ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4269/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Reglementări Vamale, solicitând instanței anularea Deciziei de respingere a plângerii prealabile nr. x/21.05.2019, ce i-a fost comunicată la data de 28.05.2019, prin intermediul căreia Autoritatea Vamală i-a respins plângerea prealabilă nr. x/24.04.2019, înregistrată la Direcția Generală a Vămilor sub nr. x din 24.04.2019, precum și anularea Deciziei referitoare la Informațiile Tarifare Obligatorii nr. RO BTI 2019/003233 emisă la 14.03.2019 și comunicată la data de 25.03.2019, prin intermediul căreia pârâta a stabilit în mod nelegal că produsul denumit "nervură de tutun tăiată și expandată" se încadrează la sub-poziția tarifară NC 2403 1990. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi Decizii referitoare la Informațiile Tarifare Obligatorii prin care aceasta să stabilească încadrarea produsului denumit "nervură de tutun tăiată și expandată" la sub-poziția tarifară NC 2403 9990, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Prin sentința nr. 492 din 26 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Vămilor-Direcția Reglementări Vamale; a anulat Decizia de respingere a plângerii prealabile nr. x/21.05.2019 și Decizia referitoare la Informațiile Tarifare Obligatorii nr. RO BTI 2019/003233, emisă în data de 25.03.2019; a obligat pârâta la emiterea unei noi Decizii ITO prin care aceasta să stabilească încadrarea produsului denumit "nervură de tutun tăiată și expandată" la sub-poziția tarifară NC 2403 9990; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 7.000 (șapte mii) RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat redus în mod corespunzător, conform art. 451-453 C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 492 din 26 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a exercitat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Vămilor - Direcția Reglementări Vamale, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului se susține, în principal, rămânerea fără obiect a acțiunii având în vedere că Decizia ITO nr. RO/2019/003233 nu mai este validă, încetând valabilitatea cu începere de la 26.06.2020.

În temeiul disp. art. 34 alin. (7) lit. a) pct. (1) din Codul Vamal al Uniunii Europene, administrația vamală română a procedat la revocarea deciziei pentru produsul "nervură de tutun tăiată și expandată".

Decizia a fost revocată ca urmare a publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Seria x nr. x din 25.06.2020 a modificărilor Notelor explicative la Nomenclatura Combinată (NENC) referitoare la tutunul expandat.

Pe fondul cauzei, din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocată greșita interpretare și aplicare a disp. art. 34 alin. (7) lit. a) (ii) din Regulamentul UE nr. 925/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 09.10.2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii.

În mod greșit instanța de fond a dispus anularea deciziei în cauză, contrar prevederilor art. 34 alin. (4) din Regulamentul UE nr. 952/2013, care prevede C. pen. o decizie ITO se anulează în cazul în care este fondată pe informații inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.

Prin urmare, decizia privind ITO ce face obiectul dosarului nu poate fi anulată, ci doar revocată, ceea ce s-a și întâmplat.

În aplicarea prevederilor art. 33 alin. (2) lit. a) și b) din Regulamentul UE nr. 952/2013, o decizie ITO nu poate fi emisă cu efect retroactiv, ci doar poate fi emisă o nouă decizie, data valabilității fiind data emiterii.

Recurenta-pârâtă susține că, produsul se clasifică la subpoziția 2403-1990, ca urmare a aplicării regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate (RGI), stipulate în Partea I - Dispoziții preliminare, Secțiunea I - Reguli generale, lit. A) din Anexa I la Reg. 2018/1602.

RGI nr. 1 menționează că enunțul titlurilor secțiunilor, capitolelor și subcapitolelor este considerat că având numai o valoare indicativă, clarificarea mărfurilor considerându-se legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole și, atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note, după regulile următoare.

RGI nr. 6 precizează:

"clasificarea mărfurilor în subpozițiile unei poziții se efectuează în mod legal, cu respectarea termenilor acelor subpoziții și a notelor de subpoziții cu care se află în relație și cu respectarea regulilor de mai sus, înțelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpozițiile aflate pe același nivel, în sensul acestei reguli se utilizează și notele de secțiuni și capitole corespunzătoare, cu excepția cazului în care conțin dispoziții contrare".

Conform textului NC 2019, prin aplicarea RGI nr. 1, la subpoziția 240319 se clarifică "tutun pentru fumat, cu sau fără înlocuitori în orice proporție" cu excepția produselor care reprezintă tutun pentru pipă cu apă menționat la Nota 1 de subpoziții a capitolului", iar la subpoziția 24039100 până la 24039990 se clasifică produsele care nu au caracteristici specifice "tutunului pentru fumat, cu sau fără înlocuitori în orice proporție".

