ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4000/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1214/110/2010, prin declinare de la Judecătoria Bacău, reclamanta SC C.S.T. SRL, a chemat în judecată pârâta SC V. SA pentru restituirea prestațiilor efectuate prin Contractul de asociere în participațiune din 16 iulie 2004, evaluate la suma de 110.000 RON. Prin Sentința civilă nr. 229 din 18 martie 2011, Tribunalul Bacău a anulat cererea formulată de reclamanta SC C.S.T. SRL, ca insuficient timbrată, reținând că, la data de 11 februarie 2011, reclamanta și-a majorat câtimea cererii la suma de 694.250,98 RON.

Întrucât reclamanta achitase taxa de timbru în sumă de 3443 RON, instanța a pus în vedere reclamantei să achite diferența de taxă de timbru de 7.606,51 RON, însă la termenul de judecată din 18 martie 2011 reclamanta a arătat că nu a achitat taxa de timbru, deoarece și-a cesionat creanța, respectiv un, retract litigios contrar dispozițiilor art. 45 C. com., coroborate cu art. 1402 C. civ. Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Bacău a declarat apel reclamanta, considerând-o nelegală, motivat de faptul că instanța a refuzat nejustificat proba cu expertiză cât și introducerea în cauză a SC W.T. SRL, către care a cesionat creanța, apreciind că noul deținător al firmei trebuia să achite taxa de timbru.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 100 din 6 decembrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.S.T. SRL Buhuși, reținând că, deși legal citată și reprezentată de apărătorul ales, apelanta nu a achitat taxa de timbru prevăzută de lege, iar susținerile menționate în cererea de amânare nu au relevanță juridică, respectiv, introducerea în cauză a unei alte societăți comerciale, atâta timp cât pentru legala învestire a instanței cu soluționarea unei cereri este aceea a depunerii taxei de timbru. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC C.S.T. SRL Buhuși a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri cu trimitere spre rejudecarea fondului la o alta instanță de același grad pentru a reface întreaga procedură judecătorească. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel nu a avut în vedere taxa de timbru achitată, deoarece la introducerea cererii în pretenții la Tribunalul Bacău, întrucât nu exista posibilitatea stabilirii valorii despăgubirilor, s-a estimat o valoare inițială de plecare, timbrând corespunzător, urmând să fie achitată o eventuală diferență de taxă de timbru după stabilirea prin expertiză judiciară a prestațiilor pentru care s-au solicitat despăgubirile. O altă critică vizează faptul că instanța de apel nu a amânat cauza pentru introducerea în cauză a firmei W.T.

SRL, având în vedere că această firmă era noul deținător al creanței, iar în această calitate avea interesul să achite diferența de taxă de timbru. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de reclamanta SC C.S.T. SRL Buhuși să fie respins, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată. În acest context, se constată că reclamanta nu s-a conformat obligației de completare a taxei de timbru în sumă de 7606,51 RON, dispusă de către instanța de fond, urmare a majorării câtimii cererii la suma de 694.250,98 RON și cum în cauză nu a operat scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, instanța de apel în mod corect a apreciat că apelul formulat în cauză este nefondat, Tribunalul Bacău dând eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii dispunând anularea ca insuficient timbrată a cererii introductive.

În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia, în mod greșit nu a fost introdusă în cauză firma W.T. SRL, deși aceasta fiind noul deținător al creanței, era interesată în achitarea taxei de timbru, se constată că este nefondată. Această apărare nu poate fi primită, întrucât instanța de apel n-a cercetat cauza în fond, ci s-a mărginit să facă verificări limitate pe aspectul timbrajului și în atare situație, recurenta nu poate formula decât motive de casare referitoare la modul în care instanța a soluționat aspectul legat de satisfacerea obligației legale privitoare la plata taxei de timbru. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.S.T.

SRL Buhuși.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.S.T. SRL Buhuși împotriva Deciziei civile nr. 100 din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA