ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta

Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul

Marghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și

Ministerul Finanțelor Publice:

prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri

financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice;

2.

Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012,

respectiv adresa nr. 31617 din 09 mai 2012 a D.G.F.P. a Județului Bihor -

precum și toate actele subsecvente acestora.

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative

care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art.

5 din O.U.G. nr. 15/2012.

Guvernului României si Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte

administrative care să pună în aplicare prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012.

A invocat

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 146 lit. d),

art. 115 alin. (4) si urm. din Constituție si ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10

si art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În

motivarea cererii, reclamanta a criticat

O.U.G. nr. 15/2012 pentru vicii în procedura

de adoptare și a susținut că, efect al dispozițiilor art. 5, care prevăd

returnarea unor sume alocate unităților administrativ-teritoriale, se află în

pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa.

obiectul prezentului recurs

Prin Încheierea din

26 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către

reclamanta U.A.T. Orașul Marghita vizând suspendarea executării prevederilor art.

5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul

asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a arătat că măsura suspendării vizează exclusiv actele

administrative, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Or, Ordonanțele Guvernului

nu sunt acte administrative, ci acte legislative, care nu pot fi cenzurate pe

calea contenciosului administrativ.

exercitată

Împotriva

Încheierii din 26 iunie 2012 a declarat recurs reclamanta U.A.T. Orașul

Marghita, susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

În

motivarea cererii, recurenta a invocat dispozițiile art. 263 și art. 277 din

Tratatul privind U.E.și a susținut că orice act normativ poate face obiectul

excepției de nelegalitate, chiar dacă legiuitorul român nu a introdus expres

ordonanțele de guvern în această categorie.

A

reluat criticile privind viciile adoptării O.U.G. nr. 15/2012 și efectele art. 5

asupra recurentei și altor unități administrativ-teritoriale.

2.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va

respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art.

9 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe,

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de

excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea

de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor

administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei

autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei

operațiuni administrative.

Formularea

textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe

cale principală, așa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei

ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios

administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin

acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității

ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un

mijloc de apărare.

Întreaga

construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva

ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot

fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod

direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din

această perspectivă este inadmisibilă și cererea de suspendare a executării

unei ordonanțe de guvern, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest

aspect, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.

Se

observă, de asemenea, că articolele T.C.E. invocate de către recurent privesc

competența Curții Europene de Justiție, neputând fi extinse, prin analogie,

cadrului instituțional național.

În raport de toate

cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu

sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de U.A.T., Orașul Marghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de U.A.T. Orașul Marghita împotriva Încheierii din 26 iunie 2012 a

Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.