ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3516/2010

Asupra

recursului de față,

reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj, secția civilă, reclamantul V.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Societatea Națională a Lignitului Oltenia, anularea

deciziei de imputare nr. 145/1232 din 1 aprilie 2002, restituirea sumei de

1.314.869 ROL, reprezentând cuantumul convorbirilor telefonice peste plafonul

maxim admis, reactualizată cu dobânda și inflația la zi, precum și obligarea

pârâtei la plata de daune morale pentru prejudiciul produs.

Prin sentința civilă

nr. 425 din 12 mai 2005, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut că acțiunea a fost formulată peste termenul general

de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă.

Prin decizia nr. 49 din

17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins recursul declarat de reclamant.

În considerentele acestei

decizii, s-a reținut că instanța de fond a apreciat corect tardivitatea formulării

contestației față de dispozițiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999, aplicabilă

la data emiterii deciziei, care impune că cererile adresate instanțelor judecătorești

privind contestarea deciziilor de imputare se formulează în termen de 30 de zile,

iar contestatorul nu a făcut nicio dovadă cu privire la împiedicarea exercitării

acestui drept.

Împotriva hotărârii Curții

de apel a declarat recurs reclamantul V.M.

La termenul de la 20 aprilie

2007, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei

și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La data de 21 ianuarie

2010, Înalta Curte a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol.

La termenul din 4 iunie

2010, instanța a invocat din oficiu excepția perimării recursului, pe care o va

analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o

va admite, pentru

considerentele

care succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de

un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate

constata și din oficiu.

Termenul de perimare începe

să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere

și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc.

civ.

În

speță, părțile, deși legal

citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 20 aprilie 2007 stabilit

pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una

dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

Cum dosarul a fost lăsat

în nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform dispozițiilor art. 248

alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se constata perimarea cererii

de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul

V.M. împotriva deciziei nr. 49 din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie

2010.