ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.A. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru Acordarea Plăților în Numerar și statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate refuzul de a i se face plata în numerar conform deciziei nr. 5381 din 30 iunie 2009 în dosarul nr. 13051 din 17 noiembrie 2009 al pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, să fie obligați pârâții să-i vireze în contul său personal suma care i se cuvine potrivit aceleiași decizii și a sentinței civile nr. 612/2006 definitivă și irevocabilă respectiv a sumei de 146.029,71 lei în condițiile art. 18 2 lit. a), titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 18 2 pct. 1 din H.G.

nr. 128/2008. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este beneficiarul deciziei nr. 5381 din 30 iunie 2009, din dosarul nr. 13051 din 17 septembrie 2009 depus la pârâtă și, că Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar și pârâții refuză plata în numerar a sumei ce i se cuvine, cu toate că aveau această obligație conform art. 18 2 lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, plata urmând să fie făcută în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților financiare în conturile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Reclamantul a mai arătat că a fost informat că primește bani lunar în cont, atât de la bugetul de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și de la Fondul Proprietatea și, că deși sumele de bani există, pârâții refuză de 7 luni să-i vireze în conturi și astfel să pună în executare o hotărâre judecătorească definitivă, irevocabilă și executorie.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității acțiunii, respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 3 iunie 2010. Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 297 din 3 iunie 2010 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada unui drept vătămat în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv că, deși pârâții au avut disponibilități financiare, totuși, nu au făcut plata în termenul de 15 zile prevăzut de art. 18 2 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul D.A., la data de 7 iunie 2010, recurs pe care l-a motivat la data de 23 februarie 2011, peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20, alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 303 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, se va constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de D.A. împotriva sentinței civile nr. 297 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.