ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul L.G., în temeiul art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administra-tiv, Titlul VII, capi. V,

din Legea nr. 10/2001, a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și

C.C.S.D., prin președintele acesteia, obligarea pârâților la emiterea titlului de

despăgubiri, obligarea la reevaluarea imobilului situat în orașul Otopeni, jud.

Ilfov, obligarea la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la

data înregistrării dosarului la A.N.R.P. - până la data emiterii titlului de

despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, precum și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecata ce le va face cu acest proces.

În motivarea cererii

s-a arătat că la A.N.R.P., este înregistrat sub nr. 14946/CC, dosarul privind

măsuri reparatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natura, situat în

orașul Otopeni, jud Ilfov. Dosarul a fost înaintat de Primăria Comunei Otopeni

către A.N.R.P. din anul 2006, dar, deși au trecut mai mult de 5 ani nu s-a emis

decizia privind titlurile de despăgubire. Din toate demersurile făcute, nu a

aflat decât ca dosarul a fost dat în lucru la 27 martie 2008, fiind solicitate

de la A.F.I. documente de la data preluării construcției care să facă o

descriere a acesteia.

În speță, consideră

ca s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, care reglementează noțiunea de proces echitabil și respectarea unui

termen rezonabil de soluționare a unei cauzei. Termenul rezonabil la care se

referă art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. cuprinde și durata procedurilor

administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută

în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

Pârâta A.N.R.P. a

formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de către

reclamantul L.G., prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive

a A.N.R.P. cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei la transmiterea

dosarului la evaluator, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și

plata sumei de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere de la data

înregistrării dosarului la A.N.R.P. până la emiterea deciziei.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2421 din 28 martie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A.N.R.P. și în consecință a admis în parte acțiunea

reclamantului L.G., obligând pârâta să procedeze la evaluarea imobilului care

face obiectul dispoziției nr. 420 din 15 decembrie 2005 emisă de Primăria

orașului Otopeni și să emită, ulterior titlul de despăgubire aferent valorii

contestate.

De asemenea, a

respins cererea privind penalitățile de întârziere ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

Faptul că A.N.R.P.

asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D. nu îi conferă

acesteia calitatea procesuală pasivă, având în vedere că aceasta, nu mai

dispune desemnarea unui evaluator în vederea transmiterii la evaluare, potrivit

art. 16 alin. (6) Titlu VII din actul normativ, urmând a fi admisă excepția și

respinsă acțiunea introdusă în contradictoriu cu această pârâtă.

Cu privire la fondul

cauzei, s-a reținut că refuzul pârâtei C.C.S.D. de a proceda la evaluarea

imobilului care a făcut obiectul notificării și ulterior de a proceda la

emiterea titlului de despăgubire este nejustificat.

Curtea a mai reținut

că pârâta nu a respectat condiția termenului rezonabil de soluționare a cererii

formulată de reclamant, dispoziția de notificare fiind emisă în anul 2005,

nefiind demarată procedura de evaluare a imobilelor care au făcut obiectul

notificărilor emise în temeiul Dispoziției nr. 420 din 15 decembrie 2005,

precum și emiterea ulterior a titlului de despăgubire.

Cât privește capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere s-a

reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamanta are la dispoziție

calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a constatat că în speță se reține

un refuz nejustificat și că au fost încălcate dispozițiile privind respectarea

unui termen rezonabil de soluționare a cererii.

Astfel, în cauză,

etapa transmiterii dosarelor a fost parcursă în ce privește dosarul privind

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 420/2005 a fost transmis la Primăria orașului Otopeni

în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D.

S-a mai susținut că,

în urma aprobării soluționării cu prioritate în baza art. 3 din Decizia nr. 2815/2008,

dosarul a fost analizat și s-a constatat că s-au propus măsuri reparatorii doar

pentru imobilul - construcție demolat abuziv în anul 1988 ori din adresa din 30

iulie 2009 rezultă că imobilul pentru care se propune acordarea de măsuri

reparatorii cuprinde și un garaj în suprafață de 18 mp or, instanța apreciază că

nu este atribuția pârâtei să ateste preluarea abuzivă a garajului.

Recurenta critică

sentința instanței de fond și pentru faptul că aceasta își motivează soluția de

admitere pe prevederile art. 2 alin. (1) lit. g), h) și m) din Legea nr. 554/2004,

ori în cauză nu poate fi vorba de un refuz al pârâtei de a soluționa cererea,

exprimat explicit și cu exces de putere.

Recursul este

nefondat.

În fapt prin cererea introductivă

de instanță reclamantul L.G. a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

1) obligarea pârâtei

la emiterea titlului de despăgubire.

2) obligarea pârâtei

la reevaluarea imobilului situat în Otopeni.

