ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7530/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7530/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

procedura derulată de prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 14 mai 2012, reclamantele Ș.D.Ș., T.I.D., S.L.M.,

C.A.I., T.F.D. și D.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției:

-

anularea Hotărârii nr. 15596 din 10 aprilie 2012 emisă de pârât;

-

modificarea Ordinului ministrului justiției nr. 252/C/2012, în sensul

stabilirii cuantumului sporului pentru condiții grele, vătămătoare sau

periculoase și cuantumul sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică

și al sporului pentru păstrarea confidențialității prin raportate la noua

indemnizație de încadrare brută lunară;

-

obligarea pârâtului la plata diferenței dintre sporurile cuvenite și sporurile

acordate, începând cu 01 ianuarie 2012 și până la modificarea ordinului.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat

respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată, pentru argumentele

prezentate la filele 32-34 dosar.

În

cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (filele 5-22, 35-40, 52-57

dosar).

2.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

5532 din 03 octombrie 2012, a respins acțiunea reclamantelor ca

neîntemeiată.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată, reclamantele au formulat plângere împotriva

hotărârii din 10 aprilie 2012, prin care pârâtul Ministerul Justiției le-a

soluționat contestația formulată împotriva Ordinului ministrului justiției nr. 252/C/2012,

în sensul respingerii contestației și menținerii ordinului prin care a fost

acordată majorarea indemnizațiilor de încadrare ale petentelor.

Prin

Ordinul nr. 252/C/2012, ministrul justiției a dispus încadrarea reclamantelor S.D.Ș.,

T.I.D., S.L.M., C.A.I. și T.F.D., având funcția de judecător la Curtea de Apel Oradea, în gradația 4, clasa de salarizare 106, ca urmare a trecerii în tranșa

de vechime în funcție și în muncă de la 15 ani la 20 de ani, stabilind

indemnizația de încadrare brută lunară și menținând sporurile de care

beneficiază (pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase; pentru risc și

suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității) în același

cuantum avut anterior emiterii ordinului.

Pentru

reclamanta D.I., președintele Judecătoriei Aleșd, s-a menționat o situație

asemănătoare cu privire la sporurile de care beneficiază, prin stabilirea

indemnizațiilor de încadrare brute lunare prin încadrarea dnei magistrat în

clasa de salarizare 104, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime de la 15 ani

la 20 de ani.

Reclamantele

au susținut că, potrivit art. 4 alin. (1) din anexa VI la Legea cadru nr. 284/2010,

pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul

prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15 % din indemnizația

lunară de încadrare, corespunzător timpului lucrat; condițiile de acordare a

sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite;

prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 279/C/2010 s-a stabilit că acest spor

este de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară.

De

asemenea, prin art. 5 alin. (1) din anexa VI la Legea cadru nr. 284/2010 s-a

stabilit că judecătorii beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare

neuropsihică de până la 25%, respectiv un spor pentru păstrarea

confidențialității de până la 5%, sporuri aplicate la salariul de bază lunar,

respectiv la indemnizația lunară de încadrare; prin Ordinul ministrului

justiției nr. 279/C/2010 s-a stabilit că acest spor este de 15 % din

indemnizația de încadrare brută lunară.

Încadrarea

magistraților a avut loc începând cu data de 01 ianuarie 2012, iar legea

aplicabilă, conform principiului tempus regit actum, este O.U.G. nr. 80/2012

pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor

măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.

283/2011.

Potrivit

acestui act normativ, art. 2, art. 1 alin. (1), în anul 2012, cuantumul

salariilor de bază/soldelor funcției de bază /salariilor funcției de bază/

indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel care se acordă

personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

Critica

reclamantelor în sensul că pârâtul a interpretat și aplicat greșit sintagma „în

măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții” nu

poate fi reținută.

Textul

legal vizează menținerea la același nivel a cuantumului sporurilor,

indemnizațiilor, compensațiilor cu cel acordat pentru luna decembrie 2011, dacă

activitatea se desfășoară în aceleași condiții și nu situația dacă persoana

care desfășoară acea activitate trece într-o altă tranșă de vechime în funcție

sau în muncă.

Această

interpretare rezultă din reglementarea expresă a modalității de avansare a

personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare

tranșei de vechime în muncă, ce se regăsește în dispozițiile art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 283/2011.

Concluzia

care se desprinde este că avansarea în gradația corespunzătoare trecerii într-o

altă tranșă de vechime în muncă sau în funcție se face prin adăugarea unei

„majorări la salariul/indemnizația de bază avut”, dar „fără acordarea

salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de

salarizare” (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 283/2011).

În

condițiile în care sporurile de natura celor solicitate de reclamante fac

parte din salariul (indemnizația) corespunzătoare clasei de salarizare, iar

pentru anul 2012 nu s-au acordat salariile corespunzătoare noii clase de

salarizare, ci doar „o majorare”, cuantumul sporurilor acordate pentru anul

2012 este cel avut în anul 2011, neputând fi modificat în raport de o

„majorare” ci doar în raport de un salariu acordat.

Prima

instanță a apreciat că nu poate reține critica reclamantelor cu privire la

încălcarea principiului nediscriminării și egalității de tratament, deoarece nu

există situații egale ori analoage sau aplicarea unui tratament juridic

diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite dovedite de

reclamante.

În

optica judecătorului fondului cauzei, nu se poate primi susținerea

reclamantelor în sensul că pârâtul a menționat greșit, în soluționarea

contestației administrative, dispozițiile pct. III lit. a) din Ordinul M.F.P.,

care conține normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010 privind

salarizarea pe anul 2011.

Autoritatea

pârâtă a menționat art. 6 din Legea nr. 285/2010 și pct. III lit. a) din

Normele Metodologice tocmai pentru a sublinia că a existat și pentru anul

anterior celui în care reclamantele au avansat în gradația corespunzătoare

trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă sau în funcție, dispoziții

legale corespunzătoare, iar reclamantele cel puțin în raport de magistrații

care au avansat în gradația corespunzătoare trecerii într-o altă tranșă de

vechime în muncă sau în funcție în anul 2011 nu pot invoca o discriminare.

3.

Recursul declarat de reclamante

În

recursul lor, reclamantele au solicitat modificarea sentinței, în sensul

admiterii acțiunii.

În

motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurentele au formulat următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

În

mod greșit prima instanță a reținut faptul că „sporurile

solicitate fac parte din salariul/indemnizația corespunzătoare clasei de

salarizare.”

În

sprijinul acestei idei, recurentele au nominalizat prevederile art. 9 alin. (2),

art. 20 alin. (1), art. 22 alin. (2), art. 1 din Ordinul ministrului

justiției nr. 279/C/2010, art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din

anexa VI.

Din

fișele de salarizare anexate la ordinul contestat rezultă faptul că cele

două sporuri au fost de 15% din indemnizația brută de încadrare, pentru ca

împreună cu sporul prevăzut de art. 4 alin. (1) să nu depășească 30% din

indemnizația lunară de încadrare, pentru a nu se încălca dispozițiile

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 284/2004.

Ca

atare, doar salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare se

calculează corespunzător clasei de salarizare, iar sporurile aflate în

discuție nu fac parte din indemnizația de bază lunară, ci se aplică

la aceasta, aspect ce rezultă chiar din conținutul ordinului analizat.

Dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 prevăd doar modul în care se va stabili

indemnizația de încadrare lunară, în raport de noua vechime în muncă

și în funcție, fără a se putea reține că din acestea ar rezulta

vreo referire și la sporuri.

În

opinia recurentelor, expresia “fără acordarea salariului corespunzător

coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare” nu poate fi

interpretată în sensul că nu pot fi acordare sporurile raportat la noua

indemnizație de încadrare. Ceea ce se stabilește corespunzător

coeficientului de salarizare este indemnizația de încadrare lunară,

sporurile nefiind incluse în aceasta.

Sintagma

“aceleași condiții”, la care face referire art. 1 alin. (2) din Legea

nr. 283/2011, nu vizează doar modificarea condițiilor privitoare la locul

și la felul muncii, ci și cele referitoare la cariera și la

situația profesională, respectiv trecerea într-o altă tranșă de

vechime în funcție, grad ori treaptă de salarizare. Scopul urmărit de

legiuitor prin limitarea cuantumului sporului a fost acela de a evita majorarea

procentuală a sporurilor.

Pentru

a consolida această interpretare juridică, recurentele au făcut trimitere

și la prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 283/2012 prin care s-a

dispus ca în anul 2012 să se mențină toate elementele sistemului de

salarizare, nu doar sporurile și compensațiile, ci și salariile

de bază/indemnizațiile, în măsura în care personalul își

desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Recurentele

au precizat că nu își desfășoară activitatea în aceleași

condiții de vechime în funcție ca în luna decembrie 2011, deoarece

indemnizația de încadrare brută lunară a crescut față de această

lună, ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime.

În

condițiile în care sporurile se calculează procentual din

indemnizația de încadrare, majorarea acestora, ca o consecință a

majorării indemnizației brute de încadrare, nu încalcă prevederile Legii nr.

283/2011.

Recurentele

au arătat că au fost discriminate ca urmare a faptului că la stabilirea

sporurilor nu s-a ținut seama de noua indemnizația de încadrare brută

lunară.

În

situația dată, nu sunt aplicabile dispozițiile Ordinului M.F.P. nr. 77/2011,

deoarece actul administrativ contestat nu a fost emis în executarea acestuia.

4.

Apărările formulate de intimat

Intimatul

Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente și a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentele-reclamante

au investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect:

-

anularea Hotărârii nr. 15596 din 10 aprilie 2012 emisă de autoritatea intimată;

-

modificarea Ordinului M.J. nr. 252/C/2012, în sensul stabilirii cuantumului

sporului pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase și cuantumul

sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru

păstrarea confidențialității prin raportate la noua indemnizație de încadrare

brută lunară;

-

obligarea pârâtului la plata diferenței dintre sporurile cuvenite și sporurile

acordate, începând cu 01 ianuarie 2012 și până la modificarea ordinului.

Prima

instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru argumentele prezentate

rezumativ la pct. I.2. din decizia de față.

Reevaluând

ansamblul probator administrat în cauză, dispozițiile legale aplicabile

și răspunzând la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține

următoarele:

Prin

Ordinul nr. 252/C/2012, ministrul justiției a dispus încadrarea reclamantelor S.D.Ș.,

T.I.D., S.L.M., C.A.I. și T.F.D., judecătoare la Curtea de Apel Oradea, în gradația 4, clasa de salarizare 106, ca urmare a trecerii în tranșa

de vechime în funcție de la 15 ani la 20 de ani, stabilind indemnizația de

încadrare brută lunară și menținând sporurile de care beneficiază (pentru

condiții grele, vătămătoare sau periculoase; pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității) în același cuantum avut

anterior emiterii ordinului.

Pentru

reclamanta D.I., președintele Judecătoriei Aleșd, s-a menționat că, în urma

trecerii în tranșa de vechime în funcție și în muncă de la 15 ani la

20 de ani, beneficiază de următoarele drepturi salariale: o indemnizație

de încadrare brută lunară de 7.140 lei, un cuantum al sporului pentru

condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1.020 lei, un

cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, precum

și pentru păstrarea confidențialității de 1.019 lei

Temeiurile

juridice nominalizate în preambulul acestui act administrativ unilateral cu

caracter individual sunt:

-

Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fondurile publice, cu modificările și completările ulterioare;

-

Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2012 pentru completarea art.

11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în

domeniul bugetar și ale O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și

completările ulterioare;

-

Ordinul ministrului justiției nr. 279/C/2010;

-

Art. 13 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Justiției.

Prin

Hotărârea nr. 15596 din 10 aprilie 2012, intimatul Ministerul Justiției a

respins contestația formulată de recurente împotriva Ordinului ministrului

justiției nr. 252/C/2012.

Problema

de drept ce urmează a fi dezlegată în prezenta cauză vizează împrejurarea dacă

la momentul încadrării recurentelor în gradația 4, clasa de salarizare 106, ca

urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de la 15 ani la 20 de ani,

autoritatea intimată avea obligația legală de a recalcula procentele de

25%, de 15% și, respectiv, de 5% de care aceste părți beneficiau

înainte de avansarea în gradația corespunzătoare, în raport de

indemnizația lunară de încadrare.

Potrivit

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011:

„(1)

Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor

funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu

cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie

2011.

(2)

În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al

celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit

legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația

brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului

plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care

personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

În

același

timp, art. 6 alin. (1) și (2) din același act normativ prevede că „(1) în anul

2012 avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația

corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de

salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin.

(3) din Legea cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul

beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de

clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la

art. 10 alin. (5) din legea sus menționată, fără acordarea salariului

corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

Din

interpretarea dispozițiilor legale anterior citate rezultă faptul că

avansarea în gradația corespunzătoare trecerii într-o altă tranșă de

vechime în funcție sau în muncă se face printr-o majorare a salariului de

bază avut.

În

ceea ce privește modul concret de calcul al drepturilor salariale aflate

în discuție, acesta se efectuează în baza prevederilor Normelor

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul

2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S.

nr. 42/2011 și Ordinul M.F.P. nr. 77/2011.

Mai

precis, la pct. III - Angajarea, promovarea și avansarea personalului - lit.

a) din Normele metodologice anterior nominalizate, se arată următoarele:

„Personalul

care, în cursul anului 2011, trece într-o gradație superioară beneficiază

suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de

clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul

de clase acordat înmulțit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din

salariul de bază.”

Instanța

de control judiciar nu poate primi critica recurentelor în sensul că, în

speța de față, nu sunt aplicabile aceste Norme metodologice, în

raport de prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 care

fac trimitere la cadrul normativ în baza căruia s-au calculat veniturile din

luna decembrie 2011.

Mai

mult decât atât, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia exprimată de

prima instanță, în sensul că autoritatea intimată a indicat

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 283/2011 și ale pct. III din

Normele metodologice tocmai pentru a arăta faptul că și în anul anterior

celui în care recurentele au trecut într-o altă tranșă de vechime în

funcție au existat prevederi legale corespunzătoare.

În

fine, Înalta Curte nu poate primi critica recurentelor referitoare la

încălcarea principiului egalității în drepturi, în condițiile în care

acestea nu au invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la actele

normative nominalizate în preambulul ordinului contestat în cauza de față.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față

de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect

dispozițiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312

alin. (1) teza a II-a C.proc.civ, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele S.D.Ș., T.I.D., S.L.M., C.A.I., T.F.D. și D.I. împotriva

sentinței civile nr. 5532 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 noiembrie 2013.