Produsul "nervură de tutun expandată" reprezintă "tutun" care a fost supus unor procese, precum: umezire cu apă și abur, presare între role, tăiere mecanică la o lățime de maxim 0,5 mm, trecere prin baie presurizată de aburi pentru a realiza expandarea, uscarea la 135-155 grade Celsius.

Produsul este folosit ca materie primă pentru fabricarea țigaretelor, se regăsește în proporție de 5-20% în produsul finit și are rolul de a regla conținutul de TAR și nicotină al țigaretei.

Astfel, la subpoziția 24039990 se clasifică, printre altele și tutunul expandat care nu a fost tăiat sau fracționat în alt mod.

Prin urmare, aplicând RGI nr. 1 și 6, produsul se clasifică la subpoziția 24031990.

Cu privire la obligația de a suporta cheltuielile de judecată în cuantum de 7.000 RON, se solicită respingerea acesteia, partea nefiind în culpă procesuală.

4.1. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat, în principal, respingerea excepției rămânerii fără obiect a acțiunii invocată de recurentă, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică. În esență, intimata a solicitat respingerea excepției rămânerii fără obiect a acțiunii, considerând că aceasta intervine atunci când pârâtul îndeplinește, în tot sau în parte, ceea ce reclamantul a solicitat prin acțiune, în ipoteza contrară neputând fi vorba despre o rămânere fără obiect a cauzei. Totodată, sub același aspect a solicitat a se avea în vedere faptul că revocarea Deciziei referitoare la Informațiile Tarifare Obligatorii de către autoritatea vamală în data de 25.06.2020, nu atrage rămânerea fără obiect a cauzei, întrucât revocarea produce efecte de la data comunicării deciziei de revocare către titularul deciziei din 07.07.2020, iar anularea produce efecte de la data emiterii deciziei în discuție.

În ceea ce privește nelegalitatea recursului, a susținut că în cauză nu s-a făcut dovada greșitei aplicări a normelor de drept material, conform argumentelor expuse în detaliu în cuprinsul întâmpinării, iar în referire la criticile recurentei privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată a susținut, în principal că acestea nu se subsumează niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, că sunt neîntemeiate.

4.2. Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat o cerere de introducere în cauză a Autorității Vamale Române, în temeiul Legii nr. 268/2021, solicitând instanței să ia act de subrogarea acestei entități în toate drepturile și obligațiile sale și să dispună scoaterea sa din cauză.

Prin adresa înaintată la dosarul cauzei la data de 01.08.2022, intimata-reclamantă A. S.A. și-a exprimat acordul cu privire la cererea de introducere în cauză a Autorității Vamale Române, solicitând, totodată, introducerea în cauză și a Ministerului Finanțelor Publice - Structura specializată de soluționare a contestațiilor, în temeiul aceluiași act normativ invocat de recurentă.

Autoritatea Vamală Română a depus precizări prin intermediul cărora a arătat că a fost înființată prin Legea nr. 268/2021, ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul vamal, fiind instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Finanțelor, ca efect al reorganizării prin divizare parțială a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în acest sens preluând de la aceasta posturile și personalul structurilor vamale, respectiv Direcția Generală a Vămilor din cadrul aparatului propriu al Agenției, direcțiile regionale vamale și birourile vamale de interior și de frontieră din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice. Concluzionând, a solicitat modificarea cadrului procesual pasiv în acord cu cele arătate și a susținut că achiesează la apărările formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea cererii de recurs formulate de această instituție.

Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus, la rândul său, precizări în sensul de a se lua act că în baza mandatului acordat, astfel cum rezultă din înscrisul atașat precizării formulate, reprezintă și interesele Ministerului Finanțelor, care își însușește apărările formulate în cauză.

La termenul din 29 septembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reținut că a fost solicitată introducerea în cauză a succesorilor în drepturi ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Reglementări Vamale, cărora le-au fost comunicate cererile de introducere în cauză împreună cu cererea de recurs și cu întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, astfel încât a constatat că Autoritatea Vamală Română și Ministerul Finanțelor - Structura specializată de soluționare a contestațiilor preiau calitatea de recurenți-pârâți.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului exercitat în cauză

Analiza motivelor de casare

Recurenta-pârâtă susține, în principal, rămânerea fără obiect a cauzei, deoarece Decizia ITO nr. RO/2019/003233 nu mai este validă, ca urmare a revocării din oficiu în data de 25.06.2020.

