ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6831/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1463 din 4 noiembrie

2009 a Tribunalului Bacău s-a admis contestația formulată de contestatoarea M.

(C.) E. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bacău, s-a anulat

Dispoziția nr. 1025 din 4 februarie 2009 emisă de Primarul Municipiului Bacău

și a fost obligat pârâtul să acorde reclamantei despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 1800 m.p. situat în Str. G. cu amplasamentul conform planului de

situație de la dosar.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru greșita

respingere a cererii sale de restituire în natură a terenului în condițiile în

care acesta a fost concesionat în mod nelegal de pârâtă unor societăți

comerciale, iar parțial este spațiu verde.

Apelanta a precizat

că a solicitat măsuri reparatorii numai pentru construcțiile demolate, în ceea

ce privește terenul liber optând pentru restituirea în natură.

Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

Decizia nr. 29 din 21 martie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantei

M.(C.) E., reținând, în esență, că, așa cum a rezultat din expertiza

topo-cadastrală efectuată în cauză, terenul a cărui restituire s-a solicitat

este ocupat de construcții, respectiv blocul din Str. G., spații comerciale,

trotuare, parcare, străzi, alei de acces, platforme și spații verzi.

Fată de adresa din 10

ianuarie 2011 emisă de intimată, s-a reținut că pentru amplasamentul stabilit

prin expertiză nu există niciun contract de concesiune, iar, conform adresei

din 18 februarie 2011, spațiile comerciale identificate de expert sunt

proprietatea privată a mai multor persoane fizice și juridice.

S-a considerat că

terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, având în vedere și faptul

că, în subteran, se află rețele de termoficare, de apă și instalații de

telecomunicații.

În consecință, s-a

apreciat că reclamanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru

teren. Referitor la solicitarea de despăgubiri pentru construcția demolată,

instanța de apel a reținut că acestea nu au făcut obiectul notificării, cererea

intitulată "precizare a notificării" neputând fi avută în vedere câtă

vreme acțiunea reclamantei a vizat anularea Deciziei nr. 1025 din 4 februarie

2009, emisă de intimată, decizie prin care s-a soluționat notificarea cu

privire la teren.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta M.E., invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs reclamanta a expus situația de fapt și a arătat, cu privire la teren,

că s-a reținut eronat prin expertiză că acesta ar fi ocupat de blocul X și, că

ar fi parțial în proprietate privată, fără a observa că nu putea fi

concesionat.

Cu privire la

construcțiile demolate, recurenta reclamantă a învederat că a formulat

pretenții prin notificarea din 22 mai 2001, astfel că se impune modificarea

hotărârii recurate și, sub acest aspect, în sensul acordării de despăgubiri.

În faza procesuală a

recursului, reclamanta recurentă a depus la dosar fotografii ale terenului și o

schiță din dosarul curții de apel, precum și contractul de vânzare-cumpărare

autentic, încheiat între S.C. B.D. S.R.L. și B.S. și N.C., cu privire la

spațiul comercial din Bacău.

La prima zi de

înfățișare, Curtea, din oficiu, a invocat nulitatea recursului reclamantei în

raport de prevederile art. 304 și 306 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 1496 din 5 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul

recursul declarat de reclamanta M.(C.)E. împotriva Deciziei nr. 29 din 21

martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte a

reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs

trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, a arăta motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., dar și dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind

modul de judecată al instanței, raportat la criticile invocate.

În speță, deși

reclamanta s-a conformat din punct de vedere formal dispozițiilor înscrise în

art. 302

1

C. proc. civ., indicând cazul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar prin precizarea făcută prin concluziile

orale, dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., s-a limitat la

exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, formulând susțineri

nestructurate din punct de vedere juridic și care nu se pot încadra în motivele

de recurs indicate și nici în celelalte cazuri de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Recurenta -

reclamantă a expus situația de fapt, criticând concluziile expertizei efectuate

în cauză, fără a indica însă încălcarea vreunei dispoziții legale.

Criticile referitoare

la stabilirea eronată a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a

probatoriului administrat nu mai pot fi valorificate pe calea recursului în

actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., în condițiile în care pct. 11 al

acestui articol a fost abrogat.

Pentru toate aceste

considerente, reținând că nu este posibilă încadrarea motivelor de recurs în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și cenzurarea deciziei instanței de apel,

Înalta Curte a constatat nul recursul reclamantei conform dispozițiilor art.

306 alin. ultim C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare reclamanta M.E., invocând în drept

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de contestație în anulare s-a invocat că instanța de recurs a omis

din greșeală să cerceteze motivul de recurs privind lipsa încheierii de ședință

din 14 martie 2011 când s-a judecat pe fond, apelul, încheiere unde ar fi

trebuit să fie consemnate și susținerile pe fond al părților, susțineri despre

care nu se face vorbire nici în cuprinsul deciziei civile recurate, și motivele

pentru care s-a dispus amânarea pronunțării.

Având în vedere art.

261 alin. (1) pct. 1 - 4 coroborate cu art. 268 alin. (3) C. proc. civ.,

încheierea din 14 martie 201 face parte componentă a Deciziei Curții de Apel

Bacău nr. 29 din 21 martie 2011, și în consecință lipsa acesteia atrage

nulitatea acestei decizii.

Acest motiv de recurs

nu a fost analizat de instanța de recurs, care în mod nejustificat a considerat

că nu a indicat vreun motiv de nelegalitate a deciziei recurate.

Contestația în

anulare este fondată:

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare când instanța respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, omite din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare.

Pentru ca o

contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 C. proc. civ.,

trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) instanța de recurs să fi omis să

cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare ale hotărârii; b)

această omisiune să se fi produs din greșeală.

Se constată în cauză

că instanța de recurs a omis să analizeze motivul de nelegalitate al hotărârii

din perspectiva dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la

dispozițiile art. 260 - 261 C. proc. civ., respectiv lipsa încheierii de

dezbateri și de amânarea pronunțării, critica reluată și dezvoltată și prin

concluziile scrise.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. a

se admite contestația în anulare, a se anula decizia atacată și a se fixa

termen pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de

contestatoarea M.(C.) E. împotriva Deciziei nr. 1496 din 5 martie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Anulează decizia

atacată și fixează termen pentru judecarea recursului la 16 ianuarie 2013, cu

citarea tuturor părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL