ÎCCJ, decizie (scj.ro #81618)

Lipsa încheierii de

dezbateri. Nulitatea hotărârii judecătorești.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Hotărârea

judecătorească.

Index alfabetic :

încheiere de dezbateri

-

hotărâre

judecătorească

-

nulitate

C.proc.civ., art. 105, art.

260-261

Notă : Au fost avute în vedere dispozițiile

Codului de procedură civilă de la 1865, astfel cum erau în vigoare la

momentul sesizării instanței.

Lipsa încheierii de dezbateri, în situația

amânării pronunțării, atrage nulitatea hotărârii, deoarece

împiedică exercitarea controlului judiciar, nefiind posibil a se verifica

dacă  s-au respectat regulile de procedură privind legala compunere a

instanței, prezența părților, conținutul concluziilor

formulate, probele administrate, cererile de noi probe și alte

împrejurări esențiale, referitoare la modul în care s-au

desfășurat dezbaterile.

În consecință, neîntocmirea încheierii

de dezbateri aduce părților o vătămare care nu se poate

înlătura decât prin anularea hotărârii.

Secția I

civilă, decizia nr.38 din 16 ianuarie 2013

Prin sentința civilă nr. 1463 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului

Bacău, s-a admis contestația

formulată de contestatoarea M.(

C.)E. în contradictoriu cu intimata

Primăria Municipiului Bacău, s-a anulat dispoziția nr. 1025 din

4 februarie 2009 emisă de Primarul Municipiului Bacău și a fost

obligat pârâtul să acorde reclamantei despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 1.800 m.p.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta,

criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru greșita

respingere a cererii sale de restituire în natură a terenului în

condițiile în care acesta a fost concesionat în mod nelegal de pârâtă

unor societăți comerciale, iar parțial este spațiu verde.

Apelanta a precizat că a solicitat măsuri

reparatorii numai pentru construcțiile demolate, iar în ceea ce

privește terenul liber a optat pentru restituirea în natură.

Curtea de Apel Bacău, Secția civilă,

minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin decizia nr. 29 din 21 martie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că, așa cum a rezultat din expertiza topo-cadastrală

efectuată în cauză, terenul a cărui restituire s-a solicitat

este ocupat de construcții, spații comerciale, trotuare, parcare,

străzi, alei de acces, platforme și spații verzi.

Față de adresa din 10 ianuarie 2011 emisă

de intimată, s-a reținut că pentru amplasamentul stabilit prin

expertiză nu există niciun contract de concesiune, iar, conform

adresei din 18 februarie 2011, spațiile comerciale identificate de expert

sunt proprietatea privată a mai multor persoane fizice și juridice.

S-a considerat că terenul în litigiu nu poate fi

restituit în natură, având în vedere și faptul că, în subteran,

se află rețele de termoficare, de apă și instalații de

telecomunicații.

În consecință, s-a apreciat că reclamanta

este îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru teren.

Referitor la solicitarea de despăgubiri pentru construcția

demolată, instanța de apel a reținut că acestea nu au

făcut obiectul notificării, cererea intitulată „precizare a

notificării” neputând fi avută în vedere câtă vreme

acțiunea reclamantei a vizat anularea deciziei nr. 1025 din 4 februarie

2009, emisă de intimată, decizie prin care s-a soluționat

notificarea cu privire la teren.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs

reclamanta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5

C.proc.civ.

Dezvoltând motivele de recurs reclamanta a expus

situația de fapt și a arătat, cu privire la teren, că s-a

reținut eronat prin expertiză că acesta ar fi ocupat de un bloc

și că ar fi parțial în proprietate privată, fără

a observa că nu putea fi concesionat.

Cu privire la construcțiile demolate, recurenta

reclamantă a învederat că a formulat pretenții prin notificarea

din 22 mai 2001, astfel că se impune modificarea hotărârii recurate

și, sub acest aspect, în sensul acordării de despăgubiri.

În faza procesuală a recursului, reclamanta

recurentă a depus la dosar fotografii ale terenului și o

schiță din dosarul curții de apel, precum și contractul de

vânzare – cumpărare autentic, încheiat între S.C. B.D. SRL și B.S.

și N.C., cu privire la spațiul comercial din str. G.

Înalta Curte, din oficiu, a invocat nulitatea recursului

reclamantei în raport de prevederile art. 304 și 306 C.proc.civ.

Prin decizia civilă nr. 1496 din 5 martie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul

declarat de reclamantă, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C.proc.civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a

arăta motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.proc.civ., dar

și dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind

modul de judecată al instanței, raportat la criticile invocate.

În speță, deși reclamanta s-a conformat

din punct de vedere formal dispozițiilor înscrise în art. 302

1

C.proc.civ., indicând cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5

C.proc.civ., iar prin precizarea făcută prin concluziile orale,

dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C.proc.civ., s-a limitat la

exprimarea nemulțumirii față de soluția

pronunțată, formulând susțineri nestructurate din punct de

vedere juridic și care nu se pot încadra în motivele de recurs indicate

și nici în celelalte cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 304

C.proc.civ.

Recurenta – reclamantă a expus situația de

fapt, criticând concluziile expertizei efectuate în cauză, fără

a indica însă încălcarea vreunei dispoziții  legale.

Criticile referitoare la stabilirea eronată a

situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului

administrat nu mai pot fi valorificate pe calea recursului în actuala

reglementare a art. 304 C.proc.civ., în condițiile în care pct. 11 al

acestui articol a fost abrogat.

Pentru toate aceste considerente, reținând că

nu este posibilă încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art.

304 C.proc.civ. și cenzurarea deciziei instanței de apel, Înalta

Curte a constatat nul recursul reclamantei conform dispozițiilor art. 306

alin. ultim C.proc.civ.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în

anulare reclamanta, invocând în drept dispozițiile art. 318 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivului de contestație în anulare,

s-a invocat că instanța de recurs a omis din greșeală

să cerceteze motivul de recurs privind lipsa încheierii de

ședință din 14.03.2011 când s-a judecat pe fond, apelul,

încheiere unde ar fi trebuit să fie consemnate și susținerile pe

fond al părților, susțineri despre care nu se face vorbire nici

în cuprinsul deciziei civile recurate, și motivele pentru care s-a dispus

amânarea pronunțării.

Având în vedere art. 261 alin. (1)

pct. 1-4 coroborate cu art. 268 alin.(3) C.proc.civ., încheierea din 14 martie

2011 face parte componentă a deciziei Curții de Apel Bacău nr.29

din

21 martie 2011, și în consecință lipsa acesteia

atrage nulitatea acestei decizii.

Acest motiv de

recurs nu a fost analizat de instanța de recurs, care în mod nejustificat

a considerat ca nu a indicat vreun motiv de nelegalitate a deciziei recurate.

Prin decizia nr.6831 din 7.11.2012, Înalta Curte a admis

contestația în anulare, a anulat decizia și s-a fixat termen pentru

judecarea recursului.

Înalta Curte a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, omite din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de

casare.

Pentru ca o contestație în anulare să

poată fi admisă în temeiul art. 318 C.proc.civ., trebuie îndeplinite

următoarele condiții: a) instanța de recurs să fi omis

să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare ale

hotărârii; b) această omisiune să se fi produs din

greșeală.

S-a constatat că în cauză, instanța de

recurs a omis să analizeze motivul de nelegalitate al hotărârii din

perspectiva dispozițiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ. raportat la

dispozițiile art. 260 – 261 C.proc.civ., respectiv lipsa încheierii de

dezbateri și de amânarea pronunțării, critica reluată

și dezvoltată și  prin concluziile scrise.

Analizând recursul, în limita motivului de recurs

pentru care s-a admis contestația în anulare, s-a constatat că acesta

este fondat.

Lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea

hotărârii, care se justifică prin aceea că lipsa încheierii de

dezbateri împiedică exercitarea controlului judiciar, nefiind posibil a se

verifica dacă s-au respectat regulile de procedură privind legala

compunere a instanței, prezența părților, conținutul

concluziilor formulate, probele administrate, cererile de noi probe și

alte împrejurări esențiale, referitoare la modul în care s-au

desfășurat dezbaterile.

Neîntocmirea încheierii de dezbateri aduce

părților o vătămare care nu se poate înlătura decât

prin anularea hotărârii.

Se constată că în apel, dezbaterile au avut loc

la termenul din 14 martie 2011 pentru când s-a amânat pronunțarea la data

de 21 martie 2011, când s-a pronunțat decizia recurată.

Deși din practicaua deciziei rezultă că

dezbaterile au avut loc la data de 14 martie 2011, lipsește încheierea de

dezbateri și de amânare a pronunțării, ceea ce atrage nulitatea

hotărârii în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5 raportat la

dispozițiile art.105 alin.(2) și art. 260-261 C.proc.civ.

Având în vedere aceste considerente, în baza

dispozițiilor art.312 C.proc.civ., s-a admis recursul, s-a casat decizia

și s-a înaintat cauza spre rejudecare la aceeași instanță.