Mai arată recurenta-pârâtă că, în speță, potrivit disp. art. 34 alin. (4) din Regulamentul 952/2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii (CVU), deciziile ITO pot fi anulate, cu efect retroactiv, în cazul în care sunt fondate pe informații inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.

Administrația vamală română a procedat la revocarea deciziei privind ITO nr. RO/2019/003233 pentru produsul "nervură de tutun tăiată și expandată" în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (7) lit. a) pct. (1) din CVU, iar valabilitatea încetează pentru viitor.

Excepția rămânerii fără obiect a acțiunii poate fi admisă în situația în care pretenția reclamantului a fost executată de către pârât, anterior finalizării procesului.

Or, în cauză, reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ, cu efecte retroactive, ca urmare a încadrării nelegale a produsului la subpoziția tarifară NC 24031990, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr554/2004 a contenciosului administrativ.

În aceste condiții, rămânerea fără obiect a acțiunii intervine în cazul în care pârâta ar fi dispus anularea actului administrativ și nu revocarea acestuia pentru viitor, ci doar anterior cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și anume, încălcarea disp. art. 34 alin. (7) lit. a) pct. ii) și art. 34 alin. (4) din Regulamentul nr. 952/2013.

Aceste dispoziții legale stabilesc situațiile în care deciziile ITO pot fi anulate sau revocate de către autoritatea emitentă.

Reclamanta nu și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile legale sus-menționate, instanța de fond nu le-a analizat, astfel că este nefondată afirmația recurentei-pârâte în sensul că prima instanță le-a interpretat și aplicat greșit.

De altfel, textele invocate fac trimitere la deciziile pe care le poate lua autoritatea emitentă și nu la deciziile instanței de judecată care sunt expuse în cuprinsul Legii nr. 554/2004, modificată și completată ori la hotărârile Curții de Judecată a Uniunii Europene.

Anularea/revocarea unui act administrativ de către autoritatea emitentă în conformitate cu disp. art. 34 sau 37 din Regulament nu contravine dreptului persoanei vătămate de a exercita calea de atac în fața unei instanțe naționale, în cazul încălcării legislației vamale.

Înalta Curte reține că revocarea deciziei ITO de către autoritatea emitentă s-a produs ca urmare a modificării Notelor Explicative la Nomenclatura Combinată, prin care produsul "nervură de tutun tăiată și expandată" fusese încadrat greșit la subpoziția 240319, în prezent fiind încadrat la subpoziția HC 24039990 - Altele".

Pentru că produsul este impropriu pentru fumat și nu poate conduce la fabricarea directă a țigaretelor fără să fie prelucrat în prealabil, tutunul expandat a fost reîncadrat la subpoziția NC 24039990.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă încearcă să valideze interpretarea anterioară, prin încadrarea produsului la subpoziția 240319.

Instanța de fond a argumentat soluția contrară, arătând că obținerea produsului "nervură de tutun expandat" presupune realizarea unor procese care au semnificația unei transformări industriale.

De asemenea, s-a susținut că nu trebuie făcută confuzie între noțiunea de "tutun" și noțiunea de "nervură de tutun", respectiv între noțiunile de "tutun expandat" și "nervură de tutun expandat".

Faptul că produsul, deși este folosit ca materie primă pentru fabricarea țigaretelor, este impropriu pentru fumat, regăsindu-se în proporție de 5-30% în produsul finit și având doar rolul de a regla conținutul de TAR și nicotină al țigaretei, determină încadrarea acestuia la subpoziția 24039990.

În motivarea susținerii încadrării produsului la subpoziția 240319, recurenta-pârâtă reiterează argumentele expuse în fața instanței de fond, prin întâmpinare.

Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă reiterează cele susținute cu ocazia judecării fondului pricinii și nu motivează interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către judecătorul fondului.

Cu privire la criticile aduse cuantumului cheltuielilor de judecată, se va avea în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2020, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

În temeiul disp. art. 451 C. proc. civ., vor fi obligați recurenții la plata sumei de 11.7778,14 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții Autoritatea Vamală Română și Ministerul Finanțelor - Structura specializată de soluționare a contestațiilor, în calitate de succesori în drepturi ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Reglementări Vamale, împotriva sentinței nr. 492 din 26 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții-pârâți să plătească intimatei-reclamante A. S.A. suma de 11.778,14 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.