ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4208/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 7/1/2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul M.N.G., în temeiul art. 318 C. proc. civ., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1363 din 20 februarie 2012 pronunțate de aceeași instanță. S-a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 50 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 1/2009, în sensul „ocolirii tendențioase” a acestora, cu scopul de a nu i se acorda despăgubirile stabilite prin expertiză la nivelul de 56.700 euro pentru imobil și 8720 RON pentru valoarea îmbunătățirilor necesare și utile. S-a mai invocat și că instanța nu a analizat fondul cauzei.

Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând sau admițând numai în parte recursul, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Se constată că prin decizia civilă nr. 1363 din 20 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de pârâtul Municipiul București și au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul M.N.G. și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 279 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București.

Ca urmare a casării, decizia curții de apel a fost modificată în sensul că a fost înlăturată măsura obligării pârâtei Primăria Municipiului București la plata către reclamant a sumei de 8.720 RON reprezentând despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățiri necesare și utile, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei. Instanța de recurs a reținut în motivare că în mod corect instanțele anterioare au constatat că situația juridică în care se află reclamantul, respectiv cea de cumpărător evins prin constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, este reglementată de dispozițiile art. 50 și art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 1/2009.

Deși contestatorul precizează că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale prin nesocotirea dispozițiilor art. 50 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 1/2009, în fapt, acesta tinde la reformarea hotărârilor pronunțate, readucând în discuție aceleași critici care au făcut obiect de cercetare și în recurs. Reclamantul dorește în fapt, obținerea prețului de circulație al imobilului deși instanțele au acordat prețul actualizat, despăgubirile pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățiri necesare și utile, precum și contravaloarea expertizelor efectuate în cauză. Înalta Curte constată că la judecarea recursului au fost analizate toate motivele de recurs invocate de recurent, nefiind posibilă o nouă analizare a acestora pe calea contestației în anulare.

O eventuală interpretare și aplicare greșită a legii neputând face obiectul prezentei căi extraordinare de atac. În consecință, Înalta Curte constatând neîndeplinite condițiile art. 318 C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul M.N.G. împotriva deciziei nr. 1363 din 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.