ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2016

Decizia nr. 712/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04 martie 2013, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 7388 din 22 februarie 2013 emisă de Ministerul Justiției, comunicată la 27 februarie 2013, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Ordinului nr. 4162/C/2012 al Ministrului Justiției, solicitând obligarea Ministrului Justiției la emiterea unui alt ordin prin care:

- indemnizația lunară de încadrare aferentă lunii octombrie 2010, prevăzută de art. 1 alin. (1) și (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, așa cum este reflectată în ordinul contestat, să cuprindă și indexările de 2%, 5% și 11% stabilite prin titlu executoriu, implicit recalcularea drepturilor salariale;

- să îi fie acordat sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în procent de 15% prin aplicarea procentului de 50% și, respectiv, 15% la indemnizația de încadrare brută lunară rezultată ca urmare a creșterii majorării pentru vechime în funcție, potrivit art. (1) din ordinul atacat;

- să îi fie acordate sporurile pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a celui pentru păstrarea confidențialității, prin aplicarea procentului de 50% și, respectiv, 15% la indemnizația de încadrare brută lunară rezultată ca urmare a creșterii majorării pentru vechime în funcție.

Prin sentința nr. 1772 din 31 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii și admiterea acțiunii în sensul anulării ordinului contestat și obligării pârâtului la a emite un alt ordin în sensul acordării începând cu data de 1 noiembrie 2012 a unei indemnizații de încadrare prevăzută de lege pentru nivelul vechimii în funcție atins și al unui cuantum al sporurilor egale cu cele plătite colegilor ce au îndeplinit aceleași condiții, anterior datei de 31 decembrie 2009.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, în condițiile în care, prin actul administrativ atacat i s-a creat o situație vădit inferioară față de colegii săi magistrați, care au îndeplinit, anterior datei de 1 ianuarie 2011, aceleași condiții de vechime.

În optica recurentului, normele interne trebuiau analizate prin raportare la tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Justiției a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a arătat că recursul este nefondat, pentru că nu pot fi înlăturate de la aplicare dispozițiile exprese ale Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010, instanțele de judecată neputând să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, întrucât s-ar încălca rolul Parlamentului, de unică autoritate legiuitoare a țării, și principiul separației puterilor în stat. De altfel, așa cum a reținut instanța de fond, recurentul-reclamant nu a contestat modul tehnic de stabilire a drepturilor salariale prin prisma calculului cuantumului acestora, sub aspectul aplicării corecte a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, ci exclusiv prin raportare la o situație de pretinsă discriminare față de alte persoane având aceeași vechime în muncă și funcție.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 14 noiembrie 2014, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru judecarea acestuia în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 29 mai 2015, Înalta Curte a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a următoarelor prevederi legale:

- art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice;

- art. 6 alin. (1) și (2) teza a II-a din art. 2 al O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011;

- art. 10 alin. (5) teza I din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

- art. 1 alin. (2) din art. 2 din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011.

Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 885 din 15 decembrie 2015 a Curții Constituționale.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma criticilor formulate de recurentul - reclamant, care vizează exclusiv situația pretins discriminatorie, față de persoanele care au împlinit aceeași condiție de vechime înaintea datei de 1 ianuarie 2011, generată de interpretarea și aplicarea prevederilor legale în temeiul cărora a fost emis Ordinul nr. 4162/C din 11 decembrie 2012, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin ordinul contestat, Ministerul Justiției a stabilit că începând cu data de 01 noiembrie 2012, domnul A., judecător la Curtea de Apel Craiova, se încadrează în gradația 4, clasa de salarizare 106, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă și în funcție de la 15 la 20 ani și beneficiază de următoarele drepturi salariale:

- o indemnizație de încadrare brută lunară:8.740 lei;

- un cuantum al sporului pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase: 1.248 lei;

- un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității: 1.251 lei.

Dispozițiile legale relevante au următorul cuprins:

a) Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.

Art. 7. - (1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

(2) Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

b) Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Art. 2. - În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

(3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Art. 6. - (1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o alta tranșă de vechime în funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție", respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar.

c) Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Art. 2. - În anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

Art. 6. - (1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

Prin Decizia nr. 885 din 15 decembrie 2015, Curtea Constituțională, făcând referire și la jurisprudența sa anterioară, a reținut că „avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate.” De asemenea, Curtea a reținut că „legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziții noi în ceea ce privește criteriile de avansare și metodologia de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.”

Totodată, a precizat că art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 stabilește, în mod diferențiat pe gradații, modul de calcul al procentelor cu care se majorează salariul de bază, spre deosebire de vechea reglementare aplicabilă salarizării magistraților, care prevedea o majorare de 5%, indiferent de treapta de vechime în muncă în care se trecea. Astfel, diferențele de salarizare invocate de autoarea excepției, referitoare la personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale „Justiție” și care avansează în gradațiile 4 și 5, provin din întreaga succesiune a actelor normative intervenite după anul 2011, raportată la prevederile aplicabile anterior anului 2011, iar nu din dispozițiile de lege criticate.

În ceea ce privește aplicarea în timp a legii și înlăturarea diferențelor de salarizare pentru persoane care se înscriu în aceeași tranșă de vechime în muncă, în funcție de data la care au fost îndeplinite condițiile de vechime, prin Decizia nr. 32/2015, publicată în M. Of. al României nr. 97 din 09 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (în materie civilă)a stabilit că în raport cu prevederile art. 7 din Legea cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispozițiilor sale, și cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, ținând seama și d prevederile art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010, trebuie să se facă distincție între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, și plata efectivă a drepturilor salariale.

Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție, care a trecut în aceste tranșe ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.

Având în vedere și această interpretare obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță a constatat corect conformitatea ordinului contestat cu prevederile legale în aplicarea cărora a fost emis, situația de discriminare față de persoanele care s-au încadrat în aceeași tranșă de vechime anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010 nefiind efect al calculării nelegale a drepturilor salariale ale recurentului-reclamant prin actul administrativ dedus judecății.

Prin urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1772 din 31 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2016.