ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 13 aprilie 2011,

reclamantul T.D. a chemat în judecată pârâta C.C.S.D., solicitând instanței ca prin

hotărâre să se dispună obligarea pârâtei la emiterea Deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Constanța, str. E. și obligarea

pârâtei la daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere, până la emiterea

deciziei, începând cu data depunerii prezentei acțiuni.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin notificarea nr. N1. din 14 august 2001, a solicitat

Primăriei Municipiului Constanța restituirea loc pe loc a suprafeței de 125 mp situată

în Constanța, str. E., precum și restituirea în natură a construcției în suprafață

de 55,15 mp situată la aceeași adresă.

Prin dispoziția nr.

D1. emisă de Primăria Municipiului Constanța, ce a fost ulterior modificată și completată

prin dispoziția nr. D2. emisă la solicitarea pârâtei, s-a dispus restituirea în

natură în favoarea reclamantului, a suprafeței de teren de 125 mp amplasată în Constanța,

str. E. iar pentru construcția demolată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

titlului VII din Legea nr. 247/2005, actul respectiv, împreună cu dosarul aferent

fiind înregistrat la autoritatea pârâtă la data de 3.06.2009 sub nr. 11609.

Reclamantul a susținut

că de la data înregistrării dosarului de despăgubire și până la data sesizării instanței

cu prezenta acțiune, pârâta nu a întreprins nici un demers, trecând astfel aproximativ

10 ani de la data depunerii cererii întemeiate pe dispozițiile Legii nr.

10/2001, notificarea nr. N1. din 14 august 2001, fără ca în această perioadă autoritățile

abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.

În opinia reclamantului,

faptul că, deși au fost adoptate mai multe acte normative pentru accelerarea procedurilor

de restituire a proprietăților preluate în mod abuziv și de acordarea despăgubirilor

în acest sens, în speță, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente și O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea

procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

soluționarea dosarelor înaintate Comisiei Centrelor de Acordare a Despăgubirilor

este tergiversată la nesfârșit, încălcându-se astfel în mod vădit și nejustificat

drepturile legale ale persoanelor păgubite prin preluarea abuzivă a imobilelor proprietatea

acestora.

Pârâta C.C.S.D. București,

prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat inadmisibilitatea capătului de cerere

privind plata daunelor cominatorii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență, faptul de a nu fi fost emisă decizia

reprezentând titlul de despăgubire, nu poate constitui o neexecutare din partea

C.C.S.D., din moment ce procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, în urma cărei Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire,

nu este finalizată în prezentul litigiu.

Pe fondul cauzei a arătat

că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului face parte

din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a

dosarelor. Comisia Centrală va desemna un evaluator, va transmite la evaluare în

vederea efectuării raportului de evaluare și va emite decizia privind titlul de

despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, ținând cont

de prevederile deciziei nr. 2815/2008.

Apel

Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 176

din 01 iunie 2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T.D., în contradictoriu

cu pârâta C.C.S.D.; a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire

în conformitate cu art. 16 alin. (7) din Titlu VII din Legea nr. 247/2005 pentru

imobilul din Constanța, str. E. și a respins capătul de cerere privind plata daunelor

cominatorii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului

ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea

locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferent imobilului

preluat în mod abuziv pronunțând dispoziția nr. D1. emisă de Primăria Municipiului

Constanța, ce a fost ulterior modificată și completată prin dispoziția nr. D2. emisă

la solicitarea pârâtei, prin s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului,

a suprafeței de teren de 125 mp amplasată în Constanța, str. E. iar pentru construcția

demolată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Ulterior, dosarul întocmit

în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis către C.C.S.D. pentru emiterea

deciziei

reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor

titlului VII din

Legea nr. 554/2004, fiind înregistrat sub nr. 11609/CC /2009, obligație ce nu a

fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală, deși

au trecut 2 ani de la data înregistrării dosarului reclamanților.

Ca urmare, apreciază judecătorul

fondului, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca

în mod evident principiul procesului echitabil, ceea ce a determinat aplicarea

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că autoritatea pârâtă

a fost obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare

la imobilul ce a aparținut reclamantului

Concluzionând, apreciază

instanța de fond că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie

să se desfășoare în termen rezonabil, în speța de față, depășirea unui termen de

10 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie

deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O. și a art. 1 din Primul

Protocol Adițional la Convenție.

Susținerile pârâtei, în

sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 8237/2008 emisă de Primăria Municipiului

Constanța a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și analizat sub aspectul

legalității respingerii cererii de restituire în natură, nu reprezintă, în opinia

instanței, un argument pertinent al nesocotirii termenului rezonabil și aceasta

pentru că potrivit legii, aceasta are ca atribuție doar verificarea legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, aspect care, însă, nu

a fost contestat, refuzându-se trimiterea dosarului către evaluator.

În ce privește modalitatea

de selectare a dosarelor în procedura de evaluare, prima instanță a constatat că

motivul invocat de pârâtă nu poate justifica refuzul de a iniția procedura de evaluare

în termen rezonabil de la înaintarea dosarului, conform prevederilor Legii nr. 247/2005.

Împrejurarea că, prin

reglementări interne, pârâta a stabilit inițial o modalitate aleatorie de selectare

a dosarelor în vederea soluționării, iar ulterior a schimbat acest mod de lucru,

nu poate fi invocată în justificarea situației de fapt, deoarece pârâta nu se poate

prevala de propriile reglementări pentru a justifica întârzierea în soluționarea

dosarului reclamantului, întrucât orice act cu caracter de reglementare emis în

executarea unei legi nu trebuie să conducă la ineficiența acesteia, depășirea unui

termen rezonabil în aplicarea dispozițiilor legale echivalând cu nerespectarea legii

de către pârâtă.

Capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi de întârziere a

fost respins ca inadmisibil, în considerarea dispozițiilor art. 24 și 28 din Legea

nr. 554/2004 cu raportare la art. 380

3

alin. (5) din C. proc. civ.

C.C.S.D.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs C.C.S.D., invocând art. 299, art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta combate hotărârea

fondului sub următoarele aspecte:

3.1 Au fost ignorate etapele

procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

La acest punct recurenta

critică procedeul instanței de fond de a o obliga direct la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioas

și poate duce la conjuncturi juridice „anormale”, autoritatea publică fiind pasibilă

de sancțiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În plus, a fost obligată

să parcurgă procedura în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

deși executarea obligației depinde și de evaluatori, așa cum rezultă din prevederile

art. 16.12 - 16.14 ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

3.2. Instanța de fond

a reținut în mod greșit încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei,

fără a ține seama de succesiunea etapelor procedurale reglementate în art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007

și de împrejurarea că dosarul intimatului-reclamant a fost analizat în privința

legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Prin întâmpinarea formulată

pentru termenul din 31 mai 2012, intimatul a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, însușindu-și considerentele prezentate de prima instanță în sentința atacată,

iar prin răspunsul la concluziile scrise, a arătat că intenția recurentei de nu

se supune dispozițiilor egale este evidentă, dovadă în acest sens, fiind faptul

că nici înainte de apariția O.U.G. nr. 4/2012, aceasta nu a inițiat nici un demers

în vederea soluționării dosarului.

Recurenta a depus note

de ședință, susținând că a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri

temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții

din titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007,

potrivit căreia se suspendă, pe o perioasă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire

(...)

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în concluziile

scrise, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante.

Intimatul-reclamant T.D.

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în

esență, obligarea recurentei-pârâte C.C.S.D. de a derula procedura administrativă

reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că a fost depășit termenul

rezonabil de soluționare a Dosarului nr. 44232/CC/2009.

Necontestat, intimatul

este titularul unui drept la despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în Constanța,

str. E.

Acest drept i-a fost recunoscut

prin dispoziția nr. nr. D2. a Primăriei Municipiului Constanța.

După exercitarea controlului

de legalitate, Instituția Prefectului Municipiului București a predat, în original,

dosarul aferent notificării nr. N1. din 14 august 2001 la Secretariatul C.C.S.D.,

unde s-a înregistrat sub nr. 11609/CC /2009.

Până la data soluționării

recursului de față, 31 mai 2012, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlu

de despăgubire și, de altfel, nu a făcut dovada parcurgerii niciuneia dintre etapele

prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În aceste condiții, Înalta

Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depășit termenul rezonabil

de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor.

Răspunzând punctual criticilor

formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la nesoluționarea

cererii de despăgubire într-un termen rezonabil

Apărarea recurentei în

sensul că dosarul de despăgubire face parte din categoria celor înregistrate la

autoritate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și va fi selectat în vederea

trimiterii la evaluare pe baza criteriilor stabilite prin decizia nr. 2815/2008,

adică în ordinea înregistrării la C.C.S.D., nu poate fi primită.

Fără a nega dreptul autorității

recurente de a adopta norme în vederea organizării activității sale, Înalta Curte

nu poate face abstracție de faptul că dosarul intimatului a debutat cu notificarea

din anul 2001 și nu a fost soluționat nici la data de 31 mai 2012. Complexitatea

etapelor procedurii administrative la care face referire recurenta nu poate constitui

un argument care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire pentru intimat.

În plus, în prezenta cauză,

prezintă relevanță împrejurarea că, în urma verificărilor efectuate de recurentă,

nu s-au constatat nici un fel de nereguli sau lipsuri în dosarul intimatului, care,

dat fiind obiectul său, nu prezintă gradul de complexitate invocat în alte situații.

Conchizând, instanța de

recurs reține, pe baza jurisprudenței sale consecvente, precum și a C.E.D.O., că

autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii

împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-și invoce

propria culpă în privința încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție.

1.2. Referitor la obligația

de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire

Contrar susținerilor recurentei,

obligarea sa la emiterea deciziei potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, este corectă.

Recurenta - pârâtă a invocat

caracterul injust al obligării sale direct la emiterea deciziei, fără să se fi dispus,

în prealabil, efectuarea raportului de evaluare, dar această critică este nefondată,

pentru că etapele și operațiunile premergătoare sunt subsumate scopului emiterii

actului administrativ prin care se finalizează procedura de stabilire a despăgubirilor,

care, în întregul ei, este supusă imperativului termenului rezonabil.

Comisia Centrală este

entitatea care, potrivit atribuțiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul

în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să procedeze

apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 176 din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.