ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2022

HOTĂRÂRE
27.01.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă la 1 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ CLUJ a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.394.505 RON, din care suma de 595.045 RON reprezintă debitul constatat de către Curtea de Conturi a României, prin Decizia nr. 18/V/2014, ca urmare a nerespectării contractului subsecvent de servicii de orientare și consultanță profesională nr. 30/07.01.2013, iar suma de 795.460 RON reprezintă debitul constatat de către Curtea de Conturi a României, prin Decizia nr. 8/V/2015, ca urmare a nerespectării contractului subsecvent de servicii de orientare și consultanță profesională nr. 110/06.01.2014.

Prin sentința civilă nr. 10 din 10 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 17 ianuarie 2020.

Prin sentința civilă nr. 296 din 21 februarie 2020 pronunțată de Tribunalului Specializat Cluj a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, invocată din oficiu și s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

În motivare, tribunalul a reținut că pârâta era lipsită de capacitate procesuală de folosință la data introducerii cererii de chemare în judecată, fiind radiată de la Registrul Comerțului din 8 mai 2017.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Cluj, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.394.505 RON.

Prin decizia civilă nr. 397 din 14 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Cluj împotriva sentinței civile nr. 296 din 21 februarie 2020 pronunțată de Tribunalului Specializat Cluj.

Reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Cluj a formulat recurs împotriva acestei decizii.

Prin decizia nr. 1484/2021 din 15 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost anulat recursul declarat de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj împotriva deciziei civile nr. 397/2020 din 14 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ CLUJ a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea cererii, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința admiterii acțiunii formulate de AJOFM Cluj.

În motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile art. 503, alin. (2), pct. 3 și art. 504 alin. (2) C. proc. civ., contestatoare arată că prin decizia atacată instanța de recurs a omis să analizeze situația sesizată de recurentă cu privire la legalitatea radierii pârâtei S.C. A. S.R.L., întrucât lipsa unui element procedural sau a unul element neparcurs nu poate închide procedura în integralitatea sa, dându-i astfel opozabilitatea legală, în speță fiind vorba despre publicitate, respectiv publicarea radierii în monitorul oficial, ceea ce ar fi dus la opozabilitate față de recurentă.

Astfel, dacă se acceptă faptul că lipsa publicării radierii în monitorul oficial nu constituie un element obligatoriu de îndeplinit, contestatoarea susține că acest aspect vizează situația în care orice agent economic, debitor al unei instituții de stat să se poată radia oricând, fără respectarea în totalitate a procedurii, cu consecința anularii oricărei șanse a creditorului de a-și mai putea recupera creanța.

Prin urmare, se susține că ne aflăm în situația în care creditorul este pus în fața unui fapt împlinit, fără a mai putea să-și exercite dreptul de recurs în termenul de 15 zile de la publicare și acest lucru se datorează din lipsa publicării încheierii cu consecința anularii unei căi prin care ar fi avut posibilitatea de a-și recupera creanța.

In acest sens, contestatoarea susține că nefiind îndeplinite în totalitate, condițiile de publicitate privind radierea societății, materializata prin publicarea încheirii de radiere in Monitorul Oficial, astfel după cum prevăd dispozițiile art. 237 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Chiar instanța de fond și instanța de apel care i-a confirmat poziția față de acest aspect au considerat faptul că pârâta nu mai putea avea drepturi si obligații civile. Or, atâta timp cât o societate nu este radiată efectiv din evidențele ORC Cluj, parcurgând întreaga procedură legală, această societate este în ființă și, în consecință poate avea drepturi și obligații civile. |

În continuare, contestatoarea descrie starea de fapt a derulării relațiilor juridice dintre AJOFM Cluj și S.C. A. S.R.L., precum și cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi în prezența răspunderii civile contractuale.

Față de aceste susțineri, contestatoarea se consideră îndreptățită să solicite admiterea prezentei contestații în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința admiterii acțiunii formulate de AJOFMCluj.

Prin întâmpinarea, depusă la 19 ianuarie 2022, numitele B. și C., în calitate de foști asociați ai societății A. S.R.L. au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, în principal și ca nefondată, în subsidiar, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază caracterul fondat al acesteia, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia, instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen" și pe art. 504 alin. (2) din același Cod, potrivit căruia, "contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond".

În raport cu dispozițiile evocate, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi constatată admisibilitatea contestației în anulare, având în vedere soluția pronunțată de instanța de recurs și anume anularea recursului deoarece nu cuprindea motivele pe care se întemeiază, astfel că în cauză nu se poate reține susținerea contestatoarei cu privire la omiterea cercetării unuia dintre motivele de casare invocate deoarece acestea nu existau.

Astfel, în considerentele deciziei atacate, instanța de recurs a reținut că, reiterarea de către recurenta-reclamantă a situației de fapt privind derularea raporturilor contractuale dintre aceasta și intimata-pârâtă și activitatea de audit financiar efectuat de Curtea de Conturi asupra contului anual de execuție a bugetului asigurărilor pentru șomaj, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., prin prezentarea criticilor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prezentarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod.

Prin urmare, din motivarea contestației în anulare, se constată că motivul invocat este inadmisibil, întrucât instanța de recurs a realizat o analiză minuțioasă a cererii de recurs formulată, iar în urma acestei analize a dispus anularea acestuia, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, iar în acest context nu se poate reține că în cauză este vorba despre vreo omisiune a instanței de recurs.

Astfel, în cuprinsul contestației se detaliază succint în ce constă presupusa omisiune a instanței, invocându-se faptul că instanța de recurs ar fi omis să analizeze legalitatea radierii fostei societăți A. S.R.L., însă instanța de recurs nu a fost investită cu niciun motiv de legalitate privind aceste aspecte, exclusiv din culpa recurentei, care nu a adus argumente în susținerea acestor critici, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în considerentele deciziei atacate regăsindu-se în mod detaliat raționamentul instanței pentru anularea recursului.

Așadar, argumentele indicate de contestatoare nu pot viza decât respingerea contestație în anulare ca inadmisibilă, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac.

Referitor la cererea numitelor B. și C., în calitate de foști asociați ai societății A. S.R.L. privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Acestea au solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de câte 2.059,01 RON, pentru fiecare în parte cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin înscrisurilor existente la paginile 37,38 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs, instanța supremă, constatând neîndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitată de către numitele B. și C., având în vedere că acestea nu au fost parte în litigiul desfășuat între contestatoarea AJOFMUNCĂ CLUJ și intimata-pârâtă A. S.R.L., iar calitatea de foști asociați ai societății A. S.R.L., nu le dă dreptul acestora de a solicita și primi cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea unui proces în care nu au figurat ca parte.

Așa fiind, pentru toate argumentele în fapt și în drept care preced, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ CLUJ împotriva deciziei nr. 1484/2021 din 15 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ CLUJ împotriva deciziei nr. 1484/2021 din 15 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2022.

Sursă