ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3662/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1041 din 6 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) - art. 78 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.V.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor în stare de recidivă postexecutorie. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 14 iunie 2012 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen.

și art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.874,12 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă, sumă la care s-a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului. S-a luat act că partea vătămată D.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a ciocanului folosit la săvârșirea faptei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de RON, avansându-se din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 10 iunie 2012, după un consum prelungit de alcool, pe fondul unor probleme generate de faptul că fiul inculpatului I.V.G. se afla internat în comă la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii M.S. Curie, în urma unui accident rutier, și după ce partea vătămată D.F. îl vizitase pe minor la spital, în timp ce cei doi se aflau în locuința din București, str. H., Sector 2, unde locuiau împreună, inculpatul I.V.G. i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciocan de tâmplărie părții vătămate D.F. în zona capului, fapt ce a determinat pierderea cunoștinței victimei și căderea acesteia pe podeaua din bucătăria apartamentului.

După căderea victimei pe podea, inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri și cu piciorul, după care a așezat ciocanul într-unul din sertarele mobilierului din bucătărie și a părăsit locuința, abandonând victima într-o baltă de sânge. După părăsirea locuinței, inculpatul s-a îndreptat înspre Piața Muncii, unde a continuat consumul de alcool iar, la un interval de aproximativ două ore, a luat legătura telefonic cu martora O.C., o fostă concubină și i-a spus acesteia că a omorât-o pe partea vătămată și i-a solicitat să anunțe poliția, ceea ce martora a făcut prin intermediul tatălui său vitreg B.C. Lucrătorii de poliție, însoțiți de martorul B.C., s-au deplasat la adresa din București, str. H., sector 2, găsind ușa de acces neasigurată și pe partea vătămată D.F.

căzută pe podeaua din bucătărie, în stare de inconștiență. Partea vătămată D.F. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență București, unde a fost internată în perioada 10 iunie 2012 - 22 iunie 2012, prezentând diagnosticul principal „politraumatism T.C.C. mediu. Fractură craniană occipitală stânga multieschiloasă cu plăgi multiple”, dar și „traumatism toracic cu fracturi costale arcuri posterioare C4, C5, C7; pneumotorax stâng; escoriații multiple mâna stângă; plagă tăiată superficială deget 4 mâna dreaptă; fractură bază metacarpian 5 stâng cu minimă deplasare”.

Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/6779/2012 s-a stabilit faptul că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur și corp tăietor (posibil ciocan tip teslă), că leziunile au putut fi produse la data de 10 iunie 2012, că acestea au necesitat pentru vindecare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale și că au pus în pericol viața victimei.

Pentru evidențierea gravității leziunilor suferite de partea vătămată enumerăm în continuare unele din leziunile constatate la data realizării raportului de expertiză medico-legală: parietal postero-lateral stâng 4 plăgi cu dimensiuni cuprinse între 2,5/0,2 cm și 1,3/0,2.0,3 cm; parieto-occipital stâng cicatrice violacee de 4,5 cm/0,2 cm; occipital drept 2 plăgi cu margini de 2/0,2 cm și 1,8/0,3-0,4 cm; cicatrici situate la nivel medio-parietal, cervico-toracic, suprascapular, cervical, scapular, etc. Situația de fapt astfel reținută s-a bazat pe coroborarea declarațiilor inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii cu declarațiile părții vătămate D.F., Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/6779/2012, documentele medicale întocmite pe perioada internării părții vătămate D.F.

în cadrul Spitalului Clinic de Urgență București, declarațiile martorei O.C. și ale martorului B.C. A mai reținut tribunalul procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, planșele foto efectuate în urma depistării inculpatului la data de 10 iunie 2012, pe obiectele acestuia de îmbrăcăminte, dar și pe corpul său, fiind identificate mai multe pete de substanță de culoare brun-roșcată. În drept, fapta inculpatului care la data de 10 iunie 2012, în locuința situată în București, str. H., sector 2, pe care o împărțea cu victima, i-a aplicat părții vătămate D.F. mai multe lovituri cu un ciocan tip teslă în zona capului, iar după căderea acesteia la podea și pierderea cunoștinței i-a aplicat din nou lovituri cu piciorul în zona toracelui și a membrelor superioare, abandonând ulterior victima pentru un interval de aproximativ 2 ore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Tribunalul a reținut că elementele laturii obiective a infracțiunii rezultă cu claritate din situația de fapt prezentată mai sus, iar în ceea ce privește latura subiectivă, că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, acceptând posibilitate producerii decesului părții vătămate. Intenția de a ucide rezultă atât din zona care a fost vizată de loviturile aplicate de inculpat - zona capului, cât și din obiectul folosit de inculpat pentru aplicarea loviturilor - un ciocan teslă - și din abandonarea victimei în stare de inconștiență, căzută pe podea, pentru o perioadă lungă de timp. Toate aceste elemente, la care s-au adăugat și concluziile raportului de expertiză medico-legală potrivit căruia leziunile au pus în pericol viața victimei, au determinat instanța de fond să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

