ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Marghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice: 1. Suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; 2. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv adresa nr. 31617 din 09 mai 2012 a D.G.F.P. a Județului Bihor - precum și toate actele subsecvente acestora.

3. Obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012. 4. Obligarea Guvernului României si Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012. A invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 146 lit. d), art. 115 alin. (4) si urm. din Constituție si ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 si art. 29 din Legea nr. 47/1992. În motivarea cererii, reclamanta a criticat O.U.G. nr. 15/2012 pentru vicii în procedura de adoptare și a susținut că, efect al dispozițiilor art. 5, care prevăd returnarea unor sume alocate unităților administrativ-teritoriale, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa.

1. Încheierea ce face obiectul prezentului recurs Prin Încheierea din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamanta U.A.T. Orașul Marghita vizând suspendarea executării prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat că măsura suspendării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Or, Ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative, ci acte legislative, care nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii din 26 iunie 2012 a declarat recurs reclamanta U.A.T. Orașul Marghita, susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În motivarea cererii, recurenta a invocat dispozițiile art. 263 și art. 277 din Tratatul privind U.E.și a susținut că orice act normativ poate face obiectul excepției de nelegalitate, chiar dacă legiuitorul român nu a introdus expres ordonanțele de guvern în această categorie. A reluat criticile privind viciile adoptării O.U.G. nr. 15/2012 și efectele art. 5 asupra recurentei și altor unități administrativ-teritoriale. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 9 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, așa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un mijloc de apărare. Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această perspectivă este inadmisibilă și cererea de suspendare a executării unei ordonanțe de guvern, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate. Se observă, de asemenea, că articolele T.C.E. invocate de către recurent privesc competența Curții Europene de Justiție, neputând fi extinse, prin analogie, cadrului instituțional național. În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de U.A.T., Orașul Marghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.T. Orașul Marghita împotriva Încheierii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2013.