ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2012 sub nr. 685/36/2012, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. - prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice să se dispună: A. Suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; B. 1. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, precum și a tuturor actelor subsecvente acestora.

2. Obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv suma de 360 mii lei, reprezentând suma aferentă unității administrativ teritoriale comuna F., județul Tulcea acordată prin H.G. nr. 255/2012, precum și sumele care s-au pierdut ca urmare a returnării acestor bani; 3. Obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012. 4. Obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G.

nr. 15/2012. C. Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 146 lit. d) și 115 alin. (4) și urm. din Constituție și ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind-o ca fiind neconstituțională. Prin Sentința civilă nr. 358/CA din 11 iulie 2012, Curtea a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Instanța a reținut că referitor la constituționalitatea art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 prin care s-a decis că dispozițiile sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G.

nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012. Văzând că potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 "În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, sesizarea instanței de contencios administrativ se va face în condițiile art. 7 alin. (5) și ale art. 11 alin. (1) și (2), cu precizarea că termenele încep să curgă de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I", Curtea a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012. În motivarea acestui capăt de cerere, reclamanta a susținut că a fost vătămată prin emiterea art. V din O.U.G. nr. 15/2010 având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H.G. nr. 255/2012, sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției, precum și derularea proiectelor cu finanțări nerambursabile.

Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a susținut că unitatea administrativ-teritorială nu înregistrează arierate și nu are în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 482/CA din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. - prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată.

La termenul de judecată din data de 5 septembrie 2012, Curtea de apel a încuviințat cererea reclamantei, prin apărător, de acordare a unui termen pentru a face dovezi cu privire la suma solicitată ca despăgubire, având în vedere și incidența dispozițiilor H.G. nr. 705/2012, însă reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta este ținută să-și probeze pretențiile afirmate, iar astfel de dovezi nu au fost propuse, Curtea de apel a respins acțiunea ca nefondată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut reclamanta că, în mod greșit instanța de fond a reținut că solicitarea de a anula actele emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. 15/2012, precum și solicitarea de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile acordare prin punerea în aplicare a acestor dispoziții, este nefondată. Astfel, s-a arătat că nu au fost avute în vedere documentele depuse la termenul de judecată din data de 5 septembrie 2012, apreciindu-le relevante, acestea reprezentând proiectele aflate în desfășurare la momentul la care au fost obligați să returneze suma de bani. A precizat reclamanta că, prin emiterea art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-au pierdut sumele necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente, precum și cofinanțării unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.

S-a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Obiectul prezentei acțiuni, prin disjungere, îl reprezintă cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Potrivit dispozițiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G.

nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat. Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, Curtea Constituțională a decis că acestea "sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G.

nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012". În considerentele aceleiași decizii se arată printre altele că "Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume.

Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora". Cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susținerile din acțiunea depusă în fața primei instanțe.

Împrejurarea că instanța de fond a constatat că, deși i-a pus în vedere reclamantei să facă dovada existenței unor arierate pentru cheltuielile curente și de capital sau proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, ce necesită cofinanțare, aceasta nu s-a conformat, nu presupune în nici un caz nesocotirea rolului activ al instanței investite nici sub aspectul probațiunii și nici sub aspectul evaluării legalității actelor administrative contestate. În acord cu soluția primei instanțe, Înalta Curte constată că "probele" invocate de către recurenta-reclamantă, presupus a fi nesocotite de către Curtea de apel, nu reprezintă în fapt, decât un simplu document editat pe calculator, necertificat de avocat și care nu emană de la nicio autoritate, fiind fără valoare juridică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. prin primar împotriva Sentinței nr. 482/CA din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL