Decizia nr. 2273/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prăjești a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: A. Suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; B. 1. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv adresa nr. 30641/10. 05. 2012, formele de executare precum și toate actele subsecvente acestora; B.

Obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv 47.000 lei suma retrasă din cei 400000 lei primiți pentru achitarea arieratelor ; B.

Obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012; B.

Obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Totodată, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că textul normativ încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) și art. 120 alin. (1) din Constituție. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la capetele de cerere de la pct. B.1 și 2 din acțiune întrucât nu este emitentul Adresei nr. 30641/10 mai 2012, iar referitor la cererile formulate subsecvent la pct. B.3 și 4 din acțiune a invocat excepția inadmisibilității, față de prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/ 2004. Cererea de suspendare a prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012 a fost soluționată la termenul din 31 mai 2012, fiind respinsă ca inadmisibilă. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 238 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bacău- Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția inadmisibilității privind anularea adresei nr. 30641/10 mai 2012; - a respins excepția inadmisibilității referitoare la capetele de cerere B3 și 4; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere de la pct. B Își 2 și a respins aceste capete de cerere în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012; - a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prăjești, județul Bacău în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice; - a anulat adresa nr. 30641/10. 05. 2012 emisă de către Ministerul Finanțelor Publice, Agenția de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău; - a obligat Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri echivalente cu suma de 47.000 lei, către reclamantă; - a respins cererea privind anularea formelor de executare cu privire la suma de 47.000 lei, precum și a tuturor actelor subsecvente,ca nefondată; - a respins ca nefondate capetele de cerere B 3 și 4 în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și pârâtul Guvernul României. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente: 2.1. Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 a rămap fără obiect, în condițiile în care, prin decizia nr. 558 din 24 mai 2012, instanța specializată a analizat susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a țării prin norma aflată în discuție. 2.2. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României în ceea ce privește pct. B. 1. și B. 2. din acțiune prin care s-a cerut anularea actelor emise în aplicarea art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv a adresei nr. 30641 din 10 mai 2012 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să acorde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 a fost apreciată ca întemeiată, întrucât acest pârât nu este emitentul adresei contestate iar cererea de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012 privește obligarea Ministerului Finanțelor Publice. 2.3. Excepția inadmisibilității petitelor 3 și 4 din cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece solicitările reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cele două capete de cerere urmând a fi analizate pe fond. 2.4. Excepția inadmisibilității cererii privind anularea adresei nr. 30641 din 10 mai 2012 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, este de asemenea neîntemeiată, având în vedere că din conținutul său rezultă că adresa este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, putând face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ deoarece dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice care au luat naștere anterior. 2.

Pe fondul cauzei, curtea de apel a reținut că prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, reclamantei i-a fost alocată suma de 400.000 lei. Prin art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-a dispus ca sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate, reclamanta conformându-se dispozițiilor din O.U.G. nr. 15/2012, restituind cu Ordinul de plată din 15 mai 2012, suma de 47.000 lei din suma alocată. Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate - prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012. Din nota de constatare încheiată la data de 19 iunie 2012 la U.A.T. Prăjești, ca urmare a verificării modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, conform H.G. nr. 255/2012, depusă la dosar de pârât Ministerul Finanțelor Publice, curtea de apel a reține că din suma repartizată potrivit destinației prevăzută de H.G. nr. 255/2012, a fost utilizată suma de 81.930,69 lei; pentru alte destinații în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012, a fost utilizată suma de 271.069,31 lei, respectiv pentru servicii 116.642,83 lei, lucrări 59.223,831ei și produse 95.193,65 lei. În Nota de constatare se menționează că U.A.T. Prăjești va utiliza suma de 271.069,31 lei neutilizată conform destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012 pentru achitarea arieratelor înregistrate în contabilitate și aflate în sold la data de 6 aprilie 2012. Pentru suma de 47.000 lei disponibilizată la fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, unitatea administrativ teritorială, justifică arierate pentru cheltuieli curente și de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012 și cofinanțare la proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, aflate în derulare la data de 8 mai 2012. La nota de constatare a fost atașată situația arieratelor pentru cheltuieli curente și de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012, situația proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare, aflate în derulare la data de 8 mai 2012, situația plăților efective din sumele alocate potrivit H.G. nr. 255/2012. Având în vedere conținutul adresei nr. 30641 din 10 mai 2012 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, prin care i se aduce la cunoștință reclamantei că are obligația de a restitui la bugetul de stat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată încasate în anul 2012 din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului alocate prin H.G. nr. 255/2012 pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și Decizia nr. 558/2012 a Curții Constituționale, prima instanță a constatat că nu se impunea ca reclamanta să restituie suma de 47.000 lei, cererea privind anularea adresei din 10 mai 2012 fiind întemeiată. Dat fiind faptul că suma de 47.000 lei a fost restituită cu O.P. nr. 115 din 15 mai 2012, cererea privind anularea formelor de executare cu privire la această sumă precum și a tuturor actelor subsecvente acestora, este nefondată. Având în vedere constatările Camerei de Conturi a jud. Bacău, care sunt în sensul că pentru suma de 47.000 lei disponibilizata la fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului unitatea administrativ teritorială justifică arierate pentru cheltuieli curente și de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012 și cofinanțare la proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, aflate în derulare la data de 8 mai 2012, prin obligarea returnării sumei de 47.000 lei, reclamanta a fost prejudiciată în sensul că a fost împiedicată să utilizeze această sumă pentru destinația pentru care a fost alocată, cererea sa de obligare a Ministerului Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri echivalente cu suma de 47.000 lei, este întemeiată. Cât privește suma de 271.069,31 lei pe care reclamanta a utilizat-o pentru alte destinații decât cele pentru care a fost repartizată, se impune ca aceasta să fie restituită, deoarece a fost utilizată contrar prevederilor legale și destinației sale,urmând ca această sumă să-i fie repartizată din Fondul de rezervă Bugetară. Dacă s-ar accepta susținerea reclamantei care este în sensul că această sumă să rămână ca repartizată și ulterior, reclamanta să o acopere din alte surse, s-ar încălca prevederile legale care stabilesc utilizarea fondurilor corespunzător destinației pentru care au fost repartizate. Referitor la capetele de cerere 3 și 4, prima instanță a reținut că acestea sunt nefondate. Prin soluționarea primelor două capete de cerere, respectiv cele referitoare la anularea adresei și obligarea la despăgubiri, capete de cerere cu privire la care s-a constatat că sunt fondate, situația anterioară a fost restabilită și nu se mai impune emiterea altor acte administrative pentru restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Neîntemeiată este și cererea privind obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună in aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, problema modalității de punere în aplicare a prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, fiind rezolvată prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții Constituționale. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susținut în esență că soluția instanței de fond este greșită întrucât a dispus restituirea sumei de 47.000 lei rămasă neutilizată, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prăjești deși din materialul probator administrat n cauză rezultă că din suma alocată de 400.000 lei, numai suma de 81.931 lei a fost cheltuită corect, în timp ce suma de 271.070 lei fost utilizată pentru alte destinații în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 și pe care aceasta avea obligația de a o vira la bugetul de stat. Cu toate că instanța a reținut în mod corect în considerente că suma de 271.070 lei fost utilizată pentru alte destinații în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 și trebuie restituită, a omis să se pronunțe în dispozitiv, apreciind eronat că prin obligarea returnării sumei de 47.000 lei, reclamanta a fost prejudiciată în sensul că a fost împiedicată să utilizeze această sumă pentru destinația pentru care a fost alocată. Or, alocarea acestei sume ar fi justificată numai dacă intimata-reclamantă restituie suma cheltuită nelegal. Consideră recurentul-pârât că față de cele reținute prin Nota de constatare, prin raportare la decizia Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012, rezultă că dispozițiile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale și în consecință obligarea recurentului - pârât la restituirea către intimata - reclamantă a sumei de 47.000 lei este nefondată. II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare: 1. Argumente de fapt și de drept relevante În prealabil, înalta Curte precizează că analiza instanței de recurs se va limita numai la acea parte a hotărârii care vizează admiterea acțiunii prin care intimata-reclamantă U.A.T. Comuna Prăjești a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile art. V alin. (1) ale O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, în raport de criticile formulate de recurent, toate celelalte dispoziții ale sentinței trecând în puterea lucrului judecat. Din prezentarea rezumatului sentinței de la pct. 1.2 al acestei decizii, reiese că prima instanță a admis, în parte, acțiunea și a obligat Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri către intimata-reclamantă echivalente cu suma de 47.000 lei, retrasă din cei 400.000 lei primiți pentru achitarea arieratelor, reținând că prin obligarea la restituirea acestei sume reclamanta a fost prejudiciată, în sensul că a fost împiedicată să utilizeze suma pentru destinația alocată, concluzie pe care instanța de control judiciar nu o împărtășește, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, a H.G. nr. 255/2012, precum și a Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea Constituțională. Potrivit dispozițiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât prin acest act normativ s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat. Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, Curtea Constituțională a decis că acestea „sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin HG nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012". În considerentele aceleiași decizii se arată printre altele că „Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume. Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (l) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora". Din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimata-reclamantă a primit suma de 400.000 lei potrivit H.G. nr. 255/2012 și a efectuat plăți în cuantum de 353.000 lei, înregistrând arierate. Cu privire la modul de cheltuire a sumei de 353.000 lei, Curtea de Conturi, în nota de constatare, a identificat două situații, respectiv suma de 81.930,69 lei utilizată potrivit destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012 și suma de 271.069,31 cheltuită pentru alte destinații, în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012. În aceeași notă de constatare s-a reținut că pentru suma de 47.000 lei, disponibilizată la fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, UAT Comuna Prăjești justifică arierate pentru cheltuieli curente și de capital. Examinând datele reținute prin nota de constatare din perspectiva deciziei Curții Constituționale nr. 558/2012, Înalta Curte constată că în mod eronat instanța a obligat recurentul-pârât la despăgubiri cu suma de 47.000 lei rămasă neutilizată, deși în considerente a reținut că suma de 271.069,31 lei a fost utilizată contrar destinației stabilite prin H.G. nr. 255/2012 și se impune a fi restituită, urmând să-i fie repartizată, ulterior, din fondul de rezervă bugetară. Or, după cum a susținut și recurentul-pârât pentru beneficia de aceste sume intimata-reclamantă trebuia mai întâi să restituie suma de 271.069,31 lei cheltuită nelegal și apoi să primească suma de 318.000 lei din fondul de rezervă bugetară. De altfel, așa cum rezultă din H.G. nr. 705/2012, intimata-reclamantă nu se regăsește pe lista unităților administrativ teritoriale care sunt beneficiarele sumelor pentru care s-a dispus suplimentarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile (f.92 dosar fond), aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat în cauză, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de U.A.T. - Comuna Prăjești, ca nefondată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.