ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor clin dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9/S din 25 februarie 2013, pronunțată în Dosar nr. 574/1372/2012, Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.G.O., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului R.G.O.

pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului R.G.O. perioada reținerii din data de 11 septembrie 2012 și perioada arestului preventiv din data de 12 septembrie 2012 până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.G.O. În baza art. 113 C. pen. a obligat pe inculpatul R.G.O. la tratament medical prin rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul R.G.O. a probelor de referință tip ADN, în scopul prelucrării acestora și determinării profilului genetic pentru a fi introdus în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen. a obligat pe inculpatul R.G.O. să plătească părții civile C.D.M. prin reprezentant legal C.G.S. suma de 2.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plății cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor. În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat a obiectelor de vestimentație ridicate la data de 11 septembrie 2012 conform procesului-verbal de ridicare, respectiv o pereche de pantaloni trei sferturi și un tricou cu mâneci scurte de culoare bej. În baza art. 191, alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul R.G.O. să plătească statului suma de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În data de 11 septembrie 2012, partea civilă C.D.M.

în vârstă de 10 ani se afla cu alți câțiva prieteni, cu vârste cuprinse între 10-12 ani, respectiv martorii D.A.D., B.D.M. și A.A. în scara blocului din strada G.M. din municipiul Brașov și se jucau un joc gen monopoly. La un moment dat în scara blocului a intrat inculpatul R.G.O., pe care copiii îl cunoșteau, fiind vecin de bloc cu martorul D.A.D. Inculpatul i-a spus părții civile că e frumoasă și a început să se joace cu ea de-a prinselea, apoi, partea civilă a fost scoasă din jocul pe care îl juca cu prietenii ei și a ieșit puțin afară din scara blocului, în timp ce ceilalți copii au continuat jocul, iar inculpatul care rămăsese cu ei Ie-a spus că C.D.M. e frumoasă. Când s-a întors în scara blocului, partea civilă C.D.M.

i-a cerut inculpatului să o ia în brațe ca să omoare țânțarii de pe tavanul scării, ceea ce inculpatul a și făcut. Martorii au arătat că după aceea inculpatul a coborât cu C.D.M. în beciul blocului și după puțin timp au auzit-o pe fetiță strigându-i și țipând. Astfel, martorul D.A.D. a arătat că „De acolo, din beci am auzit-o pe C.D.M. că ne strigă pe toți trei (...)”. Martorul B.D.M. a arătat că „la un moment dat a auzit un țipăt al lui C.D.M. și atunci D.A.D. s-a dus primul să vadă ce se întâmplă (...)”. Martorii au relatat că atunci când s-au dus să vadă ce se întâmplă au constatat că partea civilă și inculpatul se găseau în beci aproape de intrare. Inculpatul o ținea imobilizată pe partea civilă, inculpatul și partea civilă stând față în față, partea civilă cu spatele la perete și inculpatul i-a dat drumul pentru că martorii au țipat să o lase în pace.

Martorul D.A.D. a observat că partea civilă și-a tras pantalonii și a observat că aceasta mai avea pe ea, pe sub pantaloni un obiect de îmbrăcăminte de culoare roz, martorul declarând că a apreciat că erau chiloți, apoi partea civilă a ieșit în fugă afară, plângând, și și-a strâns jocul. Tot cu referire la ceea ce au constatat martorii la intrarea în beci martorul B.D.M. a declarat că a văzut-o și el pe partea civilă „cum ținea mâna pe pantaloni și îi dăduseră așa un pic lacrimile și după aceea a fugit (...)”. De asemenea martorul A.A. a declarat că „(...) C.D.M. era speriată și plângea”. După ce partea civilă a fugit din beci, inculpatul a zis în prezența martorilor că nu a vrut să-i facă nimic, arătând totodată că „am vrut doar să o pup pe păsărică”.

Declarațiile martorilor la care s-a făcut referire mai sus pot fi coroborate și cu declarațiile părții civile C.D.M. date în fața instanței și în faza de urmărire penală. Astfel, aceasta arată că s-a speriat când s-a văzut acolo în beci, a început să strige pentru ca inculpatul să o lase jos și băieții (prietenii ei) au auzit-o și au venit la ea, l-au tras de haine pe inculpat și acesta i-a dat drumul. Inculpatul înainte de a-i da drumul i-a desfăcut nasturele de la pantalonii scurți și un pic fermoarul. La îndemnul prietenilor ei de a merge să spună ce s-a întâmplat mamei, partea civilă a declarat că nu merge pentru că îi este frică, aceasta arătând în declarația sa că i-a fost frică atât pentru ceea ce se întâmplase, cât și din cauza mamei sale, gândindu-se că aceasta o va certa.

Mama părții civile a fost alertată de martorul D.A.D. care i-a adus la cunoștință acesteia ce se întâmplase, ulterior fiind anunțată poliția. Declarația martorului C.I. nu este edificatoare sub aspectul derulării incidentului întrucât martorul a declarat atât la urmărirea penală cât și în fața instanței că s-a aflat în timpul săvârșirii faptei în boxa pe care o deținea în beciul blocului unde s-a petrecut fapta și nu a auzit nimic, instanța apreciind că explicația este că fapta săvârșită de inculpat a avut loc la intrarea în beci și exista o distanță apreciabilă până la locul unde se afla martorul plus o diferență de nivel între intrarea în beci și boxa unde se afla martorul. Raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov din 12 septembrie 2012, în ceea ce o privește pe partea civilă C.D.M.

concluzionează că la examenul medico-legal nu s-au constatat leziuni recente, minora prezintă himenul intact și este virgină din punct de vedere anatomic, de asemenea nu s-au constatat leziuni traumatice vechi sau recente în regiunea anală. Raportul de evaluare psihologică al părții civile întocmit de psihologul din cadrul D.G.A.S.P.C. Brașov, Serviciul Delincvență, Intervenție în Regim de Urgență în Domeniul Asistenței Sociale și Violență, dosar urmărire penală a relevat că experiența trăită de partea civilă a accentuat într-o măsură evidențiabilă conduita hiperactivă a copilului, deficitul de concentrare și predispoziția la reactivitate față de tot ceea ce pare o amenințare pentru propria persoană.

Se arată că este foarte probabil ca această experiență trăită de partea civilă să se dilueze în timp. Poziția inculpatului a fost oscilantă pe parcursul procesului penal întrucât deși inițial, în cadrul actelor premergătoare acesta a declarat, în prezența părintelui său, R.D. că a luat-o pe C.D.M. în brațe și i-a trecut prin cap că ar dori să facă dragoste cu o fată, că i-a deschis nasturele la pantalon, vrând să-i atingă zona genitală și s-a dus cu ea în dreptul intrării în beci, ulterior a arătat că în fapt la ușa beciului i-a dat drumul brusc părții civile întrucât și-a dat seama că dacă se încurcă cu aceasta o să facă pușcărie. În fața instanței, inculpatul s-a abținut să facă orice fel de declarații arătând că este nevinovat.

Cu referire la inculpat trebuie arătat că potrivit certificatului depus la dosar acesta este încadrat într-un grad de handicap suferind de encefalopatie, oligofrenie gradul 2, epilepsie cu tulburări de comportament. Inițial, potrivit raportului de expertiză din 13 septembrie 2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov s-a stabilit că inculpatul prezintă tulburări psihice și epilepsie cu tulburări psihice intercritice, întârziere mentală ușoară/medie, tulburare organică de personalitate, instabil emoțională, iar la momentul săvârșirii faptei a avut discernământul abolit. Ulterior, I.N.M.L. Mina Minovici a stabilit prin raportul de expertiză din 2 octombrie 2012, astfel cum a fost avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L.

București, dosar urmărire penală că inculpatul a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și mai ales asupra consecințelor social negative ale faptei având discernământ diminuat recomandându-se și măsuri de siguranță. Comisia Superioară medico-legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici a aprobat acest din urmă raport. Din probele administrate (declarația inculpatului dată în fața procurorului, mențiunile ofițerului de probațiune în referatul întocmit) a mai rezultat că în aceeași zi inculpatul lucrase împreună cu un vecin într-o grădină și ulterior fiind invitat de acesta, consumase două beri la un bar, în condițiile în care consumul de băuturi alcoolice îi era interzis inculpatului datorită bolilor de care suferă, și medicamentelor pe care și le administra care erau incompatibile cu alcoolulț a se vedea și actele medicale).

Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului date în faza de urmărire penală cu declarațiile părții civile din faza de urmărire penală și în faza de judecată, declarațiile martorilor D.A.D., B.D.M. și A.A., declarația martorului C.I. din faza de urmărire penală și din fața instanței, raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov din 12 septembrie 2012, în ceea ce o privește pe partea vătămată C.D.M., raportul de evaluare psihologică al părții civile întocmit de psihologul din cadrul D.G.A.S.P.C.

Brașov, Serviciul Delincvență, Intervenție în Regim de Urgență în Domeniul Asistenței Sociale și Violență, proces-verbal de cercetare la fața locului cu anexă planșă foto judiciară, planșe foto judiciare cu aspecte de la examinarea articolelor de îmbrăcăminte ridicate de la partea vătămată minoră și de la inculpat, raportul de evaluare întocmit de ofițerul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov. La individualizarea și stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a ținut seama de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, precum și de cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă prin reprezentant legal.

Este fără tăgadă că echilibrul psihic și emoțional al părții civile a fost perturbat ca urmare a faptei inculpatului, aspecte care rezultă atât din declarațiile părții civile, cât și din declarațiile martorilor, la care s-a făcut referire mai sus, dar și din raportul psihologului întocmit la puțin timp de la petrecerea faptei. Partea civilă care este un copil de numai 10 ani a trebuit să înfrunte atât teama legată de fapta a cărei victimă a fost, dar și teama legată procedurile care s-au derulat ulterior în vederea stabilirii cu certitudine a circumstanțelor evenimentului. În consecință, instanța în baza art. 1357 și urm. C. civ. coroborat cu art. 14 și urm. C. proc. pen. a obligat pe inculpatul R.G.O.

să plătească părții civile C.D.M. prin reprezentant legal C.G.S. suma de 2.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plății cu titlu de daune morale. Împotriva hotărârii menționate a declarat apel inculpatul R.G.O., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare inculpatul a arătat că se impune o schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) C. pen. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 201 alin. (2) C. pen. Din declarațiile părții vătămate, a celor 3 martori minori, dar și a propriilor declarații, apelantul se afla cu hainele pe el, era îmbrăcat și nu a dorit să-i facă nimic părții vătămate.

Datorită problemelor psihice pe care le are nu ar fi putut să conștientizeze pe deplin ceea ce înseamnă un act sexual. Cuantumul pedepsei aplicate este mare, inculpatul este bolnav psihic, se află sub tratament, are epilepsie și un intelect la limită, astfel că se impune o reducere a acesteia și alegerea unei alte modalități de executare, fără privare de libertate. Prin decizia penală nr. 45/AP din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul R.G.O. împotriva sentinței penale nr. 9/S din 25 februarie 2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pronunțată în Dosar nr. 574/1372/2012, pe care o desființează în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate.

Rejudecând în aceste limite, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus, în continuare, din durata pedepsei aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 26 februarie 2013 la 9 aprilie 2013. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constatat următoarele: Inculpatul R.G.O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 5 octombrie 2012 întocmit în Dosar nr. 124/MF/P/2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov, dat fiind faptul că la data de 11 septembrie 2012, în intervalul orar 15:00-15:30, pe casa scărilor imobilului său de domiciliu, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, din spate a luat-o în brațe pe partea vătămată minoră C.D.M. în vârstă de 10 ani și a dus-o la intrarea înspre beciul blocului, unde a intenționat să întrețină un raport sexual cu aceasta prin constrângere și profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra și de a-și exprima voința, activitate întreruptă de intervenția martorilor minori, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) C. pen.

Probele administrate în cauză dovedesc starea de fapt reținută de către instanța de fond, dar și încadrarea juridică din actul de inculpare. Astfel, la data de 11 septembrie 2012 C.G.S. a formulat plângere penală întrucât în jurul orelor 15:30 a fost înștiințată de mai mulți copii din fața blocului că fetița ei, C.D.M., în vârstă de 10 ani a fost condusă de un vecin R.G.O. într-un beci al blocului din vecinătate, unde s-a dezbrăcat și a încercat să o dezbrace și pe fetiță, solicitând efectuarea de cercetări și tragerea acestuia la răspundere penală. Despre cele întâmplate au făcut vorbire atât partea vătămată, cât și martorii prezenți la fața locului.

Astfel, fetița a relatat că se juca în casa scării blocului la parter și la un moment dat, din spate a venit o persoană care a luat-o de sub brațe, a ridicat-o și a dus-o pe sus în beciul blocului (...) s-a speriat, a început să plângă (...) acea persoană a cuprins-o cu o mână de talie și a început să-i deschidă nasturele și fermoarul pantalonilor (...) au intrat prietenii săi, l-au apucat de bluză pe omul care o dusese acolo”. Această declarație se coroborează cu cele arătate în acea zi de către inculpat „am luat-o pe C.D.M. în brațe, de mijloc, moment în care i-am deschis nasturele de la pantalonii scurți cu care era îmbrăcată, vrând să-i ating zona genitală (...) înainte de a o lua pe C.D.M.

în brațe mi-a trecut prin cap că aș dori să fac dragoste cu o fată (...) eu mi-am desfăcut fermoarul de la pantaloni (...) nu am avut erecție, fapt ce m-a determinat să mă opresc din intențiile mele realizând că nu e bine ce fac (...) i-am spus fetei să mă lase s-o pup în zona intimă”. Împreună cu partea vătămată se jucau minorii D.A.D., B.D.M. și A.A., care în declarațiile date au făcut vorbire despre împrejurările comiterii faptei „(...) fără să zică ceva a prins-o pe C.D.M. de sub mâini din spate, a luat-o în brațe și a fugit cu ea spre beci (...) după puțin timp am auzit-o pe C.D.M. că țipa (...) am văzut pe vecinul de la etajul IV că-și ridica pantalonii, iar C.D.M. era în fața lui și el o ținea”, „l-am văzut pe R.G.O.

cum își ridica pantalonii, iar pe C.D.M. am văzut-o lângă acesta și că trăgea de pantalonii scurți”. Martorul C.I. a văzut în data de 11 septembrie 2012, orele 14:30, la parterul blocului, pe casa scării patru copii care stăteau pe jos și se jucau, dar și pe R.G.O. care l-a întrebat dacă nu are nevoie de ajutor. Mama fetiței, martora C.G.S., a aflat despre cele întâmplate atât de la propria fiică, cât și de la cei trei minori cu care aceasta s-a jucat în data de 11 septembrie 2012, ora 15:00-15:30. Cei trei minori au fost audiați și în faza de cercetare judecătorească, când chiar dacă nu au relatat în amănunt cele întâmplate, au făcut referire la starea psihică a părții vătămate, împrejurările în care mama acesteia a fost anunțată la interfon de unul dintre ei, iar R.G.O.

își aranja pantalonii, C.D.M. era îmbrăcată”, „eu am văzut-o pe C.D.M. chiar lângă ușa beciului și am văzut-o cum ținea mâna pe pantaloni și îi dăduseră un pic lacrimile”. Prin coroborarea acestor probe rezultă că inculpatul R.G.O. a intenționat să întrețină relații sexuale cu minora C.D.M. în vârstă de 10 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, acțiune întreruptă de intervenția minorilor, astfel reținerea prevederilor art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) C. pen. în sarcina acestuia este legală și temeinică. Faptul că inculpatul doar ar fi vrut să o pupe în zona intimă pe partea vătămată, afirmații făcute în prezența celor trei martori minori nu este de natură a determina o schimbare de încadrare juridică, cerere solicitată de apărătorul acestuia prin motivele de apel, art. 20 C. pen.

