ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4992/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Galați a fost

înregistrată contestația în anulare formulată de SC A.A. SRL Focșani în

contradictoriu cu Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Vrancea

împotriva Deciziei nr. 1641 din 05 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați

în Dosarul nr. 4371/91/2010.

Contestatoarea a

invocat prevederile art. 318 C. proc. civ., arătând în concret că prin decizia

supusă contestației a fost admis recursul formulat de A.J.O.F.M. Vrancea, dar

în considerentele deciziei se precizează că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca

nefondat.

A precizat

contestatoarea că existând această contradicție între dispozitivul și

considerentele hotărârii, rezultă că soluția dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Intimata A.J.O.F.M.

Vrancea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității

formulării contestației în anulare.

Prin Decizia nr. 4055

din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați a respins excepția tardivității

formulării contestației în anulare, a admis contestația în anulare formulată de

SC A.A. SRL, a anulat Decizia nr. 1641/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați

în Dosarul nr. 4371/91/2010 și în rejudecare a respins ca nefondat recursul declarat

de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea împotriva

Sentinței nr. 927/2010 a Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Analizând contestația

în anulare formulată de SC A.A. SRL Focșani, instanța a reținut că prin Decizia

nr. 1641 din 05 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr.

4371/91/2010 a fost admis recursul formulat de A.J.O.F.M. Vrancea, fiind

modificată Sentința civilă nr. 927/2010 a Tribunalului Vrancea în sensul că a

fost respinsă ca nefondată cererea formulată de SC A.A. SRL privind anularea

măsurii dispuse prin procesul-verbal din 08 aprilie 2010 întocmit de A.J.O.F.M.

Astfel s-a reținut că

acea hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire pe

cale de executare silită, prin urmare termenul în care poate fi atacată cu

contestație în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre, potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, contestatoarea

a făcut dovada că a primit o copie a Deciziei nr. 1641/2011 la data de 17

august 2011, conform mențiunilor efectuate de Tribunalul Vrancea pe exemplarul

hotărârii eliberat contestatoarei.

Având în vedere că

decizia contestată este reprezentată de o hotărâre irevocabilă, ce nu se

comunică din oficiu părților, SC A.A. SRL nu avea posibilitatea de a lua

cunoștință de considerentele acestei decizii decât la data eliberării copiei,

adică la 17 august 2011.

Ținând cont de

aspectul că cererea a fost înaintată prin poștă la data de 25 august 2011,

instanța a constatat că SC A.A. SRL a respectat termenul de 15 zile prevăzut de

art. 319 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care a respins excepția

tardivității formulării contestației invocate de către A.J.O.F.M. prin

întâmpinare.

Referitor la

contestația pendinte, instanța a reținut că potrivit art. 318 C. proc. civ.

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Analizând decizia

contestată, instanța a constatat o contradicție totală între dispozitivul

hotărârii și considerentele acesteia. Astfel, deși în dispozitiv s-a menționat

că se admite recursul declarat de A.J.O.F.M. și se modifică sentința recurată

în sensul respingerii ca nefondate a cererii, în considerente s-a consemnat

următoarele:

"Curtea

analizând actele dosarului constată:

Instanța de fond a

pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întrucât a reținut faptul că numitul

C.N. a fost angajat în baza Deciziei de repartizare nr. 2647 din 23 martie

2008, care se emite numai pentru șomeri, drept pentru care s-a încheiat o

convenție cu angajatorul SC A.A. SRL Focșani, acordându-i-se subvenția în mod

corect.

De asemenea, instanța

de fond în mod corect a constatat că data reținută prin Contractul individual

de muncă nr. 594/2008 încheiat de SC B. SRL este greșită, faptul rezultând din

modificările contractului respectiv, contract cu serioase lacune.

Ca atare, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat."

Astfel s-a reținut că

această contradicție vădită se încadrează în noțiunea de greșeală materială ce

atrage admiterea contestației în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ.

A mai reținut

instanța că referitor la hotărârile supuse recursului, art. 304 pct. 7 arată că

situația în care hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii constituie motiv ce atrage modificarea hotărârii de fond. Corelativ,

în cazul hotărârilor pronunțate în recurs și care cuprind motive

contradictorii, corectarea acestei erori se poate face pe calea contestației în

anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ., sintagma de eroare materială

trebuind a fi înțeleasă în sens larg. A interpreta altfel ar însemna practic

lipsirea părților de dreptul de a cunoaște motivele pentru care instanța de

recurs a adoptat o anumită soluție și pentru care au fost înlăturate apărările

formulate; o hotărâre ce nu indică motivele ce au condus la pronunțarea unei

soluții sau care indică motive în totală contradicție cu soluția pronunțată

echivalează cu o hotărârea dată în mod arbitrar, cu încălcarea drepturilor

fundamentale ale părților de a beneficia de un proces echitabil.

În rejudecare,

instanța a constatat că SC A.A. SRL și-a respectat toate obligațiile asumate

față de A.J.O.F.M. și că nu se poate reține în sarcina acestei societăți

încălcarea prevederilor Legii nr. 76/2002 pentru a se putea antrena răspunderea

acesteia în baza art. 110 din lege, instanța reținând că în mod corect prin

sentința recurată s-a dispus anularea procesului-verbal prin care A.J.O.F.M. a

obligat angajatorul la restituirea subvenției, așa încât în temeiul art. 312 C.

proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă

Vrancea criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Înalta Curte sesizată

cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că

recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura

de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii.

În conformitate cu

dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate

mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul,

contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii.

Codul de procedură

civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale extraordinară

de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.

Conform dispozițiilor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date

în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Înalta Curte, văzând

actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a

fost pronunțată într-o contestație în anulare, irevocabilă, întrucât a fost

formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs.

Înalta Curte urmează

să respingă cererea de față, ca o consecință a nesocotirii prevederilor art. 1

alin. (5) din Constituția României, privind obligativitatea respectării

legilor.

Văzând și

dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care

hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca inadmisibil, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea împotriva

Deciziei nr. 4055 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - NN