ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra recursului de
față, din actele și lucrările
dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința 585 din 2 iunie
2010
a Tribunalului Bacău, s
ecția
comercială și contencios administrativ și fiscal, a anulat ca
insuficient
timbrată acțiunea reclamantei SC R.I.P. SRL
Bacău în contradictoriu cu pârâta SC G.P. SA
Onești, reținându-se în considerente că reclamanta legal
citată pentru termenul de judecată din 2 iunie
2010 a fost citată cu
mențiunea de a depune diferența de taxă judiciară
de timbru în
sumă de 11.955 lei și 4,4 lei
timbru judiciar, însă aceasta nu s-a
conformat
dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv în raport cu
care s-a aplicat sancțiunea anulării ca
insuficient timbrată acțiunea
reclamantei.
Împotriva sentinței tribunalului reclamanta a
declarat apel
arătând că a achitat taxa de
timbru în cuantumul stabilit de instanță, că a depus dovada în ziua ședinței la
arhivă, însă nu a ajuns în timp
util
la dosar, apreciind că se face vinovat personalul auxiliar.
Prin decizia nr. 58 din 19
august 2010 Curtea de Apel Bacău, se
cția
comercială și contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei, a
desființat sentința tribunalului și a dispus
trimiterea
cauzei spre rejudecare, în fond, la același tribunal.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de apel a reținut că în
momentul deliberării instanța de fond nu a avut la dosar
dovada
achitării taxei e timbru,
împrejurare față de care a făcut aplicarea
dispozițiilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 46/1997; însă reclamanta și-a
îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de
timbru chiar în ziua
judecății,
respectiv la data de 2 iunie 2010, așa cum rezultă din
mențiunile de pe
Ordinul de plată aflat la fila 146 dosar apel și a
depus o cerere (fila 145) la care a anexat o copie a ordinului de
plată,
însă au fost primite la dosar în ziua următoare, respectiv 3
iunie 2010, a doua zi după dezbateri.
Împotriva deciziei pronunțate
în apel, pârâta a declarat recurs
criticând
soluția sub aspectul ignorării cererii de apărare formulată
de societatea pârâtă, motivată de împrejurarea că
avocatul ales al
acesteia era în concediu de odihnă în perioada 12 iulie
- 20 august 2010,
iar dovada de înștiințare
i-a fost înmânată la data de 14 iulie 2010; procedând în acest mod i-a fost
încălcat dreptul la apărare prevăzut
de
art. 156
alin. (1)
C. proc. civ. și consideră că instanța de
apel
și-a depășit atribuțiile când a motivat respingerea cererii în sensul angajării
unui al apărător sau dacă ar fi dat termen scurt de 14 zile să-și angajeze alt
apărător, în opinia recurentei, situație ce
conduce
la înlăturarea caracterului
intuituu personae
al contractului
de
asistență juridică.
Prin urmare, conchide
recurenta, instanța de apel a fost subtil imparțială motiv de solicitare a
strămutării cauzei.
In ce privește excepția nulității recursului invocată
de partea adversă prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o respingă,
întrucât criticile formulate de recurentă se circumscriu motivului
de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.
proc. civ., respectiv
încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art.
156 alin. (1) C. proc. civ.
In ceea ce privește criticile formulate prin
prezentul recurs, Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, potrivit
următoarelor considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc.
civ.: „instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic
motivată".
Norma prevăzută de acest
articol nu este formulată în termeni
imperativi
ai unei obligații a instanței de a amâna cauza când partea pretinde că nu
beneficiază de o apărare corespunzătoare, valorificarea cererii părții
depinzând de aprecierea exclusivă a
instanței,
ce evaluează în concret circumstanțele formulării unei
asemenea
solicitări.
Î
n cauză, în mod corect i-a fost respinsă cererea de apărare
formulată de recurentă prin reprezentantul său legal,
raportându-se la data înștiințării de 14 iulie 2010 și data fixării termenului
de judecată de 19 august 2010, cu respectarea dispozițiilor art. 114
1
alin. (3) C. proc. civ., recurenta având un termen
rezonabil
pentru angajare apărător.
De altfel, din examinarea conținutului cererii de apărare
formulată de recurentă aflată la fila 9 dosar apel, se observă că nu
este motivată, în sensul dispozițiilor legale
pretinse a fi încălcate,
întrucât
aceste dispoziții se referă expres la motive temeinice lăsate
la
aprecierea instanței; or, recurenta nu și-a motivat cererea și nici nu a depus
înscrisuri în acest sens pentru a convinge instanța de apel că se impune
amânarea cauzei, mai ales că sentința apelată nu
a fost soluționată pe fond, dat fiind că acțiunea reclamantei fusese
anulată
ca insuficient timbrată.
Mai mult, art. 720 C. proc. civ. prevede că litigiile
comerciale se judecă cu precădere și celeritate și numai când instanța constată
că sunt motive temeinice poate dispune amânarea judecării cauzei.
Prin urmare, nu se poate spune
că instanța de apel și-a depășit
atribuțiile și că este imparțială, întrucât în raport de
circumstanțele
cauzei
nu se impunea amânarea judecării cauzei, prin respingerea
cererii de apărare formulată nu
i s-a adus o violare a dreptului la
apărare
în sensul textului de lege evocat.
Față de cele menționate
anterior, susținerea recurentei că a înlăturat caracterul
intuituu personae
al contractului de asistență
judiciară,
urmează să o respingă.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312
alin. (1)
C. proc. civ., urmează să
respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității
recursului invocată de intimata-
reclamantă
SC R.I.P. SRL Adjud prin întâmpinare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.P.
SA ONEȘTI împotriva deciziei nr. 58 din 19 august 2010 a Curții de Apel Bacău,
secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 ianuarie 2011.