ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2273/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2273/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

acțiunii

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială

Comuna Prăjești a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României și

Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună:

A.

Suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor

măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice;

B. 1.

Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012,

respectiv adresa nr. 30641/10. 05. 2012, formele de executare precum și toate

actele subsecvente acestora;

B. 2. Obligarea

Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012,

respectiv 47.000 lei suma retrasă din cei 400000 lei primiți pentru achitarea

arieratelor

;

B. 3. Obligarea

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative

care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art.

V din O.U.G. nr. 15/2012;

B. 4. Obligarea

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte

administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Totodată,

reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V

din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că textul normativ încalcă dispozițiile art.

115 alin. (4) și (6) și art. 120 alin. (1) din Constituție.

Prin

întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive raportat la capetele de cerere de la pct. B.1 și 2 din

acțiune întrucât nu este emitentul Adresei nr. 30641/10 mai 2012, iar referitor

la cererile formulate subsecvent la pct. B.3 și 4 din acțiune a invocat

excepția inadmisibilității, față de prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr.

554/ 2004.

Cererea

de suspendare a prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012 a fost soluționată la

termenul din 31 mai 2012, fiind respinsă ca inadmisibilă.

Curții de apel

Prin

sentința nr. 238 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bacău- Secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a respins

excepția inadmisibilității privind anularea adresei nr. 30641/10 mai 2012;

- a

respins excepția inadmisibilității referitoare la capetele de cerere B3 și 4;

- a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României

pentru capetele de cerere de la pct. B Își 2 și a respins aceste capete de

cerere în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulate împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a

respins, ca rămasă fără obiect, cererea de sesizare a Curții Constituționale

privind excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012;

- a

admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prăjești, județul Bacău în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice;

- a

anulat adresa nr. 30641/10. 05. 2012 emisă de către Ministerul Finanțelor

Publice, Agenția de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bacău;

- a

obligat Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri echivalente cu suma de

47.000 lei, către reclamantă;

-

a

respins cererea privind anularea formelor de executare cu privire la suma de

47.000 lei, precum și a tuturor actelor subsecvente,ca nefondată;

- a

respins ca nefondate capetele de cerere B 3 și 4 în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice și pârâtul Guvernul României.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele

considerente:

2.1. Cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 a rămap fără obiect, în condițiile

în care, prin decizia nr. 558 din 24 mai 2012, instanța specializată a analizat

susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) și art. 120

alin. (1) din Legea fundamentală a țării prin norma aflată în discuție.

2.2. Excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României în ceea ce

privește pct. B. 1. și B. 2. din acțiune prin care s-a cerut anularea actelor

emise în aplicarea art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv a adresei nr. 30641

din 10 mai 2012 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să acorde

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor

art. V din O.U.G. nr. 15/2012 a fost apreciată ca întemeiată, întrucât acest

pârât nu este emitentul adresei contestate iar cererea de acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a

prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012 privește obligarea Ministerului

Finanțelor Publice.

2.3. Excepția

inadmisibilității petitelor 3 și 4 din cererea de chemare în judecată este

neîntemeiată, deoarece solicitările reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art.

9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cele două capete de cerere urmând a fi

analizate pe fond.

2.4. Excepția

inadmisibilității cererii privind anularea adresei nr. 30641 din 10 mai 2012

emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, este de asemenea

neîntemeiată, având în vedere că din conținutul său rezultă că adresa este un

act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004,

putând face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de

contencios administrativ deoarece dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice care au luat naștere anterior.

2.5. Pe

fondul cauzei, curtea de apel a reținut că prin H.G. nr. 255/2012 privind

alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului,

prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale,

pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și

pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile,

reclamantei i-a fost alocată suma de 400.000 lei.

Prin art.

V din O.U.G. nr. 15/2012 s-a dispus ca sumele defalcate din taxa pe valoarea

adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale

în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de

rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul

2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor

arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru

cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate

până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se restituie

de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de

stat, în contul din care acestea au fost încasate, reclamanta conformându-se dispozițiilor

din O.U.G. nr. 15/2012, restituind cu Ordinul de plată din 15 mai 2012, suma de

47.000 lei din suma alocată.

Prin

Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de

sănătate și al finanțelor publice, Curtea Constituțională a constatat că

dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea

unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al

finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate

ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care

se aplică numai sumelor alocate - prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de

către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate

aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare

cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data

intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012.

Din nota

de constatare încheiată la data de 19 iunie 2012 la U.A.T. Prăjești, ca urmare

a verificării modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din

Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, conform H.G. nr. 255/2012,

depusă la dosar de pârât Ministerul Finanțelor Publice, curtea de apel a reține

că din suma repartizată potrivit destinației prevăzută de H.G. nr. 255/2012, a

fost utilizată suma de 81.930,69 lei; pentru alte destinații în afara

prevederilor H.G. nr. 255/2012, a fost utilizată suma de 271.069,31 lei,

respectiv pentru servicii 116.642,83 lei, lucrări 59.223,831ei și produse

95.193,65 lei.

În Nota

de constatare se menționează că U.A.T. Prăjești va utiliza suma de 271.069,31

lei neutilizată conform destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012 pentru

achitarea arieratelor înregistrate în contabilitate și aflate în sold la data

de 6 aprilie 2012.

Pentru

suma de 47.000 lei disponibilizată la fondul de rezervă bugetară la dispoziția

Guvernului, unitatea administrativ teritorială, justifică arierate pentru

cheltuieli curente și de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012 și

cofinanțare la proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, aflate în derulare

la data de 8 mai 2012.

La nota

de constatare a fost atașată situația arieratelor pentru cheltuieli curente și

de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012, situația proiectelor cu

finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare, aflate în derulare

la data de 8 mai 2012, situația plăților efective din sumele alocate potrivit H.G.

nr. 255/2012.

Având în

vedere conținutul adresei nr. 30641 din 10 mai 2012 emisă de Ministerul

Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bacău, prin care i se aduce la cunoștință

reclamantei că are obligația de a restitui la bugetul de stat sumele defalcate

din taxa pe valoarea adăugată încasate în anul 2012 din fondul de rezervă

bugetară la dispoziția Guvernului alocate prin H.G. nr. 255/2012 pentru plata

unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru

cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și Decizia nr. 558/2012 a

Curții Constituționale, prima instanță a constatat că nu se impunea ca

reclamanta să restituie suma de 47.000 lei, cererea privind anularea adresei din

10 mai 2012 fiind întemeiată.

Dat

fiind faptul că suma de 47.000 lei a fost restituită cu O.P. nr. 115 din 15 mai

2012, cererea privind anularea formelor de executare cu privire la această sumă

precum și a tuturor actelor subsecvente acestora, este nefondată.

Având în

vedere constatările Camerei de Conturi a jud. Bacău, care sunt în sensul că

pentru suma de 47.000 lei disponibilizata la fondul de rezervă bugetară la

dispoziția Guvernului unitatea administrativ teritorială justifică arierate

pentru cheltuieli curente și de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012

și cofinanțare la proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, aflate în

derulare la data de 8 mai 2012, prin obligarea returnării sumei de 47.000 lei,

reclamanta a fost prejudiciată în sensul că a fost împiedicată să utilizeze

această sumă pentru destinația pentru care a fost alocată, cererea sa de

obligare a Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri echivalente

cu suma de 47.000 lei, este întemeiată.

Cât

privește suma de 271.069,31 lei pe care reclamanta a utilizat-o pentru alte

destinații decât cele pentru care a fost repartizată, se impune ca aceasta să

fie restituită, deoarece a fost utilizată contrar prevederilor legale și

destinației sale,urmând ca această sumă să-i fie repartizată din Fondul de

rezervă Bugetară.

Dacă

s-ar accepta susținerea reclamantei care este în sensul că această sumă să

rămână ca repartizată și ulterior, reclamanta să o acopere din alte surse, s-ar

încălca prevederile legale care stabilesc utilizarea fondurilor corespunzător

destinației pentru care au fost repartizate.

Referitor

la capetele de cerere 3 și 4, prima instanță a reținut că acestea sunt

nefondate.

Prin

soluționarea primelor două capete de cerere, respectiv cele referitoare la

anularea adresei și obligarea la despăgubiri, capete de cerere cu privire la

care s-a constatat că sunt fondate, situația anterioară a fost restabilită și

nu se mai impune emiterea altor acte administrative pentru restabilirea

situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Neîntemeiată

este și cererea privind obligarea Guvernului României și Ministerului

Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună in

aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, problema modalității de punere

în aplicare a prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, fiind rezolvată prin

Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții Constituționale.

de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Iași, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susținut în esență că soluția

instanței de fond este greșită întrucât a dispus restituirea sumei de 47.000

lei rămasă neutilizată, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ

Teritorială - Comuna Prăjești deși din materialul probator administrat n cauză

rezultă că din suma alocată de 400.000 lei, numai suma de 81.931 lei a fost

cheltuită corect, în timp ce suma de 271.070 lei fost utilizată pentru alte

destinații în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 și pe care aceasta avea

obligația de a o vira la bugetul de stat.

Cu toate

că instanța a reținut în mod corect în considerente că suma de 271.070 lei fost

utilizată pentru alte destinații în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 și

trebuie restituită, a omis să se pronunțe în dispozitiv, apreciind eronat că

prin obligarea returnării sumei de 47.000 lei, reclamanta a fost prejudiciată

în sensul că a fost împiedicată să utilizeze această sumă pentru destinația

pentru care a fost alocată.

Or,

alocarea acestei sume ar fi justificată numai dacă intimata-reclamantă

restituie suma cheltuită nelegal.

Consideră

recurentul-pârât că față de cele reținute prin Nota de constatare, prin

raportare la decizia Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012, rezultă că

dispozițiile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale și în

consecință obligarea recurentului - pârât la restituirea către intimata -

reclamantă a sumei de 47.000 lei este nefondată.

II. Considerentele

înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele

în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare:

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

În prealabil,

înalta Curte precizează că analiza instanței de recurs se va limita numai la

acea parte a hotărârii care vizează admiterea acțiunii prin care intimata-reclamantă

U.A.T. Comuna Prăjești a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin dispozițiile art. V alin. (1) ale O.U.G. nr. 15/2012 privind

stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate

și al finanțelor publice, în raport de criticile formulate de recurent, toate

celelalte dispoziții ale sentinței trecând în puterea lucrului judecat.

Din

prezentarea rezumatului sentinței de la pct. 1.2 al acestei decizii, reiese că

prima instanță a admis, în parte, acțiunea și a obligat Ministerul Finanțelor

Publice la despăgubiri către intimata-reclamantă echivalente cu suma de 47.000

lei, retrasă din cei 400.000 lei primiți pentru achitarea arieratelor, reținând

că prin obligarea la restituirea acestei sume reclamanta a fost prejudiciată,

în sensul că a fost împiedicată să utilizeze suma pentru destinația alocată,

concluzie pe care instanța de control judiciar nu o împărtășește, pentru că

reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. V alin. (1)

teza I din O.U.G. nr. 15/2012, a H.G. nr. 255/2012, precum și a Deciziei nr. 558

din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea Constituțională.

Potrivit

dispozițiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr.

255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la

dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele

unități administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe

nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât prin acest act normativ

s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali

de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.

Prin

Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind

stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate

și al finanțelor publice, Curtea Constituțională a decis că acestea „sunt

constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin HG nr. 255/2012

și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au

înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au

avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012".

În considerentele

aceleiași decizii se arată printre altele că „Guvernul prin autoritatea

specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator

principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor

sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această

justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea

acestor sume.

Astfel,

Curtea constată că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (l) teza I din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor

sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate

prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ

teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și

de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare

externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012,

Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora".

Din

probatoriul administrat în cauză rezultă că intimata-reclamantă a primit suma de

400.000 lei potrivit H.G. nr. 255/2012 și a efectuat plăți în cuantum de

353.000 lei, înregistrând arierate.

Cu

privire la modul de cheltuire a sumei de 353.000 lei, Curtea de Conturi, în

nota de constatare, a identificat două situații, respectiv suma de 81.930,69

lei utilizată potrivit destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012 și suma de

271.069,31 cheltuită pentru alte destinații, în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012.

În aceeași

notă de constatare s-a reținut că pentru suma de 47.000 lei, disponibilizată la

fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, UAT Comuna Prăjești

justifică arierate pentru cheltuieli curente și de capital.

Examinând

datele reținute prin nota de constatare din perspectiva deciziei Curții

Constituționale nr. 558/2012, Înalta Curte constată că în mod eronat instanța a

obligat recurentul-pârât la despăgubiri cu suma de 47.000 lei rămasă

neutilizată, deși în considerente a reținut că suma de 271.069,31 lei a fost

utilizată contrar destinației stabilite prin H.G. nr. 255/2012 și se impune a

fi restituită, urmând să-i fie repartizată, ulterior, din fondul de rezervă

bugetară.

Or, după

cum a susținut și recurentul-pârât pentru beneficia de aceste sume

intimata-reclamantă trebuia mai întâi să restituie suma de 271.069,31 lei cheltuită

nelegal și apoi să primească suma de 318.000 lei din fondul de rezervă

bugetară.

De

altfel, așa cum rezultă din H.G. nr. 705/2012, intimata-reclamantă nu se

regăsește pe lista unităților administrativ teritoriale care sunt beneficiarele

sumelor pentru care s-a dispus suplimentarea sumelor pentru echilibrarea

bugetelor locale pe anul 2012 pentru plata unor arierate aferente unor

cheltuieli curente și de capital și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate

din fonduri externe nerambursabile (f.92 dosar fond), aspect pe care instanța

de fond nu l-a avut în vedere.

legal al soluției adoptate în recurs

Având în

vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat în cauză, va modifica

în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de U.A.T.

- Comuna Prăjești, ca nefondată și va menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței nr. 238 din 15

noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică

în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de

reclamanta U.A.T.C. Prăjești, ca nefondată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 mai 2014.