S-a mai reținut că prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6104/2012 s-a stabilit că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat și că acesta are capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale.

În ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 56 din 8 februarie 1999 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 2068 din 12 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, executarea pedepsei începând la data de 6 august 1997 și urmând a expira la data de 5 august 2004, dată de la care se calculează termenul de reabilitare de 8 ani și 6 luni, ce ar fi urmat să se împlinească la data de 4 februarie 2013. A rezultat astfel că infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani închisoare, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare, nefiind incident niciunul din celelalte cazuri ce înlătură recidiva prevăzute de art. 38 C. pen.

De asemenea, Tribunalul a apreciat ca justificată cererea reprezentantului Ministerului Public de reținere în sarcina inculpatului de circumstanțe agravante judiciare prin prisma relațiilor dintre acesta și victima sa. Astfel, legiuitorul a înțeles să ocrotească în mod special relațiile de familie prin prevederea ca circumstanță agravantă generală a săvârșirii infracțiunii prin violențe asupra membrilor familiei, potrivit art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., dar și ca circumstanță agravantă specială în cazul unor infracțiuni cum este omorul, potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Or, motivele care au stat la baza ocrotirii speciale a acestor relații - afecțiunea care ar trebui să existe între membri unei familii, faptul că victima care mizează pe această afecțiune este lipsită de apărare în fața atacatorului său - se regăsesc și în cazul relațiilor de concubinaj de lungă durată, cum este cea dintre inculpatul I.V.G.

și partea vătămată D.F. Probele administrate în cursul urmăririi penale au stabilit faptul că relația dintre cei doi dura de aproximativ 8 ani (durată mai lungă decât cea a multor căsnicii), că relațiile dintre aceștia erau similare relațiilor dintre soți (cei doi locuind împreună, iar partea vătămată având grijă de copilul dintr-o altă căsătorie al inculpatului), astfel încât Tribunalul a apreciat că se impune reținerea de circumstanțe agravante judiciare în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen., datorită relațiilor dintre cei doi care dau faptei o gravitate sporită. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 174 C. pen., reduse cu jumătate în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen.

și, ulterior, cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., rezultând o limită minimă de 3 ani și 4 luni închisoare și o limită maximă de 6 ani și 8 luni închisoare. De asemenea, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 78 alin. (1) C. pen. potrivit cărora în cazul reținerii circumstanțelor agravante se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este apreciat ca nefiind îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani, fără ca acesta să depășească o treime din acest maxim. Totodată, Tribunalul a reținut gradul de pericol social ridicat al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin prisma modului de acțiune al acestuia prezentat mai sus și, inclusiv, prin faptul că acesta a părăsit victima fără a se interesa de soarta acesteia.

Într-adevăr, inculpatul a fost cel care a anunțat, prin intermediari, organele de poliție, dar acest lucru a intervenit după aproximativ două ore de la momentul la care acesta o abandonase pe partea vătămată, căzută pe podeaua locuinței comune, interval în care inculpatul a continuat să consume alcool. A mai reținut tribunalul, că nici circumstanțele personale ale inculpatului nu îi sunt favorabile acestuia, infracțiunea fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie. În plus, ulterior executării pedepsei de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 56 din 8 februarie 1999 a Tribunalului București, inculpatul a mai fost sancționat de multiple ori pentru săvârșirea de fapte de violență sau în legătură strânsă cu astfel de fapte - două sancțiuni administrative pentru fapte prevăzute de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991; o sancțiune administrativă pentru distrugere și una pentru o faptă de lovire.

