ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3275/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 6779 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 648/3/2010, a fost constatat nul recursul declarat de reclamanții M.T. și M.V. împotriva deciziei civile nr. 105/A din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Prin cererea formulată la data de 6 decembrie 2012, întemeiată pe dispozițiile art 322-328 C. proc. civ., M.T. și M.V. au solicitat revizuirea deciziei sus­menționate, arătând că hotărârile anterioare pronunțate în cauză s-au bazat pe o decizie abuzivă și emisă prin exces de putere, respectiv, decizia nr. 707 din 25 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Revizuenții mai arată că sunt proprietarii legali ai imobilului situat în sectorul 2, București, pe care l-au cumpărat, cu bună-credință, de la stat, sens în care invocă generic dispozițiile Legii nr. 112/1995, Normele metodologice H.G. nr. 11/1997, Decizia Curții Constituționale nr. 73/1995, Legea cadastrului și publicității imobiliare, Legea nr. 18/1991, Constituția României, C. civ. și C. proc. civ., H.G.

nr. 498/2003, Legea nr. 289/2003, etc. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”. Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în care au facut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză. În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare. Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul. Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a constatat nulitatea recursului declarat de revizuenții din prezenta cauză împotriva deciziei civile nr. 105/A din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.T. și M.V. împotriva deciziei nr. 6779 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2013.