ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3842/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2001 sub nr. 193 pe rolul Tribunalului Bacău G.I., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău, a contestat Dispoziția nr. 3142 din 5 decembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Bacău, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 305 mp situat în Bacău. În motivarea acțiunii, contestatorul arată că imobilul, proprietatea autorilor lui, a fost expropriat prin Decretul nr. 146/1983, construcțiile au fost demolate iar terenul a rămas liber, nefiind afectat de construcții. Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 329 din 5 iunie 2002, a respins ca nefondată contestația.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, că terenul în suprafață de 305 mp, ce a făcut obiectul cererii de restituire, a fost identificat, el fiind ocupat după cum urmează: 228 mp de carosabilul Bulevardului Unirii și 77 mp este traversat subteran de construcția de termoficare, exteriorizată prin trei guri de control. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul, solicitând desființarea sentinței și admiterea contestației pe care a formulat-o în sensul de a i se restitui terenul în suprafață de 305 mp care i s-a preluat abuziv de stat sau să i se dea în compensare o altă porțiune de teren.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 56 din 2 octombrie 2002, a respins apelul ca nefondat reținând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, constatând că restituirea în natură a terenului nu este posibilă. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamantul a declarat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține de către reclamant că imobilul a cărui restituire o solicită a trecut în proprietatea statului fără titlu, pentru că statul, neplătind despăgubire, nu a preluat legal imobilul, care a rămas în proprietatea autorilor lui. În această situație se mai arată că despăgubirea stabilită conform art. 40 din Legea nr. 10/2001 nu este legală, el având dreptul la o despăgubire în raport de valoarea reală a bunului, pe care o solicită.

În ceea ce privește terenul, solicită alternativa compensării cu un alt teren de valoare egală. Recursul este nefondat. Este necesar, în primul rând, pentru a putea aprecia asupra temeiniciei recursului, să constatăm care este obiectul prezentei cauze. În acest sens urmează a reține că prin cererea formulată de către contestator, acesta a solicitat anularea dispoziției nr. 3142 din 5 decembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Bacău și ca o consecință a acesteia, restituirea terenului în suprafață de 305 mp din Bacău. De reținut de asemenea că reclamantul a efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, notificând Primăriei municipiului Bacău cererea sa de restituire a terenului de 305 mp.

Primarul municipiului Bacău, prin dispoziția a cărei anulare se cere, a respins cererea de restituire în natură, iar cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobil a fost trimisă la Prefectura Bacău, conform art. 36 din Legea nr. 10/2002. Față de aceste împrejurări instanțele, având în vedere și concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, au reținut că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă pentru că terenul expropriat, în suprafață de 305 mp este o parte carosabilul Bulevardului Unirii și o altă parte este traversat de construcții subterane de termoficare, exteriorizată prin trei guri de control. În consecință, soluția dată prin dispoziția contestată de plată a despăgubirilor și de trimiterea în acest scop a cererii la Prefectura Bacău, este conformă cu prevederile art. 36 din Legea nr. 10/2001.

Susținerile noi făcute în recurs că aceste despăgubiri să fie stabilite la „valoarea reală” exced prevederilor textului mai înainte menționat, care arată în mod expres că „despăgubirile Bănești se acordă conform prevederilor prezentului capitol” (capitolul V – Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești), iar cererea de compensare, cu un alt teren de valoare egală excede dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în baza căreia contestatorul a formulat acțiunea. Astfel fiind, constatând că nici una din susținerile formulate de către contestator în recurs nu este întemeiată, urmează pentru considerentele mai înainte arătate a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de G.I. împotriva deciziei nr. 56 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.