ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1620/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 17.06.2015 sub nr. x/2015, reclamanta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Cluj în contradictoriu cu Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă București a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din data de 22.10.2014 întocmit de AJOFM și a tuturor actelor subsecvente acestuia, inclusiv anularea referatului de restituire nr. x emis de AJOFM la data de 14.04.2014 ca fiind nelegal, cu consecința restituirii sumei de 127.166,31 RON ca fiind nelegal reținută, în principal pe calea excepției nulității absolute și tardivității emiterii procesului-verbal, iar în subsidiar ca netemeinic.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 423 din data de 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile invocate de Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă București, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj în contradictoriu cu Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă București și, în consecință, s-a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor încheiat de pârâtă la data de 22.10.2014, respingând restul petitelor.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă București a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii în integralitate a acțiunii. În motivarea recursului se arată că în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Munca, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ANOFM este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, aflata sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV). Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a din legea invocată, ANOFM are în subordine agențiile pentru ocuparea forței de munca județene și a municipiului București, unități cu personalitate juridică. Conform art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2010 pentru adoptarea cadrului instituțional de coordonare și gestionare a asistenței financiare comunitare acordate Românei prin Fondul european de ajustare la globalizare, astfel cum s-a aflat în vigoare pana la data de 02.02.2015, ANOFM este autoritate națională responsabilă pentru gestionarea asistentei financiare nerambursabile acordate României prin Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG). Potrivit dispozițiilor exprese ale art. 4 alin. (2) lit. h din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2010, astfel cum s-a aflat în vigoare până la data de 02.02.2015, ANOFM, ca autoritate, pentru gestionarea asistenței financiare nerambursabile acordate României prin FEAG, asigură prevenirea neregulilor, identifică neregulile, constată creanțele bugetare și asigură recuperarea sumelor rezultate din nereguli, în limita competențelor. Conform art. 5 din hotărârea invocată, rolul de autoritate de audit și funcțiile aferente sunt îndeplinite de Autoritatea de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, desemnată potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată. În temeiul art. 21 alin. (20) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe. În temeiul prevederilor exprese ale art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 875/2011, cu modificările și completările ulterioare, proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare se prezintă spre aprobare conducerii instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control sau, după caz, conducerii autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene/organismului intermediar care l-a întocmit, însoțit de punctul de vedere exprimat de structura verificată, după caz. Conform art. 21 alin. (15) din ordonanța de urgență invocată, structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire, la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Potrivit prevederilor exprese ale alin. (16) al articolului invocat, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se aprobă de conducerea instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control, respectiv conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene - dacă structura de control este organizată în cadrul acesteia. Dispozițiile exprese ale alin. (19) al aceluiași articol prevăd că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Nu în ultimul rând, potrivit alin. (21) al articolului menționat, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15). Recurenta precizează că semnătura este o condiție de existență a actului administrativ, în lipsa acesteia înscrisul este inexistent. În absenta aprobării conducerii ANOFM, respectiv a semnăturii președintelui ANOFM, în calitate de conducător al instituției precum și a ștampilei ANOFM, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22.10.2014, nu poate produce efecte juridice, fiind inexistent. Recurenta arată că, potrivit doctrinei, actul administrativ inexistent nu trebuie anulat, deoarece acest fapt ar echivala cu validarea implicită și indirectă a actelor administrative inexistente de același gen care nu au fost însă atacate în contencios.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 26 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în urma finalizării verificărilor auditului propriu efectuat la AJOFM Cluj în considerarea recomandărilor/controlului realizat de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi s-a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la data de 22.10.2014. Potrivit art. 20 din O.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora. Art. 21 alin. (13) din același act normativ prevede că verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare potrivit normei arătate se aprobă conform art. 21 alin. (16) de către conducerea instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control, respectiv conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene - dacă structura de control este organizată în cadrul acesteia. Același act normativ mai prevede prin art. 21 alin. (21) că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15). Astfel, fiind activitatea de verificare se finalizează prin întocmirea unui act de constatare/proces-verbal/notă de constatare ce va constitui titlu de creanță, act ce trebuie să fie aprobat de conducere și trebuie să conțină elementele expres cerute de norme. Lipsa unor atare elemente atrăgând anularea actului. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că că Proces-verbal contestat, nu a fost aprobat de conducerea instituției. De asemenea, instanța de control judiciar constată că procesul-verbal nu poartă semnătura conducătorului autorității emitente, acest aspect fiind de altfel recunoscut și de recurentă. Prin urmare, nefiind întrunite cerințele cerute de art. 21 alin. (16) și lipsind elementele expres prevăzute de art. 21 alin. (21) instanța de control judiciar în considerarea dispozițiilor alin. (19) al aceluiași articol care prevede că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este act administrativ apreciază că susținerea recurentei este neîntemeiată și că acesta poate fi anulat printr-o acțiune în sensul Legii contenciosul administrativ. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.