ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5439/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 19 martie 2013, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul H.V. împotriva Deciziei nr. 2905 din 28 mai 2013, pronunțate de această instanță, în Dosarul nr. 6154/1/2012, având ca obiect, de asemenea, o contestație în anulare. În motivarea cererii, contestatorul a invocat lipsa de procedură la dezbaterea succesiunii tatălui său, H.I., la data de 13 mai 1981, la Notariatul Târgu Cărbunești, județul Gorj, susținând că deși de pe urma defunctului său tată au rămas patru copii, dezbaterea succesiunii s-a făcut, potrivit Certificatului de moștenitor nr. x/1981, doar cu citarea uneia dintre surori, respectiv R.I.

și a mamei sale. A susținut că întrucât succesiunea dezbătută la data de 13 mai 1981 s-a făcut fără citarea tuturor moștenitorilor, inclusiv a sa, iar instanțele care au judecat dosarul de față nu au observat această ilegalitate, se impune anularea certificatului de moștenitor din 13 mai 1981, eliberat de Notariatul de Stat Local Cărbunești și refacerea în totalitate a procedurii succesorale. La termenul din 22 noiembrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare pe care o va admite pentru considerentele care urmează: Calea de atac extraordinară a contestației în anulare poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc.

civ. În ceea ce privește contestația întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se poate îndrepta împotriva unei hotărâri irevocabile, când judecata s-a făcut cu lipsă de procedură sau când s-au încălcat norme de ordine publică privitoare la competență. Art. 318 C. proc. civ. prevede posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârii pronunțate în recurs, dacă aceasta este rezultatul unei greșeli materiale sau când, respingându-se recursul, a fost omis din greșeală a fi cercetat vreunul din motivele de modificare sau de casare. Din analiza textelor de lege sus-menționate, rezultă că admiterea contestației în anulare este condiționată de invocarea unor motive care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc.

civ. Aceste dispoziții legale au caracter expres și imperativ, fiind de ordine publică, iar nerespectarea lor, prin formularea unor motive ce nu corespund celor strict prevăzute de lege, face incidentă excepția inadmisibilității contestației în anulare. În speță, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2905 din 28 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a respins o altă contestație în anulare formulată de același contestator împotriva Deciziei nr. 5498 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, invocând ca motiv nelegala sa citare la dezbaterea succesiunii tatălui său și nu nelegala sa citare la termenul de la 28 mai 2013 când s-a soluționat contestația în anulare.

Cum motivul invocat de contestator nu se subsumează motivelor de contestație în anulare prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul H.I.V. împotriva Deciziei nr. 2905 din 28 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2013. Procesat de GGC - CL