ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2012

HOTĂRÂRE
30.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Hotărârea nr. 13 din 25 octombrie 2011 Colegiul de Conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție a respins cererile formulate de magistrații asistenți

C.V., C.A., C.F., C.L.L., M.V., I.M., R.M., S.B.T. și C.A.Z. privind stabilirea

indemnizațiilor de încadrare (clasele și coeficienții de ierarhizare).

Împotriva acestei hotărâri, C.F., a formulat

contestație.

Înainte de a analiza motivele invocate,

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că

aceasta este fondată, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință,

va respinge contestația, ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța

a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Petenta a formulat contestație împotriva

Hotărârii nr. 13 din 25 octombrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei

Curți de Casație și Justiție solicitând anularea, în parte, a acesteia, numai

cu privire la dispozițiile privind respingerea cererii sale pentru stabilirea

indemnizației de încadrare și obligarea instanței supreme să recalculeze

indemnizația sa de încadrare, ca magistrat-asistent angajat în baza Legii nr.

56/1993 a Curții Supreme de Justiție, în sensul stabilirii acesteia pe baza

coeficientului de multiplicare prevăzut de lege pentru judecător de curte de

apel.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 285 din 28

decembrie 2010:

"(1) Soluționarea contestațiilor în

legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare

și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă

potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de

credite.

(2) Contestația poate fi depusă în termen de

5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a

drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluționa

contestațiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit

prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de

contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente

potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării

contestației."

Din actele și lucrările dosarului rezultă

fără putință de tăgadă că petenta nu a îndeplinit, anterior sesizării

instanței, procedura prevăzută în articolul sus-citat, aceasta susținând,

dimpotrivă, că nu a formulat nicio contestație împotriva Hotărârii nr. 13 din

25 octombrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

De altfel, Înalta Curte constată că potrivit

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010: "În anul 2011 nu se aplică

valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de

salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice."

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași

articol: "Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând

cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade

prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta

avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010."

Or, în cazul petentei, ordonatorul de credite

nu a procedat la reîncadrare, astfel cum prevăd dispozițiile legale menționate.

Deoarece contestația a fost soluționată pe

baza unei excepții problemele de fond nu mai puteau fi analizate, ci vor putea

forma obiectul unei contestații în cazul emiterii ordinului de către

ordonatorul de credite, cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, pentru considerentele arătate,

Înalta Curte va respinge contestația, ca inadmisibilă.

Respinge contestația formulată de C.F.,

împotriva Hotărârii nr. 13 din 25 octombrie 2011 a Colegiului de Conducere al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30

martie 2012.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7530/2013
i în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare; - Ordinul ministrului justiției nr. 279/C/2010; - Art. 13 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției. Prin Hotărârea nr. 155
ÎCCJ 2015-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2015
77/2011 în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3035/2012, pronunțata în Dosarul nr. y/40/2011. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin
ÎCCJ 2016-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2016
clamanta A., încadrată în funcția de magistrat-asistent în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a contestat Ordinul nr. 353 din 12 noiembrie 2014 prin care i s-a diminuat indemnizația sa brută lunară acordată anterior prin Ordinul n
ÎCCJ 2016-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 736/2016
cap. III - Secțiunea 1 și art. 11 lit. h) din Anexa nr. VI, cap. VIII, Secțiunea a II-a din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 3.3. În ceea ce privește criticile formulate de contestato
ÎCCJ 2016-04-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2016
a derulată; Atât contestatoarea A., cât și intimata Înalta Curte de Casație și Justiție, au atașat la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea poziției lor procesuale, respectiv Ordinele de salarizare nr. 216 din 20 septembrie 2012 și nr. 35
Sursă