3) obligarea pârâtei

la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi întârziere de la data înregistrării

dosarului la A.N.R.P. până la data emiterii titlului de despăgubiri conform

Legii nr. 247/2005, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, prin

Dispoziția nr. 420 din 15 decembrie 2005, Primăria Otopeni în calitate de

entitate notificată, în temeiul Legii nr. 10/2001, a propus acordarea de măsuri

reparatorii reclamantului L.G., pentru imobilul situat în orașul Otopeni.

Dosarul aferent

acestei dispoziții a fost transmis Secretarului C.C.S.D., declanșându-se

procedura reglementată de art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform

căreia:

-

alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu

soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., pe județe, conform

eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data

intrării în vigoare a prezentei legi.”

-

alin. (2): „Notificările formulate

potrivit prevederilor Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost

soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului C.C.S.D., însoțite de deciziile/dispozițiile emise de

entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare

sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale

conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de

situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga

documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele

construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în

arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.”

-

alin. (2)

1

: „Dispozițiile autorităților administrației publice

locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi

înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta.”

- alin. (2)

2

:

„Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi

însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin.

(3):

„În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,

Biroul Central constituit prin Ordinul M.F.P. nr. 1329/2003 va proceda la

predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C.C.S.D.

a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.”

-

alin.

(4):

„Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a

propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. procedează la

analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură.”

-

alin.

(5):

„Secretariatul C.C.S.D. va proceda la centralizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise,

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.”

- alin.

(6):

„După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite C.C.S.D. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”

Legiuitorul

a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea

raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În

mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în

baza raportului de evaluare C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.”

În

alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează

procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător

și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr.

10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au

consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul

prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la

concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse,

actualizate cu indicele de inflație.

În speță s-a făcut și

aplicarea art. 4 din Decizia nr. 2/2006 potrivit căruia în cazuri excepționale,

temeinic motivate C.C.S.D. va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit

dosar.

Totodată, dosarul a fost

și analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în

natură, ocazie cu care s-a constatat că trebuie să fie completat cu motivarea primăriei

de a acorda despăgubiri și pentru imobilul - garaj, urmând să depună documente

care să ateste preluarea abuzivă a acestuia.

Prin Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și

procedura de acordare a despăgubirilor, cât și înființarea C.C.S.D., cu

atribuții în emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire.

Rezultă așadar, că nu

A.N.R.I. a fost investită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire ci C.C.S.D., astfel că refuzul acesteia din urmă de a proceda la

evaluarea imobilului și de emitere a titlului de despăgubire este nejustificat.

Apărarea C.C.S.D. în

sensul că nu a trecut la evaluarea imobilului, întrucât urmează a fi depuse la

dosar și alte înscrisuri privind modul de preluare a imobilului, respectiv a

grajdului, nu este întemeiată, deoarece Dispoziția nr. 420/2005 nu face

referire la garaj ci doar la imobil.

Pe de altă parte, așa

cum corect a reținut și instanța de fond, decizia nr. 420/2005 nu a fost

atacată sub acest aspect, astfel că a devenit definitivă, reclamantul

nemaiputând să dovedească preluarea abuzivă a imobilului garaj în faza

procedurii prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Față de data emiterii

dispoziției de notificare, (anul 2005) pârâta nu a respectat nici condiția

termenului rezonabil.

Este adevărat că

Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor

privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, și nici în Decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situație nu poate

constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia

autorității competente.

Astfel, în primul

rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să

guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul

operativității, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării

interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale

persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens,

trebuie menționată Recomandarea nr. CM/(2007/7) privind buna administrare, prin

care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor

membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca

administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un

termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care

există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare

a aderării României la U.E. și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaște

drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor

fundamentale a U.E. din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii

unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul

lor de cetățeni europeni.

Astfel, potrivit art.

41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate

în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.

Or, având în vedere

dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse

în legislația primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în

reglementările secundare - H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în cauza

de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop

acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului

Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o

bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a

cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.

Pe de altă parte,

trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că

termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag.

1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor

administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către

organele administrației publice centrale sau locale.

Deci, în concluzie,

instanța de fond a reținut în mod întemeiat că autoritățile administrative

competente, în lipsa unui termen legal, erau obligate să acționeze într-un

termen rezonabil pentru soluționarea cererii reclamantului.

În raport de aceste

considerente, în mod corect instanța de fond a reținut că se impune obligarea

pârâtei C.C.S.D. să procedeze la evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziției

nr. 420/2005 și să emită titlu de despăgubire.

Referitor la cererea

reclamantului privind obligarea C.C.S.D. la plata sumei de 50 lei pentru

fiecare zi de întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. și până

la emiterea titlului de despăgubire, corect s-a reținut că reclamantul are la

dispoziție calea procesuală reglementată de dispozițiile art. 24-25 din Legea

contenciosului administrativ.

Examinând și din

oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2421 din 28 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.