ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
Hotărârea nr. 13 din 25 octombrie 2011 Colegiul de Conducere al Înaltei Curți
de Casație și Justiție a respins cererile formulate de magistrații asistenți
C.V., C.A., C.F., C.L.L., M.V., I.M., R.M., S.B.T. și C.A.Z. privind stabilirea
indemnizațiilor de încadrare (clasele și coeficienții de ierarhizare).
Împotriva acestei hotărâri, C.F., a formulat
contestație.
Înainte de a analiza motivele invocate,
Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că
aceasta este fondată, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință,
va respinge contestația, ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța
a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Petenta a formulat contestație împotriva
Hotărârii nr. 13 din 25 octombrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei
Curți de Casație și Justiție solicitând anularea, în parte, a acesteia, numai
cu privire la dispozițiile privind respingerea cererii sale pentru stabilirea
indemnizației de încadrare și obligarea instanței supreme să recalculeze
indemnizația sa de încadrare, ca magistrat-asistent angajat în baza Legii nr.
56/1993 a Curții Supreme de Justiție, în sensul stabilirii acesteia pe baza
coeficientului de multiplicare prevăzut de lege pentru judecător de curte de
apel.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 285 din 28
decembrie 2010:
"(1) Soluționarea contestațiilor în
legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare
și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă
potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de
credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de
5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a
drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa
contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit
prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de
contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente
potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării
contestației."
Din actele și lucrările dosarului rezultă
fără putință de tăgadă că petenta nu a îndeplinit, anterior sesizării
instanței, procedura prevăzută în articolul sus-citat, aceasta susținând,
dimpotrivă, că nu a formulat nicio contestație împotriva Hotărârii nr. 13 din
25 octombrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
De altfel, Înalta Curte constată că potrivit
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010: "În anul 2011 nu se aplică
valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de
salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice."
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași
articol: "Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând
cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade
prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta
avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010."
Or, în cazul petentei, ordonatorul de credite
nu a procedat la reîncadrare, astfel cum prevăd dispozițiile legale menționate.
Deoarece contestația a fost soluționată pe
baza unei excepții problemele de fond nu mai puteau fi analizate, ci vor putea
forma obiectul unei contestații în cazul emiterii ordinului de către
ordonatorul de credite, cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Prin urmare, pentru considerentele arătate,
Înalta Curte va respinge contestația, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de C.F.,
împotriva Hotărârii nr. 13 din 25 octombrie 2011 a Colegiului de Conducere al
Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30
martie 2012.
Procesat
de GGC - GV