ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, reclamanta SC C.T.I.C. SRL a

solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea Deciziei

nr. 13350 din 24 martie 2010 și a formularului de

Informații Tarifare Obligatorii cu numărul de

referință RO/2010/000373

din 28 ianuarie 2010.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta i-a comunicat că

urmare adresei sale,

înregistrată la Autoritatea Națională a Vămilor sub nr. 56694 din 19 octombrie 2009,

a fost emis și introdus în baza de date a Comisiei Europene formularul de

Informații Tarifare Obligatorii referitor la clasificarea produsului tutun

expandat, în nomenclatura vamală

la sub-poziția

tarifară 2403/10/90, măsură pe care o apreciază nelegală, atâta timp cât

cererea

sa a vizat un produs " tutun expandat " care nu se poate încadra la

sub-poziția tarifară menționată de pârâtă,

neavând calitățile și destinația strict

prevăzută de lege pentru această

încadrare.

A precizat că potrivit

Notei explicative a nomenclaturii combinate a comunităților europene, publicate

în temeiul art. 9 alin. (1) din Regulamentul CCE nr. 2658/87 al Consiliului din

data de 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statică și Tariful

Vamal Comun, la capitolul 24, la sub-poziția

tarifară 2403 10 90, este menționat tutunul

pentru fumat, cu sau fără

înlocuitori, în orice proporție.

În acest act normativ

sunt descrise și produsele încadrate la această

sub-poziție tarifară, astfel, tutunul pentru fumat este tutunul tăiat

fracționat, răsucit sau

presat în

blocuri, care poate fi fumat, fără a fi supus, în prealabil, unei transformări

industriale.

î

n

același text de lege, se arată că fac parte din aceeași categorie și deșeurile

din tutun, când acestea sunt condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, pot fi

fumate și

nu fac parte din categoria țigărilor, a trabucurilor sau a

țigaretelor. Din această

sub-poziție

tarifară mai fac parte și tutunul tăiat, amestecul finit de tutun, utilizat

pentru

fabricarea țigaretelor.

A susținut

reclamanta, că încadrarea tarifară la această

sub-poziție

este dată, fie de utilizarea tutunului ca produs finit la fabricarea țigărilor,

fie

ca tutun ce poate fi fumat fără

a mai fi supus, în prealabil, unei transformări industriale.

Reclamanta a mai

arătat că la sub-poziția tarifară 2403/99/90, altele, se

găsește încadrat, la poziția 4, și tutunul

expandat și, așa cum rezultă și din adresa nr.

56694/TFN din 28 ianuarie 2010 emisă de pârâtă, tutunul a cărei încadrare

a fost solicitată de

societate este tutun expandat și nu tutun pentru

fumat.

S-a

precizat că,

la sub-poziția tarifară nr. 2403/10/90 se

poate încadra numai

tutunul care este destinat ca fiind pentru fumat, deci el poate fi

fumat fără să mai fie nevoie de o prelucrare

industrială,

iar tutunul expandat este

destinat altor utilizări decât pentru fumat, pentru ca acesta să poată fi fumat

este necesar să fie prelucrat industrial.

Societatea

importă tutun în vederea producției de țigarete în cadrul

antrepozitului

fiscal de producție, care este obiectul unui flux complementar

fluxului

principal de primă procesare, această situație fiind constatată și de o echipă

de control a autorității vamale, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. 30

din 20 martie 1009,

întocmită

la finalul controlului.

S-a mai arătat, că

Laboratorul central al Autorității Naționale a Vămilor nu a

aplicat reguli și proceduri de analiză, deși avea

obligația legală de a o face, în vederea stabilirii corecte a încadrării

tarifare a produselor importate de societate, proceduri care

sunt prevăzute și în reglementările comunitare

EEC 3311/86 la art. 1, respectiv EEC nr.

2723/90 publicată în M.O. al Comunității Europene L 261 din 24

septembrie 1990.

î

n concluzie,

reclamanta a susținut că, atâta timp cât tutunul expandat nu poate fi fumat

fără prelucrare industrială, nu este destinat consumului direct, către

populație, el neavând calități fumative în acest

sens (are viteză de ardere prea mare, nu

are aromă definită) este folosit doar în procesul tehnologic, la

fabricarea țigaretelor.

Pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor nu a depus întâmpinarea prevăzută

de art. 115 C. proc.

civ.

b) Soluția și

considerentele primei instanțe

Prin sentința nr. 157

din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului

în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea

Națională a Vămilor,

și, în consecință: a

anulat Decizia emisă de Autoritatea Națională a Vămilor sub nr. 13350

din 24 martie 2010 și a formularului de Informații Tarifare Obligatorii cu

numărul de

referință RO/2010/000373 din 28 ianuarie 2010.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că pârâta nu s-a prezentat la proces,

deși a fost citată în mod legal, de mai

multe

ori, nu a formulat întâmpinare și nici nu a trimis la dosar actele care au stat

la baza

notei de constatare și cum reclamanta

nu a ascuns marfa importată, ci, dimpotrivă, a cerut

clarificări asupra naturii acesteia, este

evidentă nelegalitatea notei de

constatare

și a deciziei emisă de Autoritatea Națională a Vămilor.

2.

Instanța de recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională Vamală București.

a) Motivele de recurs

În motivele de

recurs, s-a susținut că sentința primei instanțe este nemotivată în drept, că

s-au preluat integral susținerile reclamantei, deși la dosarul cauzei existau

acte care demonstrau cauzele care au condus la respectiva încadrare tarifară.

b) Analiza motivelor

de recurs

Din examinarea

sentinței primei instanțe, Înalta Curte constată că motivul de recurs privind

nemotivarea hotărârii este întemeiat.

Hotărârea judecătorească

este actul final al judecății, actul de dispoziție al instanței cu privire la

litigiul dintre părți.

Potrivit prevederilor

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Motivarea este de

esența hotărârilor, constituie o garanție pentru părți că cererea a fost

analizată și de asemenea oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Motivarea trebuie să

fie în deplină concordanță cu soluția pronunțată.

În lipsa motivării nu

se poate exercita controlul judiciar de către instanța învestită cu

soluționarea căii de atac.

În cauza prezentă, judecătorul

fondului nu a analizat nici unul dintre motivele de nelegalitate a actului invocat

prin acțiune.

Împrejurarea că nu

s-a formulat întâmpinare, nu poate constitui temei de anulare a deciziei

pronunțate de organul vamal în soluționarea contestației administrative și a

formularului de informații.

Judecătorul trebuie

să verifice legalitatea actelor administrative supuse cenzurii instanței de

contencios administrativ și în raport de aceasta să se pronunțe asupra acțiunii

în anulare.

Alături de

argumentele decurgând din art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte

mai are în vedere și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul

că potrivit art. 6 din Convenție, procesul echitabil înseamnă și explicarea

motivelor care au condus la adoptarea deciziei jurisdicționale.

Prin nemotivarea

soluției, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, nu a verificat existența

motivelor de nelegalitate, invocate de reclamantă, în raport de prevederile

legale naționale și comunitare, care au aplicabilitate directă.

În aceste condiții

fondul pricinii nu a fost cercetat, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, se va casa sentința primei instanțe, cu trimitere

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală București, împotriva

sentinței nr. 157 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 martie 2011