nr. 2/2006 potrivit căruia în cazuri excepționale, temeinic motivate C.C.S.D. va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar. Totodată, dosarul a fost și analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, ocazie cu care s-a constatat că trebuie să fie completat cu motivarea primăriei de a acorda despăgubiri și pentru imobilul - garaj, urmând să depună documente care să ateste preluarea abuzivă a acestuia. Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor, cât și înființarea C.C.S.D., cu atribuții în emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire.

Rezultă așadar, că nu A.N.R.I. a fost investită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ci C.C.S.D., astfel că refuzul acesteia din urmă de a proceda la evaluarea imobilului și de emitere a titlului de despăgubire este nejustificat. Apărarea C.C.S.D. în sensul că nu a trecut la evaluarea imobilului, întrucât urmează a fi depuse la dosar și alte înscrisuri privind modul de preluare a imobilului, respectiv a grajdului, nu este întemeiată, deoarece Dispoziția nr. 420/2005 nu face referire la garaj ci doar la imobil. Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, decizia nr. 420/2005 nu a fost atacată sub acest aspect, astfel că a devenit definitivă, reclamantul nemaiputând să dovedească preluarea abuzivă a imobilului garaj în faza procedurii prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Față de data emiterii dispoziției de notificare, (anul 2005) pârâta nu a respectat nici condiția termenului rezonabil. Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, și nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient. În acest sens, trebuie menționată Recomandarea nr. CM/(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare a aderării României la U.E. și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a U.E. din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni. Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil. Or, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în reglementările secundare - H.G.

nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în cauza de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare. Pe de altă parte, trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau locale.

Deci, în concluzie, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că autoritățile administrative competente, în lipsa unui termen legal, erau obligate să acționeze într-un termen rezonabil pentru soluționarea cererii reclamantului. În raport de aceste considerente, în mod corect instanța de fond a reținut că se impune obligarea pârâtei C.C.S.D. să procedeze la evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziției nr. 420/2005 și să emită titlu de despăgubire. Referitor la cererea reclamantului privind obligarea C.C.S.D. la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. și până la emiterea titlului de despăgubire, corect s-a reținut că reclamantul are la dispoziție calea procesuală reglementată de dispozițiile art. 24-25 din Legea contenciosului administrativ.

Examinând și din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2421 din 28 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.