ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4153/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1836 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5942/110/2009 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B.S. și B.R. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău prin Primar, constatând că cererea formulată de reclamanta B.R. este neîntemeiată iar reclamantul B.S. nu are calitate procesuală civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul aceste instanțe la data de 08 septembrie 2009, sub nr. 5942/110/2009 reclamanții B.S. și B.R. au chemat în judecată pe pârâtul Primăria Municipiului Bacău prin Primar, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la a răspunde notificării din 25 noiembrie 2005, în sensul emiterii dispoziției motivate de restituire în natură a terenului de în suprafață de 132 mp, situat în intravilanul Municipiului Bacău.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că reclamanții sunt moștenitorii defunctul B.I.. care, în anul 1954, a devenit proprietarul terenului în suprafață de 522 mp, pe care a edificat împreună cu reclamanta o locuință. Prin Decretul nr. 182/1966, din acea suprafață de teren a fost expropriată, în vederea ridicării unui bloc de locuințe, suprafața de 132 mp. Deși a solicitat Primăriei Bacău restituirea în natură a acelui teren sau acordarea de despăgubiri, pârâtul nu a soluționat notificarea cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001. Se solicită instanței să se pronunțe pe fond cu privire la notificarea formulată, conform Deciziei nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. La termenul de judecată din 02 decembrie 2009, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.S., pe care a unit-o cu fondul conform art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.S. , instanța a reținut că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin persoană îndreptățită, în sensul legii, se înțelege persoana care se pretinde proprietar al bunurilor preluate abuziv și care, evident, a solicitat retrocedarea acestora sau despăgubiri prin formularea unei notificări. Pentru identitate de rațiune, în situația în care entitatea deținătoare nu a emis decizie/dispoziție de restituire și se solicită obligarea acesteia pe cale judiciară, inclusiv prin soluționarea de către instanță a notificării, în practica judiciară se admite în mod unanim că are calitate procesuală activă tot persoana care a formulat notificarea, deoarece doar ea poate invoca un prejudiciu prin nesoluționarea la timp a notificării. În speță, notificarea a fost formulată doar de către reclamanta B.R., în nume propriu, fără a preciza că acționează ca mandatar al fiului ei, reclamantul B.S..

Împrejurarea că acesta avea vocație la a formula notificare, fiind moștenitorul defunctului B.I., nu-i conferă acestuia calitate procesuală activă în prezenta cauză, aceasta fiind strâns legată și condiționată de calitatea de titular al notificării prevăzute de lege. Pe cale de consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.S. și a respins ca atare cererea formulată de acest reclamant. În ceea ce privește cererea formulată de reclamanta B.R., instanța a reținut că. prin notificarea înregistrată sub nr. 214 din 25 noiembrie 2005 la BEJ F.C., reclamanta a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri stabilite conform standardelor internaționale de evaluare pentru suprafața de 132 mp teren, reprezentând diferența dintre suprafața de 522 mp teren înscris în actul de vânzare - cumpărare din 20.04.1954 și suprafața de 390 mp deținuți în prezent.

Pârâtul nu a soluționat notificarea prin emiterea unei dispoziții motivate, însă la solicitarea reclamantei, având în vedere Decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța a analizat notificarea pe fond. Potrivit art. 22, alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G.

nr. 145/2001, data limită pentru depunerea notificărilor fiind 14 februarie 2002. În speță, reclamanta a depus notificarea la executorul judecătoresc la data de 25 noiembrie 2009, depășind cu mult termenul legal, iar pe de altă parte, prin cerere nu a solicitat repunerea în termen și nu a invocat împrejurări mai presus de voința ei care au împiedicat-o să formuleze notificarea în termenul legal. În conformitate cu art. 22, alin. (5) din lege, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Ca atare, deși cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei dispoziții este întemeiată în sine, pârâtul fiind în culpă, fiind îndrituită a se pronunța pe fond, instanța a constatat că reclamanta a fost decăzută din dreptul de mai solicita și de a obține măsuri reparatorii, astfel încât a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 58 din 12 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea recursului promovat de reclamanții B.R. și B.S. împotriva sentinței civile nr. 1836 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5942/110/2009, ca nefondat. În motivare, se arată că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile procedurale prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pronunțând decăderea din termenul de depunere a notificării fără a pune în discuția părților această excepție. Pe fond, susțin apelanții termenul de depunere a notificării a fost respectat întrucât notificarea a fost depusă după apariția Legii nr. 247/2005 care a prorogat termenul de depunere a notificării.

Curtea a reținut că termenul de depunere a notificării prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1999. republicată, este de 6 luni și curge de la intrarea în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr. 145/2001. Legea nr. 247/2005 nu a mai prelungit termenul de depunere a notificării, cum greșit susțin apelanții. Este adevărat că unitatea deținătoare a refuzat să răspundă la notificarea formulată de contestatori, încălcând dispozițiile art. 215 din Legea 10/2001. Acest refuz însă nu este un impediment legal pentru titularul notificării de a se adresa instanței de judecată în vederea valorificării drepturilor recunoscute de legea specială de reparații.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și J ustiție asupra recursului în interesul legii prin decizia nr. XX din 19 martie 2007. Analizând pe fond cererea apelanților, în mod corect prima instanță a apreciat că notificarea adresată unității deținătoare după apariția Legii nr. 247/2005 este tardivă. Această notificare a fost formulată numai de contestatoarea B.R., care și-a justificat în speță calitatea procesuală activă și nu și de fiul acesteia B.S. care nu a formulat notificare. În raport de acestea, soluția dată de prima instanță a fost păstrată în tot în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea dispunând respingerea apelului ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Instanța a soluționat cauza cu încălcarea formelor legale prescrise de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) deoarece cazul de decădere din termenul de depunere a notificării prin executorul judecătoresc nu a fost pus în discuția contradictorie a părților. Practic, tardivitatea nu a fost invocată nici de instanță din oficiu și nici de pârât prin întâmpinare, instanța pronunțându-se asupra ei fără a fi pusă în discuția contradictorie a părților, chestiune necorijată nici de instanța de apel, care nici măcar nu a făcut referire la această problemă.

Instanța de apel nu a arătat motivele pe care și-a sprijinit decizia în privința tardivității reținute de instanța de fond și nici în privința lipsei calității procesuale active a reclamantului B.S. (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Instanța de apel nu a motivat în nici un mod excepția de tardivitate și nici excepția lipsei de calitate procesuală activă invocată din oficiu, care nu este aplicabilă în cauză din moment ce între titularul dreptului și reclamant există o perfectă identitate, calitatea sa de moștenitor fiind atestată prin certificatul de moștenitor, așa cum dispune art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (7) din cuprinsul Legii nr. 10/2001.

De altfel, coindivizarii se reprezintă unii pe alții în materie de acte de conservare, cererea formulată de succesorii proprietarului imobilului preluat abuziv, având un astfel de caracter așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia civilă nr. 6185 din 23 iunie 2006. Termenul de depunere a notificării a fost reținut greșit de instanța de apel (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece conform Legii nr. 247/2005 termenul de depunere a notificării s-a prorogat succesiv. Solicită judecarea în lipsă. Examinând recursul declarat de reclamanți instanța reține următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B.S.

a fost pusă în discuția părților și a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, instanța reținând că acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, neputând fi considerat a avea vreo îndreptățire deoarece nu a formulat notificare, situație în care neemiterea deciziei de restituire nu este de natură a-l prejudicia în absența demersurilor inițiale de restituire. Faptul că este succesorul defunctului B.I.

și faptul că acțiunea în acordarea măsurilor reparatorii are un caracter conservator, nu este de natură a acoperi nevalorificarea dreptului la restituire prin formularea cererii de restituite, deoarece conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul III (din lege care reglementează procedura de restituire) profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. În consecință, din moment ce notificarea a fost formulată doar de reclamanta B.R. în nume propriu, reclamantul B.S. nu și-a valorificat vocația la restituire, nefiind posibilă în afara dispozițiilor legale reprezentarea coindivizarilor, instituție care operează în această materie numai în condițiile în care aceștia și-au valorificat dreptul la restituire prin formularea notificării.

Sub acest aspect decizia instanței de apel reține în esență că reclamantul B.S. nu are calitate procesuală activă în absența notificării. Prin urmare decizia recurată în această privință este pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, motivul de recurs cu acest obiect fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. fiind neîntemeiat. În schimb, procedeul instanței de fond, omologat prin decizia recurată de a se pronunța direct în hotărârea judecătorească asupra excepției de tardivitate, fără a fi fost invocată din oficiu de instanță ori incidental de partea adversă și fără a fi fost pusă în discuția părților este de natură a afecta grav regulile de esență ale procesului civil constând în oralitatea dezbaterilor și contradictorialitatea lor, inserate în dispozițiile art. 85, art. 127, art. 129 alin. (4) și art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de natură a-i produce recurentei B.R. o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., aceasta neputându-și formula apărările și a-și prezenta observațiile în legătură cu excepția reținută în pronunțare de instanța de fond și confirmată de instanța de apel în aceeași manieră. Față de cele reținute, instanța reține că motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizând modalitatea de invocare și soluționare a excepției de tardivitate este întemeiat, instanța urmând a admite recursul în temeiul art. 312 C. proc. civ., în aceste limite și a casa în parte decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamantei, desființarea în parte a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru judecata contestației formulate de aceasta.

Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate și se vor păstra restul dispozițiilor sentinței apelate, consecință a respingerii recursului formulat de reclamantul B.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.R. împotriva deciziei nr. 58 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pentru cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale pe care o casează în parte în sensul admiterii apelului reclamantei B.R. împotriva sentinței civile nr. 1386 din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Bacău, secția civilă pe care o desființează în parte și trimite cauza primei instanțe pentru rejudecarea contestației formulată de B.R. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate și păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate. Respinge recursul declarat de reclamantul B.S. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.