ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la

data de 17 mai 2012 sub nr. 685/36/2012, reclamanta Unitatea Administrativ

Teritorială Comuna F. - prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice să se dispună:

A. Suspendarea

prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri

financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice;

B. 1. Anularea

actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, precum și a

tuturor actelor subsecvente acestora.

Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012,

respectiv suma de 360 mii lei, reprezentând suma aferentă unității

administrativ teritoriale comuna F., județul Tulcea acordată prin H.G. nr.

255/2012, precum și sumele care s-au pierdut ca urmare a returnării acestor

bani;

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte

administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în

vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte

administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr.

15/2012.

C. Reclamanta a

invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 146

lit. d) și 115 alin. (4) și urm. din Constituție și ale art. 1, art. 2, art. 3,

art. 10 și art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind-o ca fiind

neconstituțională.

Prin Sentința civilă

nr. 358/CA din 11 iulie 2012, Curtea a disjuns capătul de cerere privind

obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012.

Instanța a reținut că

referitor la constituționalitatea art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-a pronunțat

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 prin care s-a decis

că dispozițiile sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor

alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale

care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital

și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă

nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Văzând că potrivit

art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 "În situația în care decizia de

declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă

cauză, sesizarea instanței de contencios administrativ se va face în condițiile

art. 7 alin. (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2), cu precizarea că termenele

încep să curgă de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I", Curtea a disjuns capătul de cerere privind

obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012.

În motivarea acestui

capăt de cerere, reclamanta a susținut că a fost vătămată prin emiterea art. V

din O.U.G. nr. 15/2010 având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H.G.

nr. 255/2012, sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli

curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțate

din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care

pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției,

precum și derularea proiectelor cu finanțări nerambursabile.

Pârâtul Guvernul

României a depus întâmpinare, prin care a susținut că unitatea

administrativ-teritorială nu înregistrează arierate și nu are în derulare

proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită

cofinanțare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate

până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către

ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

482/CA din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta - Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. - prin Primar, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice,

ca nefondată.

La termenul de

judecată din data de 5 septembrie 2012, Curtea de apel a încuviințat cererea

reclamantei, prin apărător, de acordare a unui termen pentru a face dovezi cu

privire la suma solicitată ca despăgubire, având în vedere și incidența

dispozițiilor H.G. nr. 705/2012, însă reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor

instanței.

Având în vedere că,

potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta este ținută

să-și probeze pretențiile afirmate, iar astfel de dovezi nu au fost propuse,

Curtea de apel a respins acțiunea ca nefondată.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna

F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut reclamanta

că, în mod greșit instanța de fond a reținut că solicitarea de a anula actele

emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. 15/2012, precum și solicitarea de

a acorda despăgubiri pentru prejudiciile acordare prin punerea în aplicare a

acestor dispoziții, este nefondată.

Astfel, s-a arătat că

nu au fost avute în vedere documentele depuse la termenul de judecată din data

de 5 septembrie 2012, apreciindu-le relevante, acestea reprezentând proiectele

aflate în desfășurare la momentul la care au fost obligați să returneze suma de

bani.

A precizat reclamanta

că, prin emiterea art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-au pierdut sumele necesare

plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente, precum și cofinanțării

unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.

S-a solicitat

admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei

acțiuni, prin disjungere, îl reprezintă cererea de acordare de despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012.

Potrivit dispozițiilor

pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția

Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități

administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile

care necesită cofinanțare, s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de

către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 558

din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea

unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al

finanțelor publice, Curtea Constituțională a decis că acestea "sunt

constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr.

255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au

înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au

avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012".

În considerentele

aceleiași decizii se arată printre altele că "Guvernul prin autoritatea

specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator

principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor

sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această

justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea

acestor sume.

Astfel, Curtea

constată că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor

sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate

prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ

teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și

de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare

externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012,

Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora".

Cererea de recurs nu

cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției

asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susținerile din

acțiunea depusă în fața primei instanțe.

Împrejurarea că

instanța de fond a constatat că, deși i-a pus în vedere reclamantei să facă

dovada existenței unor arierate pentru cheltuielile curente și de capital sau

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, ce necesită cofinanțare, aceasta

nu s-a conformat, nu presupune în nici un caz nesocotirea rolului activ al

instanței investite nici sub aspectul probațiunii și nici sub aspectul

evaluării legalității actelor administrative contestate.

În acord cu soluția

primei instanțe, Înalta Curte constată că "probele" invocate de către

recurenta-reclamantă, presupus a fi nesocotite de către Curtea de apel, nu

reprezintă în fapt, decât un simplu document editat pe calculator, necertificat

de avocat și care nu emană de la nicio autoritate, fiind fără valoare juridică.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că

sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să

atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I  D E

Respinge recursul

declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. prin primar împotriva

Sentinței nr. 482/CA din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL