ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2718/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2718/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

acțiunii și procedura derulată în prună instanță

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, la data de 10 iunie 2010, reclamanta Z.V. a chemat în

judecată pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D. solicitând ca prin hotărâre judecătorească

să

se dispună: obligarea pârâtei să emită decizia de validare stabilind valoarea

reală a cuantumului despăgubirilor stabilite conform standardelor și indicilor

internaționali de evaluare - Dosar nr. 32369/ CC privind imobilul situat în

Pitești, jud.Argeș, compus din teren în suprafață de 60 mp și construcție în

suprafață de 82,63 mp, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta arată că prin Dispoziția nr. 824/2007 emisă de Primarul

Municipiului Pitești, a fost soluționată notificarea din 2001 propunându-se

acordarea de despăgubiri, iar dosarul a fost înaintat la A.N.R.P cu adresa din 31

ianuarie 2007.

Deși a

formulat diverse memorii și cereri, până în prezent nu i-a fost comunicat

stadiul soluționării cererii.

Prin

întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că dosarul nu a parcurs etapele prevăzute de procedura administrativă

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Hotărârea Curții de apel

Prin sentința

nr. 3159 din 3 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ si fiscal, a admis acțiunea reclamantei Z.V., în contractoriu cu

pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D. și a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia

privind titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a

prezentei sentințe.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin notificarea

înregistrată din 7209/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a

solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în mun. Pitești,

jud. Argeș.

Primăria

Municipiului Pitești a emis Dispoziția din 2007 prin care, în calitate de

entitate notificată, a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale pentru imobilul notificat, iar dosarul a fost înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale, fiind analizat din punct de vedere al

legalității respingerii cererii de restituire în natură, constatându-se că este

legală.

Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 247/2005, în cadrul procedurii administrative, după

parcurgerea etapelor privind înregistrarea, analizarea și evaluarea dosarelor,

pârâta C.C.S.D. emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze

fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că

autoritatea publică este îndreptățită ea însăși să determine.

- acest

interval de timp, raportându-se la momente incerte (15 zile de la data

existenței disponibilităților financiare în contul A.N.R.P.), întrucât este

necesar ca emiterea titlului de plată și efectuarea plății să se facă într-un

termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 C.E.D.O., cum s-a pronunțat

constant și instanța supremă.

Termenul

rezonabil vizează atât durata procedurilor administrative, cât și timpul

necesar procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza

funcționarea puterilor sale astfel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca

persoana să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 din

Convenție.

Evaluând

în concret modul în care A.N.R.P. și-a îndeplinit obligațiile administrative ce

îi reveneau, prima instanță a reținut că tergiversarea emiterii titlului de

despăgubire pe o perioadă de peste trei ani, cumulată cu invocarea unor motive

inconsistente după primirea cererii de chemare în judecată conturează existența

unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

i) Legea nr. 554/2004.

În

opinia primei instanțe, chiar dacă existența dificultăților cu care se

confruntă autoritatea pârâtă în derularea procedurilor reglementate de

dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, este reală, nu poate fi

acceptată nerezolvarea cererilor persoanelor îndreptățite într-un termen rezonabil

și invocarea unor motive nelegale în scopul tergiversării sine die a

procedurii, pentru că astfel se neagă însuși dreptul acestora de a se bucura de

bunul pe care îl au, potrivi art. 1 din Protocolul nr. 1 Convenția Europeană

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs ambele pârâte, C.C.S.D. și A.N.R.P., criticând

soluția instanței de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304

1

C.

proc. civ.

Recursul

promovat de C.C.S.D.

În

motivarea căii de atac, această recurentă a arătat că instanța de fond a

reținut în mod greșit încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei,

fără a ține seama de succesiunea etapelor procedurale reglementate în art. 16

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G.nr. 81/2007

și de împrejurarea că dosarul intimatei - reclamante a fost analizat în

privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, a fost

transmis la evaluator și urmează să fie supus aprobării Comisiei.

Recurenta

a mai arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă

și poate duce la conjuncturi juridice „anormale", autoritatea publică

fiind pasibilă de sancțiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu

toate că emiterea deciziei depinde de efectuarea raportului de evaluare.

Sub aspectul

obligării sale la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, a arătat că

soluția instanței de fond este nelegală, deoarece termenul arătat nu este

suficient pentru epuizarea procedurii, mai ales că depinde și de modul în care

evaluatorii își îndeplinesc obligațiile contractuale, precum și de poziția

persoanei îndreptățite, indicând în acest sens dispozițiile art. 16.13. din

Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Recursul

promovat de A.N.R.P.

În

motivare, recurenta a arătat că, instanța de fond în mod greșit a admis

acțiunea față de A.N.R.P., deoarece nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu

modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative

privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, A.N.R.P. nu este investită

cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D., potrivit art.

13 alin. (1) din actul normativ precitat.

Faptul

că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei

Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.

derulată în recurs

Prin

notele scrise înregistrate la dosar la data de 30 mai 2012, recurenta C.C.S.D.

a solicitat acordarea unui termen de grație de 6 luni pentru punerea în

executare a sentinței, invocând în apărare dispozițiile O.U.G. nr. 4 din 13

martie 2012, prin care s-a suspendat procedura emiterea titlurilor de despăgubire,

a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Considerentele Înaltei Curți asupra

recursurilor

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele -pârâte cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele în continuare

arătate.

5

l. Argumentele

de fapt și de drept relevante

Intimata

- reclamantă Z.V. a investit instanța de contencios administrativ la data de 10

iunie 2010, cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

A.N.R.P. și C.C.S.D. obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire pentru imobilul aferent dispoziției din 2007 emisă de Primăria

municipiului Pitești.

Instanța

de fond a reținut că tergiversarea emiterii titlului de despăgubire pe o

perioadă de peste trei ani, cumulată cu invocarea unor motive inconsistente

după primirea cererii de chemare în judecată, încalcă principiul termenului

rezonabil și conturează existența unui refuz nejustificat de soluționare a

cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004.

Criticile

recurentei-pârâte C.C.S.D. cu privire la încălcarea termenului rezonabil nu pot

fi reținute, deoarece se constată că dosarul intimatei-reclamante privind

acordarea despăgubirilor în conformitate cu Legea nr. 247/2005 a fost

înregistrat de cel puțin 4 ani la Secretariatul Comisiei, iar până la data

soluționării prezentului recurs, 31 mai 2012, recurenta nu a emis decizia

reprezentând titlul de despăgubire.

În mod corect

a reținut instanța de fond că există un refuz nejustificat al recurentei în

soluționarea dosarului, în condițiile în care, nu au existat motive temeinice

care să justifice întârzierea nepermisă.

Ca un

argument în sensul celor arătate este și faptul că intimata-reclamantă a

formulat o cerere privind soluționarea cu prioritate a Dosarului nr. 32369/ CC,

în condițiile art. 3 din Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale, potrivit cărora, în cazuri excepționale, temeinic motivate, C.C.S.D.

va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar, solicitare aprobată

de către Comisia Centrală.

Deși legea nu

impune un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în

soluționarea cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie

soluționate într-un termen rezonabil, deoarece intimata-reclamantă are dreptul

la un proces echitabil și la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei,

potrivit art. 6 parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar

termenul rezonabil de soluționare a cauzei cuprinde și durata procedurilor

administrative impuse de lege anterior sesizării instanței, în speță fiind

inclusă și procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.

Calculul

termenului rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001,

în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se

constată

că instanța de fond a procedat în mod corect la obligarea pârâtei C.C.S.D. la

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Referitor

la susținerile recurentei, în sensul că nu poate fi obligată direct la emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire, instanța de control judiciar reține

că sunt nefondate, pentru că etapele și operațiunile premergătoare sunt

subsumate scopului emiterii actului administrativ prin care se finalizează

procedura de stabilire a despăgubirilor, care, în întregul ei, este supusă

imperativului termenului rezonabil.

Comisia

Centrală este entitatea care, potrivit atribuțiilor prevăzute în lege,

desemnează evaluatorul în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza

căruia urmează să procedeze apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Aceste

elemente constituie argumente pentru păstrarea sentinței fondului sub aspectul

obligării Comisiei Centrale la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire în Dosarul nr. 32369/ CC aferent Dispoziției din 2007 emisă de

Primarul municipiului Pitești.

Însă, în

ceea ce privește termenul de 3 luni stabilit în dispozitiv pentru îndeplinirea

obligației C.C.S.D., Înalta Curte are în vedere faptul că după pronunțarea

instanței de fond a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind

unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar

aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente.

Potrivit

articolului unic, alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și

completările ulterioare, „La data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de

6 luni, emiterea titlurilor de

despăgubire,

a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea

imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

prevăzute de titlul VII "Regimul

stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr.

653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare".

O.U.G. nr.

4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de

către C.E.D.O. în cauza Măria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o

măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea

legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a

despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor

afectate de legile de reparație.

Într-adevăr,

instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza

Măria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o

marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze

respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de

proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, sub aspectul obligării C.C.S.D. la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum a reținut și instanța de

fond, însă, finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de

termenul suspensiv stabilit de legiuitor prin norme legale, astfel că, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., soluția va fi reformată sub acest

aspect, în sensul că se va înlătura termenul de 3 luni stabilit în dispozitiv

pentru îndeplinirea obligației C.C.S.D.

Pe de altă

parte, Înalta Curte reține că sunt fondate și criticile recurentei-pârâte A.N.R.P.,

cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză.

Potrivit

dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru

analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă

potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului

Ministru, C.C.S.D. care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune

emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire; b) ia

alte măsuri legale, necesare acestei legi.

Prin urmare,

obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și cea

anterioară, subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare,

revin C.C.S.D.

Faptul

că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P.

asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D., nu îi conferă

autorității legitimare procesuală pasivă în acțiunile promovate în contencios

administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei

reprezentând titlu de despăgubire.

Prin

urmare, va fi reținută ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de această pârâtă, cu consecința admiterii recursului,

modificării sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

l. Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312, alin. (1) - (3) raportat la art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 se vor admite recursurile, modificându-se în parte, sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii față de A.N.S.D. pentru lipsa calității

procesuale pasive și se va înlătura termenul de 3 luni stabilit în dispozitiv

pentru îndeplinirea obligației C.C.S.D. Vor fi menținute celelalte dispoziții

ale sentinței referitoare la obligarea C.C.S.D. la emiterea titlului de

despăgubire.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de A.N.R.P. și C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 3159 din

3 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în

parte sentința atacată, în sensul că, respinge acțiunea față de A.N.R.P. pentru

lipsa calității procesuale pasive și înlătură termenul de 3 luni stabilit

pentru îndeplinirea obligației C.C.S.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 31 mai 2012.