ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4710/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României

și Ministerul Finanțelor Publice:

emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice la plata despăgubirilor

pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea la restituirea sumei de 240.000 RON, pe care

Municipiul Miercurea Ciuc a restituit-o trezoreriei sau care a fost transmisă

în bugetul local prin H.G. nr. 255/2012;

Guvernului României și Ministerul Finanțelor Publice, să emită acte

administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în

vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri

financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice.

Reclamantul a invocat

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr.

47/1992.

În motivarea cererii,

reclamantul a criticat, în esență, O.U.G. nr. 15/2012 pentru vicii în procedura

de adoptare și a susținut că, efect al dispozițiilor art. V, care prevăd

returnarea unor sume alocate unităților administrativ-teritoriale, se află în

pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa și se află

inclusiv în pericolul de a pierde finanțări nerambursabile datorită

imposibilității cofinanțării proiectelor.

obiectul prezentului recurs

Prin Sentința nr. 162

din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii

de suspendare, invocată de către pârâți, și, în consecință, a respins ca

inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul

Municipiul Miercurea Ciuc.

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a arătat, în esență, că măsura suspendării vizează

exclusiv actele administrative, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, ordonanțele Guvernului neputând fi supuse decât controlului

de constituționalitate.

Ulterior, prin

Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus îndreptarea, din

oficiu, a erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Sentinței nr.

162 din 11 septembrie 2012, în sensul că a respins ca inadmisibilă cererea

formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc vizând suspendarea executării

art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

exercitată

Împotriva Sentinței

nr. 162 din 11 septembrie 2012 a declarat recurs reclamantul Municipiul

Miercurea Ciuc, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii în

totalitate a acțiunii sale, atât în ceea ce privește cererea de suspendare a

executării actului administrativ, cât și a acțiunii în contencios

administrativ, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii,

recurentul a criticat însușirea, de către instanța de fond, a argumentelor de

inadmisibilitate invocate de către pârâți, susținând că prima instanță a făcut

o interpretare greșită în ceea ce privește obiectul cauzei, pe care a

soluționat-o cu greșita aplicare a legii.

A mai susținut că

cererea de suspendare a actului administrativ viza pe cel din 11 mai 2012, act

ce se încadrează în dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va

respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Întâi, examinând

hotărârea pe care recurentul o indică a face obiectul prezentului recurs, și

anume Sentința nr. 162 din 11 septembrie 2012, și reținând că dispozitivul

acesteia a fost îndreptat prin Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013,

Înalta Curte constată că aceasta dispune respingerea, ca inadmisibilă, a

cererii formulate de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc vizând

suspendarea executării prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind

stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate

și al finanțelor publice.

Prin această

hotărâre, instanța de fond s-a pronunțat, cu prioritate, cu privire la capătul

II din acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice,

cerere având ca obiect suspendarea executării prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012.

Astfel, Înalta Curte

reține conformitatea obiectului sentinței atacate cu obiectul capătului II din

cererea recurentului-reclamant, criticile acestuia fiind nefondate sub acest

aspect.

Pe de altă parte,

criticile recurentului privind nelegalitatea respingerii, în totalitate, a

acțiunii sale nu pot fi primite, câtă vreme, așa cum s-a reținut anterior,

sentința recurată privește numai unul dintre capetele de cerere ale acesteia.

În continuare, Înalta

Curte constată că, potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004

persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin

ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de

contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate,

acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza

acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea

unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului

normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale

principală, așa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei

ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios

administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin

acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității

ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un

mijloc de apărare.

Întreaga construcție

a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor

de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi

desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod

direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această

perspectivă este inadmisibilă și cererea de suspendare a executării unei

ordonanțe de guvern, în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004.

Și sub acest aspect,

criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.

În raport de toate

cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu

sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de Municipiul Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul

declarat Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar împotriva Sentinței nr. 162 din

11 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptat prin Încheierea

nr. 14/CC din 4 februarie 2013 a aceleiași instanțe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - CL