ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției,

- anularea parțială a Ordinului ministrului justiției nr. 3022/C/2013 din data de 10 octombrie 2013, respectiv a poziției 2 - 4 de Ia art. I, prin care i s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară, potrivit Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004, Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea O.U.G. nr. 37/2008 și un cuantum al sporurilor prevăzut de reglementările anterior enunțate, compus din sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității, respectiv sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, începând cu data de 1 iulie 2013;

- obligarea pârâtului la plata către reclamant a unui salariu mediu brut lunar, începând cu data de 1 iulie 2013 până la momentul soluționării prezentei cereri, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut de lit. A) pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 și acordarea sporurilor aferente salariului brut astfel rezultat;

- acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor;

- stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești, în care pârâtul să completeze ordinul respectiv, sub sancțiunea daunelor-interese cominatorii de 200 RON pe zi de întârziere;

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1416 din 7 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect "anulare act administrativ".

1.3. Cererea de recurs

Soluția dată de instanța de fond a fost atacată de reclamantul A., care a învederat că, în opinia sa, calea de atac a prezentei hotărâri este cea a apelului, raportat la faptul că, devreme ce hotărârea dată în prezenta cauză de instanța de fond nu se circumscrie hotărârilor ce pot fi atacate doar cu apel, înseamnă că, potrivit dreptului comun, hotărârea poate fi atacată cu apel.

Tot mergând pe prevederile dreptului comun, reclamantul a apreciat că termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

A susținut reclamantul că, în situația în care instanța va aprecia că hotărârea poate fi atacată cu recurs, motivul de casare aferent prezentei cereri este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reglementează ipoteza când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

2.1.1. Prin raport s-a menționat că recursul ce face obiectul litigiului nu îndeplinește condițiile de admisibilitate fiind formulat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.1.2. La data de 8 februarie 2016 recurentul A. a depus prin poștă la dosar Punct de vedere referitor la Raportul întocmit în cauză asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia menționează că termenul pentru declararea recursului trebuie să fie cel de 30 de zile, prevăzut de dispozițiile legii generale, respectiv de dispozițiile C. proc. civ., art. 480 alin. (1) și nu de 15 zile prevăzut de dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 554/2004. În cadrul aceluiași Punct de vedere invocă și jurisprudența CEDO referitoare la garantarea dreptului la un proces echitabil.

2.1.3 Completul filtru a stabilit termen la data de 16 martie 2016, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

2.2.1 Înalta Curte, studiind actele și lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, constată că în cauză este vorba de un act administrativ - Ordinul Ministrului Justiției nr. 3022/C/2013 din data de 10 octombrie 2013, a cărui anulare a făcut obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

Aceeași calificare a obiectului juridic dedus judecății a fost dată și de instanța de fond care, prin chiar hotărârea atacată de recurent, a dispus respingerea" ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ . . . . . . . . . . .având ca obiect, " anulare act administrativ".

Astfel, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, procesul a fost guvernat de normele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, la art. 28 se prevede că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cel ale C. proc. civ., în măsura în care sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

A invoca dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., legea generală, referitoare la termenul de declarare a recursului, ca fiind cel de 30 de zile, de la comunicarea hotărârii, echivalează cu golirea de conținut a legii contenciosului administrativ - lege specială - în raport cu normele generale și, totodată, cu " anularea" sintagmei " dacă legea nu dispune altfel", prevăzută tot la articolul 485 alin. (1) C. proc. civ.

Cum litigiul dedus judecății are ca obiect " anularea unui act administrativ", în cauză sunt incidente normele speciale ale legii contenciosului administrativ, inclusiv cele referitoare la calea ordinată de atac ce ar trebui exercitată, respectiv "recursul" și la termenul în care hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată, respectiv " în termen de 15 zile de la comunicare".

Analizând inclusiv motivele de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu critică hotărârea din perspectiva calificării greșite a obiectului dedus judecății " act administrativ" și a încălcării competenței de ordine publică a altei instanțe - respectiv instanța civilă.

Raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte califică calea de atac ce poate fi formulată împotriva Sentinței civile nr. 1416 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind recursul în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială, în comparație cu dispozițiile C. proc. civ., ce reprezintă norma generală.

Față de aceste considerente, studiind actele și lucrările dosarului, având în vedere și Raportul asupra admisibilității în principiu întocmit în cauză, Înalta Curte constată că, față de dispozițiile art. 489 C. proc. civ., recursul reclamantului A. a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, se constată că sentința i-a fost comunicată recurentului - reclamant la data de 3 septembrie 2014 iar motivele de recurs au fost depuse prin poștă de parte la data de 29 septembrie 2014 ( aspect confirmat de recurent), cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare; termen ce s-a împlinit la data de 19 septembrie 2014; aceasta fiind ultima zi de declarare a recursului.

Completul de filtru mai reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de către instanță.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1416 din data de 7 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă. Fără cale de atac.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 16 martie 2016.

Procesat de GGC - MM