ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3516/2010

Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă, reclamantul V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională a Lignitului Oltenia, anularea deciziei de imputare nr. 145/1232 din 1 aprilie 2002, restituirea sumei de 1.314.869 ROL, reprezentând cuantumul convorbirilor telefonice peste plafonul maxim admis, reactualizată cu dobânda și inflația la zi, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale pentru prejudiciul produs. Prin sentința civilă nr. 425 din 12 mai 2005, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că acțiunea a fost formulată peste termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Prin decizia nr. 49 din 17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamant. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că instanța de fond a apreciat corect tardivitatea formulării contestației față de dispozițiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999, aplicabilă la data emiterii deciziei, care impune că cererile adresate instanțelor judecătorești privind contestarea deciziilor de imputare se formulează în termen de 30 de zile, iar contestatorul nu a făcut nicio dovadă cu privire la împiedicarea exercitării acestui drept. Împotriva hotărârii Curții de apel a declarat recurs reclamantul V.M. La termenul de la 20 aprilie 2007, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. La data de 21 ianuarie 2010, Înalta Curte a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol. La termenul din 4 iunie 2010, instanța a invocat din oficiu excepția perimării recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 20 aprilie 2007 stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. Cum dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a se constata perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul V.M. împotriva deciziei nr. 49 din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.