De asemenea, din declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor N.E., D.O.G. și N.M., a rezultat că cele întâmplate la data de 10 iunie 2012 au reprezentat doar punctul culminant al comportamentului violent al inculpatului, partea vătămată fiind anterior internată în urma loviturilor primite de la acesta de alte trei ori în instituții spitalicești, iertarea inculpatului de către partea vătămată apărând astfel ca fiind lipsită de relevanță la stabilirea pedepsei. În aceste condiții, având în vedere și circumstanțele agravante reținute, Tribunalul a apreciat că maximul pedepsei pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului nu este suficient pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., urmând a aplica acestuia, în condițiile art. 78 alin. (1) C. pen., o pedeapsă superioară acestui maxim și anume pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Exercițiul acelorași drepturi s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie în condițiile art. 71 C. pen., la alegerea pedepsei accesorii și a celei complementare, Tribunalul având în vedere că săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, în condițiile descrise mai sus, dovedește incompatibilitatea inculpatului cu exercițiul dreptului de a fi tutore sau curator, dar și a dreptului de a ocupa o funcție electivă publică sau o funcție ce implică exercițiul autorități de stat.

Nu au fost interzise inculpatului drepturile părintești, având în vedere faptul că tentativa de omor nu a avut legătură cu exercițiul acestor drepturi și văzând și Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Iordache împotriva României. În baza art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea reținerii și a arestării preventive de la data de 14 iunie 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus menținerea stării de arest, instanța de fond apreciind că subzistă temeiurile arătate în încheierea de la data de 9 noiembrie 2012. Totodată, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii pofilului genetic în S.N.D.G.J., instanța de fond considerând că această măsură este necesară raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina acestuia și la caracterul repetitiv al actelor de violență în care inculpatul a fost implicat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.V.G., solicitând reducerea pedepsei aplicate, motivat de faptul că toate acțiunile inculpatului s-au datorat unei supărări pricinuite de un accident în urma căruia fiul inculpatului a decedat, iar la data faptei se afla în comă, la spital. Astfel, a considerat pedeapsa ca fiind prea aspră, în raport de condițiile concrete de comitere a faptei. Prin Decizia penală nr. 94 din 15 aprilie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală a admis apelul declarat de inculpatul I.V.G. împotriva Sentinței penale nr. 1041 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând în fond: În temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

și art. 75 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.V.G., la o pedeapsă principală, de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului, de la data de 14 iunie 2012 până la zi. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) și art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat următoarele: Fapta comisă de inculpat, așa cum a fost reținută prin actul de sesizare și recunoscută de inculpat, trebuie analizată în condițiile concrete în care a fost săvârșită, pentru ca pedeapsa ce se aplică să-și atingă scopul preventiv și educativ. Reeducarea inculpatului realizându-se în mod gradual, în timp, cuantumul pedepsei trebuie să coincidă cu realizarea acestui scop și, în același timp, să evite situația în care, executarea pedepsei continuă, după atingerea acestui scop. Așa cum a reieșit din declarația martorului G.I. și din poziția părții vătămate, inculpatul a comis fapta în condiții speciale, generate de situația copilului său, condiții care nu atenuează răspunderea penală, dar care au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei.

În aceste condiții, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins într-un timp mai scurt, astfel că, în limitele prevăzute de lege, s-a redus pedeapsa în mod corespunzător criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen., reducând corespunzător și pedeapsa complementară. Împotriva Deciziei penale nr. 94 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală a declarat recurs inculpatul I.V.G., cauza fiind înregistrată pe rolul ICCJ sub nr. 43234/3/2012, inculpatul invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. criticând decizia din apel pentru greșita individualizare a pedepsei.

Referitor la critica privind hotărârea din apel care este contrară legii din perspectiva neaplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - 76 C. pen., care ar fi avut drept consecință reducerea pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, constată că această critică vizează temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Se constată că această critică vizează nelegalitatea hotărârii atacate, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs, și care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare sau modificare aduse de noile reglementări codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă se constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 385 9 C. proc. pen., cadru adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că această critică nu este întemeiată, drept pentru care nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. privind greșita aplicare a legii din perspectiva netemeiniciei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V.G. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V.G. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2012 la 21 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM