ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4710/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice: 1. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012; 2. Obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea la restituirea sumei de 240.000 RON, pe care Municipiul Miercurea Ciuc a restituit-o trezoreriei sau care a fost transmisă în bugetul local prin H.G.

nr. 255/2012; 3. Obligarea Guvernului României și Ministerul Finanțelor Publice, să emită acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012. 4. Suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992. În motivarea cererii, reclamantul a criticat, în esență, O.U.G.

nr. 15/2012 pentru vicii în procedura de adoptare și a susținut că, efect al dispozițiilor art. V, care prevăd returnarea unor sume alocate unităților administrativ-teritoriale, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa și se află inclusiv în pericolul de a pierde finanțări nerambursabile datorită imposibilității cofinanțării proiectelor. 2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs Prin Sentința nr. 162 din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de către pârâți, și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat, în esență, că măsura suspendării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ordonanțele Guvernului neputând fi supuse decât controlului de constituționalitate. Ulterior, prin Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Sentinței nr. 162 din 11 septembrie 2012, în sensul că a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc vizând suspendarea executării art. V din O.U.G.

nr. 15/2012. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 162 din 11 septembrie 2012 a declarat recurs reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale, atât în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, cât și a acțiunii în contencios administrativ, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii, recurentul a criticat însușirea, de către instanța de fond, a argumentelor de inadmisibilitate invocate de către pârâți, susținând că prima instanță a făcut o interpretare greșită în ceea ce privește obiectul cauzei, pe care a soluționat-o cu greșita aplicare a legii.

A mai susținut că cererea de suspendare a actului administrativ viza pe cel din 11 mai 2012, act ce se încadrează în dispozițiile Legii nr. 554/2004. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Întâi, examinând hotărârea pe care recurentul o indică a face obiectul prezentului recurs, și anume Sentința nr. 162 din 11 septembrie 2012, și reținând că dispozitivul acesteia a fost îndreptat prin Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013, Înalta Curte constată că aceasta dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc vizând suspendarea executării prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. Prin această hotărâre, instanța de fond s-a pronunțat, cu prioritate, cu privire la capătul II din acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, cerere având ca obiect suspendarea executării prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Astfel, Înalta Curte reține conformitatea obiectului sentinței atacate cu obiectul capătului II din cererea recurentului-reclamant, criticile acestuia fiind nefondate sub acest aspect. Pe de altă parte, criticile recurentului privind nelegalitatea respingerii, în totalitate, a acțiunii sale nu pot fi primite, câtă vreme, așa cum s-a reținut anterior, sentința recurată privește numai unul dintre capetele de cerere ale acesteia.

În continuare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, așa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un mijloc de apărare. Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această perspectivă este inadmisibilă și cererea de suspendare a executării unei ordonanțe de guvern, în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004. Și sub acest aspect, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate. În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Municipiul Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursul declarat Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar împotriva Sentinței nr. 162 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptat prin Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013 a aceleiași instanțe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - CL