raportat la art. 201 C. pen., nu poate fi primită. Fără putință de tăgadă, inculpatul a luat minora de sub brațe, pe la spate, s-a retras în beciul blocului și, prin constrângere și profitând de neputința acesteia de a se apăra, a încercat să întrețină relații sexuale cu aceasta, activitate întreruptă de intenția minorilor alarmați de strigătele fetei. Despre starea psihică a părții vătămate face vorbire și raportul de evaluare psihologică „minora a traversat în istoria de viață o experiență cu substrat traumatizant, din descrierea modului de apărare al agresorului, s-a putut desprinde caracterul brutal și impulsiv al acestuia asupra minorei, explică reacția emoțională acută, cu atac de panică”.

Asupra încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat nu are relevanță faptul că activitatea infracțională ar fi avut loc în beciul blocului sau la ușa beciului și nici durata acesteia, esențiale sunt acțiunile întreprinse de apelant în „scopul de a face dragoste cu o fată” cum personal a declarat în data de 11 septembrie 2012 și întreruperea acestora datorită intervenției unei forțe din afară. Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în apel a fost apreciată ca nefondată. La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Pe lângă circumstanțele reale ale faptei concretizate în gradul de pericol social, natura infracțiunii comise și efectele acesteia asupra unei fetițe de 10 ani trebuie precizate și datele referitoare la persoana inculpatului.

Din documentele medicale aflate la dosarul cauzei, având în vedere și rapoartele de expertiză medico-legale, inculpatul R.G.O. a prezentat la data comiterii faptei, ca în prezent, tulburare organică de personalitate, boală comițială; a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și mai ales asupra consecințelor social negative ale faptei și a avut discernământul diminuat. Cu referire la persoana acestuia elocvente sunt și concluziile raportului de evaluare întocmit de consilierul din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul este o persoană cu grad accentuat de handicap, dependent de alte persoane, iar incorect îndrumat sau nesupravegheat corespunzător poate avea reacții neașteptate, prezenta faptă fiind comisă pe fondul consumului de alcool, acesta fiind incompatibil cu tratamentul medicamentos administrat.

Audiat fiind, inculpatul a avut o poziție oscilantă, dacă în data de 11 septembrie 2012 a făcut vorbire despre activitatea infracțională reținută în sarcina sa, ulterior a negat orice implicație în acest sens, însă cu referire la aceste declarații instanța de apel a avut în vedere prevederile art. 69 C. proc. pen. Instanța de apel a împărtășit punctul de vedere al instanței de fond în sensul că s-a impus reținerea de circumstanțe atenuante și efectele lor în favoarea inculpatului, însă față de persoana acestuia, încadrat în grad de handicap suferind de encefalopatie oligofrenie gradul 2, epilepsie cu tulburări de comportament și lipsa antecedentelor penale, apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare este aptă să realizeze scopul înscris în art. 52 C. pen.

Prin motivele de apel inculpatul a solicitat alegerea unei alte modalități de executare a pedepsei fără privare de libertate. Față de cele arătate mai sus, în mod deosebit, natura și gradul de pericol social al infracțiunii comise, instanța de apel a apreciat că doar în regim de detenție, pedeapsa își va atinge scopul. Prin urmare, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. Prin încheierea de ședință nr. 14 din 12 septembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 519/1372/2012, Tribunalul pentru minori și familie Brașov a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsură ce ulterior a fost menținută de către instanță.

Având în vedere că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisori cu executare în detenție, față de împrejurarea că acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, s-a menținut măsura detenției provizorii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.G.O. Motivele de recurs au fost depuse la dosar la data 21 mai 2013, solicitându-se aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, și invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385°pct. 17 2 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc.

pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 9 aprilie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013). În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menționat; trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege (referitore la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului. Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se și limitându-se doar la chestiuni de drept. Raportându-ne la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, deși recurentul inculpat a invocat ca și temei de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., susținerile în sensul că se impune aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., însă acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în cauza dedusă judecății, recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, în sensul că modalitate de executare a fost greșit stabilită, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G.O., împotriva deciziei penale nr. 45/AP din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 septembrie 2012 la 3 octombrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2013.