ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel Oradea, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamanta U.A.T. Husasău de Tinca, județul

Bihor a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României și M.F.P., suspendarea

prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri

financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice, anularea actelor emise în vederea aplicării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012,

respectiv adresa din 9 mai 2012 a D.G.F.P. a județului Bihor, precum și a

tuturor actelor subsecvente acestora, obligarea M.F.P. de a acorda despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. 5 din

O.U.G. nr. 15/2012, respectiv 375.000 lei alocați comunei Husasău de Tinca,

obligarea Guvernului României și M.F.P. de a emite acte administrative care să

conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. 5 din

O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea acestora de a emite acte administrative care să

pună în aplicare prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012.

A fost invocată

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/ 2012, în baza art. 146 lit.

d) și art. 115 alin. (4) din Constituție și ale art. 1, 2, 3, 10 și art. 29 din

Legea nr. 47/1992.

La 19 iunie 2012

reclamanta a formulat o precizare la acțiune și s-a solicitat acordarea de

despăgubiri la nivelul sumei alocate și neutilizate, respectiv suma de 375.000

lei, în principal sau restabilirea situației anterioare adoptării O.U.G. nr. 15/2012,

ceea ce presupune alocarea de către pârâtă a sumelor ce constituie prejudiciu

și care presupune despăgubiri în subsidiar, dar și să se constate că O.U.G. nr.

15/2012 este nelegală prin excepție, în subsidiar capătului de cerere privind

neconstituționalitatea acesteia pentru aceleași motive pentru care este și

neconstituțională.

Prin întâmpinare,

Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității sub aspectul cererii

principale de anulare a O.U.G. nr. 15/2012 și implicit a cererilor subsecvente

formulate în legătură cu acesta, iar cu privire la unele capete de cerere a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

de fond

Prin Sentința nr. 431

din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

Guvernului României în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea

adresei din 9 mai 2012 a D.G.F.P. Bihor și a actelor subsecvente acesteia și de

obligare a M.F.P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin

punerea în aplicare a art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012.

A fost admisă, în

parte, acțiunea precizată și a fost obligat pârâtul Guvernul României să realoce

reclamantei suma de 252.266 lei și a fost respinsă acțiunea pentru restul

pretențiilor.

În motivarea soluției

de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului

României, instanța de fond a reținut că din interpretarea coroborată a

dispozițiilor Legii nr. 554/2004 cu cele ale actelor normative prin care se

reglementează organizarea și funcționarea Guvernului rezultă că acesta nu poate

avea calitate procesuală pasivă în raport cu aceste capete de cerere pentru că

nu este emitentul adresei din 9 mai 2012, iar cererea de acordare a despăgubirilor,

potrivit principiului disponibilității, a fost formulată numai în

contradictoriu cu M.F.P.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că O.U.G. nr. 15/ 2012 a fost adoptată în temeiul

prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție și s-au avut în vedere

prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă

bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012

pentru unele unități administrativ-teritoriale.

Referitor la aceste

dispoziții legale, s-a avut în vedere că prevederile H.G. nr. 255/2012 nu pot

fi aplicate, deoarece unele unități administrativ-teritoriale nu înregistrează

arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe

nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel că s-a dispus ca sumele

alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să

se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la

bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 558

din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că

dispozițiile art. 5 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt

constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr.

255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au

înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au

avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

S-a reținut că, în

speță, după cum rezultă din Nota de constatare din 20 iunie 2012 întocmită de

Camera de Conturi a Județului Bihor, reclamantei i-a fost alocată suma de

375.000 lei, din care aceasta nu a utilizat nici o parte până la momentul

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Conform aceleiași

Note, reclamanta are în derulare proiecte cu fonduri externe pentru care partea

sa de cofinanțare este de 252.266 lei. Factura fiscală din 30 decembrie 2011 de

care se prevalează reclamanta pentru a face dovada arieratelor înregistrate

este aferentă contratului de lucrări derulat cu fonduri externe, (fila 67

dosar), astfel că la stabilirea sumelor de care este îndreptățită să

beneficieze reclamanta nu poate fi avută în vedere decât partea de cofinanțare

proprie aferentă respectivului contract și nicidecum întreaga valoare a

facturii cum fără temei susține reclamanta, plata acesteia urmând a se face

inclusiv din surse nerambursabile. Pe de altă parte, la pronunțarea prezentei

soluții a fost luată în considerare suma indicată în Nota de constatare a

Camerei de Conturi, reclamanta refuzând să depună la dosarul anexele cererii de

finanțare pentru a face dovada că valoarea respectivei contribuții ar fi de

375.000 lei.

Ca atare, instanța a apreciat

ca fiind întemeiată în parte acțiunea, sens în care a dispus obligarea pârâtului

Guvernul României să realoce reclamantei suma de 252.266 lei și a apreciat că

obligația de restituire îi incumbă Guvernului, suma aflându-se la dispoziția

acestuia, după cum și indisponibilizarea este urmarea directă a emiterii de

către acesta a O.U.G. nr. 15/2012, pe care Curtea Constituțională a declarat-o

constituțională, sub rezerva că vizează doar restituirea sumelor alocate prin H.G.

nr. 255/2012 si neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care

nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente si de capital si nu

au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externa nerambursabilă

până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 15/2012.

În privința Ministerului Finanțelor, instanța apreciază că nu există nici un

temei pentru obligarea acestui pârât la plata unor despăgubiri în favoarea

reclamantului pentru repararea prejudiciului generat prin adoptarea de către

Guvern a O.U.G. nr. 15/2012.

În ceea ce privește

celelalte solicitări ale reclamantei referitoare la anularea actelor

administrative emise în vederea aplicării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 și la

obligarea pârâților de a emite acte administrative care să conducă la

restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012,

instanța le-a apreciat ca fiind lipsite de obiect, atât pentru punerea în

aplicare a O.U.G. nr. 15/2012 cât și pentru restituirea situației anterioare

adoptării acestui act normativ fiind necesare efectuarea unor simple operațiuni

financiar-contabile de indisponibilizare, respectiv disponibilizare a unor

sume. De altfel, nici reclamanta nu a indicat în concret actele administrative

emise în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 15/2012 sau cele care s-ar impune a

fi emise pentru restabilirea situației anterioare, astfel că instanța nu poate

verifica în ce măsura acțiunea este întemeiată în privința acestor solicitări.

Cât privește adresa din

09 mai 2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Bihor, instanța a reținut că aceasta este

un simplu act de informare și nu un act administrativ în accepțiunea dată

acestei noțiuni de prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv

pentru care și sub acest aspect acțiunea a fost respinsă.

A fost respins ca

inadmisibil și capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat instanței să

se constate caracterul nelegal al O.U.G. nr. 15/2012, instanța reținând că o

atare solicitare nu se circumscrie prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004. Nu

s-au solicitat cheltuieli de judecată.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României și M.F.P.

I. În recursul

declarat de Guvernul României s-a arătat că hotărârea primei instanțe a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivele de recurs

s-a arătat că instanța de fond nu a analizat că la adoptarea O.U.G. nr. 15/2012

s-au avut în vedere mai multe elemente, iar în pct. 5 s-a arătat că

dispozițiile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă

bugetară nu pot fi aplicate în cazul unităților administrativ-teritoriale care

nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri

externe nerambursabile care necesită cofinanțarea, astfel că sumele alocate și

rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să se

restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la

bugetul de stat.

S-au făcut referiri

la considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții

Constituționale și că în baza acestora s-a dispus o verificare a modului de

utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat conform H.G. nr. 255/2012 și

a fost încheiată Nota de constatare din 20 iunie 2012.

Echipa de control nu

a acceptat suma de 252.266 lei reprezentând partea de cofinanțare a proiectului

aflat în derulare deoarece U.A.T. comuna Husasău de Tinca nu avea înregistrată

la 6 aprilie 2012 (data intrării în vigoare a H.G. nr. 255/2012) arierate pentru

cheltuieli curente și de capital și nici nu avea în derulare la 8 mai 2012,

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă care să necesite cofinanțări.

S-a arătat și că

instanța de fond a nesocotit Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții

Constituționale unde s-a reținut că „sumele prin autoritatea specială în

materie trebuie să analizeze în concret fiecare oordonator principal de credite

al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această

alocare se justifică”.

Totodată, instanța de

fond avea obligația să verifice dacă suma de 252.266 lei aferentă contractului

„derulat cu fonduri externe” reprezentau cheltuieli eligibile, dar aceasta s-a

limitat să facă referire la proiectul de finanțare externă nerambursabilă

(reținut în Nota de constatare dar fără ca echipa de control să constate că ar

necesita finanțarea), dar fără să facă o analiză a acestui contract în raport

de noțiunile de cofinanțare, cheltuieli eligibile și, mai ales, dacă acestea

erau în derulare la data de 8 mai 2012.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțate în sensul

respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

II. În recursul

declarat de pârâtul M.F.P. a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. (hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii sau este lipsită de temei legal) și cele ale art. 304

1

C. proc.

civ.

Și în acest recurs au

fost invocate considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 a

Curții Constituționale și Nota de constatare încheiată la 20 iunie 2012 cu

privire la verificările efectuate la sediul reclamantei.

Din analiza acestei

Note de constatare, recurentul a subliniat că reclamanta nu avea în derulare,

la data de 8 mai 2012, proiecte de finanțare externă nerambursabilă care să

necesite finanțare.

Deși a reținut

refuzul reclamantei de a depune la dosarul cauzei anexele cererii de finanțare

pentru a face dovada că valoarea contribuției la cofinanțare ar fi de 375.000

lei, instanța de fond s-a raportat numai la Nota de constatare dar a schimbat

concluziile acesteia.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursurile declarate dar pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 9

din Legea nr. 554/2004, deși reclamanta nu a indicat expres acest text.

Cererea de chemare în

judecată a fost formulată de 16 mai 2012, iar alături de capetele de cerere

referitoare la anularea unor acte administrative și obligarea la despăgubiri a

fost invocată și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012, acesta

fiind actul normativ considerat vătămător pentru reclamantă, respectiv art. 5

din O.U.G. nr. 15/2012.

O.U.G. nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de

sănătate și al finanțelor publice a fost adoptată conform dispozițiilor art. 115

alin. (4) din Constituție, iar în art. 5 din O.U.G. nr. 115/2012 s-a prevăzut: „(1)

Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata pentru echilibrarea bugetelor

locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr.

255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetară la

dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele

unitățile administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente

cheltuielilor curente si de capital, precum si pentru cofinanțarea unor

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, se restituie de către ordonatorii

principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din

care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe

baza de ordine de plata pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care

la rubrica "Explicații" se va preciza obligatoriu "Restituire

sume defalcate din T.V.A. încasate potrivit H.G. nr. 255/2012, ramase

neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1)

se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării in vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență; (3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se

reîntregește Fondul de rezerva bugetara la dispoziția Guvernului, potrivit

instrucțiunilor emise de M.F.P.”

Ulterior formulării

acțiunii de către reclamantă, prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții

Constituționale s-a constat că dispozițiile art. 5 alin. (1) teza 1 din O.U.G. nr.

15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate

prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile

administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor

cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări proiecte

cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.

15/2012.

Prin urmare, pentru a

fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituțională a

considerat că sumele alocate în baza O.G. nr. 255/2012 se vor restitui potrivit

acestui act normativ dacă aceste sume nu au fost utilizate și dacă unitatea

administrativ-teritorială nu avea înregistrate arierate aferente unor

cheltuieli curente și de capital sau nu au avut în derulare cofinanțări de

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la 8 mai 2012 când a intrat

în vigoare O.U.G. nr. 15/2012.

Instanța de fond a

admis, în parte, acțiunea precizată a reclamantei și a obligat Guvernul Românei

să realoce reclamantei suma de 252.266 lei, însă din motivarea soluției nu se

deduce dacă au fost verificate condițiile instituite de O.U.G. nr. 115/2012 pentru

a se dispune restituirea sumelor la buget.

Instanța de fond s-a

limitat la a indica Nota de constatare din  20 iunie 2012 și din care ar

rezulta că reclamanta are în derulare proiecte cu fonduri externe și că factura

fiscală din 30 decembrie 2011 este aferentă contractului de lucrări derulat cu

fonduri externe și chiar a luat act că reclamanta refuză să depună la dosar

anexele cererii de finanțare pentru a face dovada valorii cofinanțării.

În motivare chiar

există o frază începută care se referă la ceea ce instanța a apreciat ca

esențial în cauză, dar nefiind indicate aceste aspecte, nu pot fi cenzurate de

instanța de control judiciar.

Potrivit art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Per a contrario, în

cazul în care împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, Înalta Curte

nu poate hotărî asupra fondului litigiului, astfel că se impune admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

fond, având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost lămurite de instanța

de fond.

Pentru a se constata

îndeplinirea prevederilor O.U.G. nr. 115/2012 trebuie să se verifice în

condițiile în care s-a stabilit deja că suma alocată potrivit H.G. nr. 255/2012

de 375.000 lei nu a fost utilizată până la intrarea în vigoare a ordonanței,

dar că unitatea administrativ-teritorială se află în una din cele două

situații:

- avea înregistrate

arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital la 8 mai 2012;

- avea în derulare

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă și neachitată cota de cofinanțare

în aceste proiecte la 8 mai 2012.

Faptul că în Nota de

constatare din 20 iunie 2012 se face referire la un proiect în derulare cu

finanțare externă nerambursabilă la 8 mai 2012 nu este suficient pentru a se

stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 115/2012.

Mai mult, din actele

depuse la dosar rezultă că valoarea contribuției beneficiarului (adică a

unității administrativ-teritorială) la acel proiect era de 2.079 mii lei din

valoarea totală a proiectului de 10.739 mii lei (fila 39 dosar fond, întocmită

potrivit adresei din 28 mai 2012 emisă de D.G.F.P. Bihor), iar în anexa 2 la

Nota de control din 20 iunie 2012 (fila 63 dosar fond) s-a indicat același

proiect cu finanțare nerambursabilă aflat în derulare, ce avea ca valoare suma

de 10.739.000 lei dar contribuția beneficiarului este de 252.266 lei.

Însă, instanța de

fond nu a lămurit această neconcordanță între cele două sume și nici nu s-a

stabilit dacă partea beneficiarului de cofinanțare era achitată la data de 8

mai 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 115/2012.

La rejudecare,

instanța de fond va solicita înscrisuri din care să rezulte care era cota de

cofinanțare a unității administrativ-teritoriale reclamante la proiectul de

finanțare cu fonduri nerambursabile, eventual prin depunerea la dosar a

contractului de finanțare încheiat de reclamantă, având în vedere că la dosar

s-a depus numai contractul de execuție de lucrări din 24 august 2011 (filele

70-82 dosar fond).

În raport de poziția

reclamantei, care în fața instanței de fond a considerat că nu prezintă

relevanță cota de cofinanțare din contractul cu finanțare nerambursabilă, se va

solicita acesteia să precizeze exact dacă cererea sa este întemeiată pe

existența proiectului cu finanțare nerambursabilă și în care are o cotă de cofinanțare

sau pe ipoteza existenței arieratelor aferente unor cheltuieli curente și de

capital, situație în care nu este necesară ca aceste arierate să provină

dintr-un contract cu finanțare nerambursabilă, dar trebuie să depună dovezi în

acest sens, adică să fie arierate aferente unor cheltuieli curente și de

capital la 8 mai 2012.

Pentru toate aceste

considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr.

554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și M.F.P. împotriva sentinței nr. 431/2012/CA/ PI

din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2014.