ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4033/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26.04.2013, sub nr. x/2013, pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, a solicitat suspendarea executării deciziilor nr. 34/25.04.2013 și nr. 35/25.04.2013 emise de AJOFM Vrancea, precum și a deciziei nr. 16/2012 emise de Curtea de Conturi a României, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea cauzei pe fond, având în vedere că în urma punerii în executare a deciziei Curții de Conturi nr. 16/2012, pârâta AJOFM Vrancea a emis deciziile nr. 34 și nr. 35 din 25.04.2013, prin care i s-au retras sporul de confidențialitate și cel de mobilitate, fiecare în procent de 25 % din salariul de bază, respectiv i s-a imputat suma de 6540 RON reprezentând sporul de mobilitate și confidențialitate acordat în anul 2011.

Prin sentința civilă nr. 3503/2013 din 30 mai 2013 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea și s-a dispus suspendarea executării deciziilor nr. 34/25.04.2013 și 35/25.04.2013 emise de pârâta AJOFM Vrancea, precum și a deciziei nr. 16/2012 emise de Curtea de Conturi a României, până la soluționarea acțiunii pe fond .

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Vrancea, Agentia Nationala pentru Ocuparea Forței de Muncă și Curtea de Conturi a României, iar prin decizia nr. 3532/2013 din 21 august 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013 s-au admis recursurile, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 440/2014 din 27.02.2014, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 440/2014 din 27.02.2014, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire revizuentul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 338 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei nr. 3083/31.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul x/2014

Împotriva deciziei nr. 338 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuentul A., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 468 din 5 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a admis recursul împotriva deciziei nr. 338/2015 din 10 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014*.

Prin sentința civilă nr. 149 din 11 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 440/27.02.2014 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Curtea de Conturi a României, B., C., D. și E..

Împotriva sentinței civile nr. 149 din 11 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare, să se procedeze la anularea ultimei sentințe, respectiv a sentinței nr. 440/27.02.2014 pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2013

În motivarea recursului arată că hotărârea a fost pronunțată de alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Arată că, după trimiterea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 468/05.02.2019, dosarul a fost trimis Curții de Apel Galați în vederea rejudecării de către un complet compus dintr-un singur judecător, iar la primul termen de judecată fixat la 10.06.2019, unul din cei trei membri ai completului constituit împotriva dispozițiilor deciziei de casare, a formulat cerere de abținere, care a fost admisă. Ulterior, la data de 11.06.2019 s-a constatat că dosarul trebuia să fie repartizat la un complet de fond, sens în care s-a dispus trimiterea cauzei la repartizare aleatorie, în urma căreia i s-a fixat termen la data de 15.07.2019, când instanța a amânat pronunțarea la data de 22.07.2019, dar la data de 01.08.2019 cauza a fost repusă pe rol pentru soluționarea cererii de abținere.

Precizează că deși pentru termenul din 20.08.2019 când urma să se soluționeze noua cerere de abținere au fost citate părțile, recurentul formulând cerere de amânare motivată, instanța a respins cererea de abținere ca rămasă fără obiect, dispunând din nou repartizarea aleatorie a cauzei. Critică această soluție din perspectiva faptului că prezenta cauză rămăsese în pronunțare, cererea de abținere fiind formulată ulterior, sens în care consideră că această retrimitere a cauzei în vederea unei noi repartizări aleatorii este nelegală, astfel că sentința pronunțată de către noul complet se circumscrie motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Pe fond, consideră că sentința recurată este nelegală, având în vedere că prin aceasta s-a respins cererea sa de revizuire motivat de faptul ca hotărârile potrivnice invocate nu au același obiect, deși toate cele trei dosare (nr. x/2007, nr. y/2010 și nr. 3071/91/2013) au ca obiect acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate, aceasta fiind finalitatea urmărită de către recurent.

Susține că prin sentința civilă nr. 440/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a respins cererea privind anularea deciziilor care i-au sistat acordarea celor două sporuri, contrar dispozițiilor celorlalte două sentințe, respectiv nr. 280/21.06.2007 și nr. 967/16.12.2010, încălcând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care noul C. proc. civ. reglementează faptul că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

4.1. Intimata Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

În esență, susține că motivele invocate de către recurent nu sunt fondate și că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a fost legal constituită și a apreciat corect asupra faptului că în speță nu este vorba despre o triplă identitate, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judecat.

4.2. Intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vrancea a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat cu privire la hotărârile invocate de către recurent.

De asemenea, invocă Decizia nr. 1601/2010 a Curții Constituționale a României, prin care s-a reținut că încetarea obligației legale de plată a sporului este determinată de survenirea unui element legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, aspect ce nu contravine autorității de lucru judecat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de recurs întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentul-revizuent A. critică, în esență, faptul că hotărârea a fost pronunțată de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei, respectiv a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Examinând criticile recurentului în privința modalității de repartizare a dosarului și soluțiile pronunțate la termenele de judecată acordate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 468 din 5 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a admis recursul împotriva deciziei nr. 338/2015 din 10 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, având în vedere că revizuirea ce face obiectul dosarului nr. x/2014, soluționată prin decizia nr. 338/10.02.2015 se impunea a fi soluționată în complet format dintr-un judecător.

Cu toate acestea, în rejudecare, dosarul nr. x/2014 a fost repartizat unui complet format din trei judecători, motiv pentru care la termenul din 11.06.2019, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat că acest dosar trebuia repartizat la un complet de fond, sens în care a dispus trimiterea cauzei la repartizare aleatorie pentru a fi repartizată conform deciziei de casare.

Potrivit art. 101 alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești:

"(3) Repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, urmând ca în situațiile în care pe parcursul desfășurării procesului apar incidente procedurale să se recurgă la regulile stabilite în prezentul regulament."

De asemenea, conform art. 111 alin. (3) din aceeași hotărâre:

"(3) Dacă anterior luării oricăror măsuri procedurale de către completul căruia i-a fost repartizată cauza se constată o eroare la repartizarea acesteia, președintele de secție sau președintele instanței, după caz, stabilește existența erorii și necesitatea unei noi repartizări aleatorii. În celelalte cazuri se aplică regulile prevăzute la alin. (2)", iar potrivit alin. (2) din același articol:

"(2) În situația recalificării unei cauze astfel încât s-ar schimba numărul judecătorilor care compun completul se va proceda astfel:

a) dacă o cauză trebuie soluționată de un complet cu un număr mai mare de judecători decât cel căruia i-a fost repartizată, completul de judecată va fi întregit, după caz, cu unul sau doi judecători din lista de permanență din ziua în care s-a dispus asupra recalificării;

b) dacă o cauză trebuie soluționată de un complet cu un număr mai mic de judecători decât cel căruia i-a fost repartizată, completul de judecată va fi format din președintele completului și, dacă este cazul, și din următorul judecător din compunerea acestuia."

Analizând textele de lege de mai sus, se constată că: suntem în ipoteza în care nu se luase încă nicio măsură procesuală în cauză; în situația existenței unei erori cu privire la repartizarea unei cauze, existența erorii și necesitatea unei noi repartizări aleatorii se dispun de către președintele de secție sau președintele instanței; alin. (2) al art. 111 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 prevede remediul în situația în care cauza trebuie soluționată de un complet cu un număr mai mic de judecători decât cel căruia i-a fost repartizată, caz în care completul de judecată va fi format din președintele completului și, dacă este cazul, și din următorul judecător din compunerea acestuia.

Astfel, art. 101 alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 stabilește regula conform căreia repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, iar dispunerea unei noi repartizări reprezintă un caz de excepție, la care se recurge în ipoteza în care Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 nu cuprinde o soluție pentru circumstanțele de fapt ale incidentului procedural.

Înalta Curte constată că celelalte critici formulate de către recurent cu privire la completul de vară și la soluționarea cererii de abținere după rămânerea în pronunțare sunt ulterioare cazului de nelegalitate reținut de către instanța de control judiciar.

Prin urmare, constatându-se că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este fondat, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, instanța de recurs apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respectării dispozițiilor în materia repartizării cauzelor, instanța urmând a ține cont de prevederile art. 501 alin. (2) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat.

(3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată."

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 149 din 11 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 149 din 11 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal .

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.