ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 461/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 461/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia civilă a Înaltei Curți de Casație
și Justiție nr. 3516 din 26 octombrie 2010 s-a constatat nulitatea recursului,
formulat de recurenta-reclamantă B.T. împotriva deciziei civile nr. 5 din 25
ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, întrucât nu a întrunit cerințele
prevăzute de art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit
căruia recursul trebuie motivat în drept.
Recurenta-reclamantă a formulat, în
termen, contestație în anulare invocând motivul prevăzut de art. 318 alin. (1)
teza a 2-a și a susținut că instanța de recurs a reținut greșit că recursul nu
a fost motivat în drept, din cuprinsul textului de lege reieșind că partea are
doar obligația de a dezvolta motivele de recurs, iar instanța le va încadra
într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dacă
partea nu le-a indicat sau le-a indicat greșit, or, în cauză, în opinia
contestatoarei, din dezvoltarea motivelor rezultă că ele se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., limite în care instanța
trebuia să analizeze recursul.
Pe de altă parte, în situația în
care recursul nu îndeplinește condițiile impuse de legiuitor pentru a fi
admisibil atunci, președintele instanței ar fi trebuit să nu primească
recursul, iar dacă l-a primit trebuia să prelungească cu încă 5 zile termenul
de declarare a recursului, ceea ce nu s-a întâmplat creându-i o situație
discriminatorie în condițiile în care nu are cunoștințe juridice și nu a fost
asistată de avocat, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a impus cerința
motivării în drept a recursului.
Intimatul Primarul orașului Șimleul
Silvaniei a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în
anulare.
Înalta Curte analizând contestația
în anulare urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 303
alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau
înlăuntrul termenului de recurs.
Prin motivarea recursului, trebuie
să se înțeleagă nu numai indicarea textelor de lege pe care se încadrează
criticile și dezvoltarea lor, ci și încadrarea lor în limitele recursului, cale
de atac extraordinară nedevolutivă prin care o hotărârea poate fi modificată
sau casată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres în pct. 1-9
ale art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție
prin decizia contestată a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 302
1
alin.
(1) lit. c) C. proc. civ. cu raportare la aceste cerințe legale, astfel că, în
aceste condiții, nu se poate pe calea contestației în anulare întemeiată pe
dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a să se invoce neanalizarea motivelor
de recurs.
Din textul de lege rezultă că acesta
este aplicabil în ipoteza în care instanța respinge în totalitate sau admite în
parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi
putut permite admiterea în totalitate a acestuia și nu atunci când soluționează
recursul pe o excepție, chiar dacă aceasta vizează însăși condiția motivării
recursului, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea
ce excede contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare
pentru motivele limitativ prevăzute de lege.
Așa fiind, nici celelalte critici
privind încălcarea unor principii de drept procesual nu își găsesc justificarea
în limitele în care a fost formulată calea de atac, astfel că, în baza art. 320
C. proc. civ., aceasta va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de
contestatoarea B.T. împotriva deciziei nr. 3516 din 26 octombrie 2010,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în
dosarul nr. 3012/86/2009
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi
2
februarie 2011.