ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea formulată, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, următoarele: - anularea actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012; - obligarea pârâtului Guvernul României la plata despăgubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea acestuia la restituirea sumei de 240.000 lei, pe care Municipiul Miercurea Ciuc a restituit-o trezoreriei sau care a fost transmisă în bugetul local prin H.G.

nr. 255/2012; - obligarea Guvernului României și Ministerul Finanțelor Publice să emită acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității petitului I.3 întrucât în realitate reclamantul solicită obligarea executivului la emiterea unui nou act normativ care să conducă la restabilirea situației anterioare, lucru inadmisibil întrucât Guvernul nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă și mai mult, reclamantul nu a realizat procedura reclamației administrative. A formulat, de asemenea, întâmpinare și M.F.P. prin D.G.F.P. Mureș, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întrucât, din modul de formulare al petitelor, rezultă că ceea ce solicită reclamantul este de fapt constatarea, pe cale principală, a neconstituționalității unei O.U.G.

S-a invocat, de asemenea, inadmisibilitatea petitului I.3, pentru aceleași motive care au fost invocate și de pârâtul Guvernul României, respectiv că nu se poate solicita obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unei ordonanțe de urgență, demersul reclamantei nefiind precedat de reclamația administrativă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 139 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins solicitarea reclamantului Municipiul Miercurea Ciuc, prin primar, pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, a admis excepția inadmisibilității petitului I.3.

din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins ca inadmisibil acest petit, a respins excepția inadmisibilității petitelor I.1. și I.2. din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a admis, în parte, petitul I.2. formulat de reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Mureș și, în consecință, a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la restituirea, către reclamantă a sumei de 240.000 lei, așa cum aceasta a fost prevăzută în pct. 740 din Anexa la H.G. nr. 255/2012 și a respinge pretențiile reclamantului formulate în cuprinsul petitului I.1.

și, în parte, în petitul I.2. din cererea de chemare în judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 588/2012 a Curții Constituționale, prin care s-a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, s-a statuat cu privire la temeiurile de drept care, în opinia reclamantului, ar sta la baza neconstituționalității dispozițiilor legale invocate, motiv pentru care Curtea a apreciat că nu este necesară sesizarea instanței Constituționale. Referitor la cealaltă excepție invocată în cauză, și anume cea a inadmisibilității petitului I.3, invocată de ambii pârâți, Curtea s-a pronunțat cu prioritate asupra acesteia, date fiind dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. În acest sens, a observat că într-adevăr reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii reclamației administrative prevăzută de art. 7 din Lege a nr. 554/2004 pentru a putea solicita instanței obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unui act normativ care să conducă la repararea unui eventual prejudiciu pretins, prin prisma dispozițiilor art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, după cum au arătat pârâții, exercitarea dreptului de inițiativă legislativă al Guvernului prevăzut de art. 73 din Constituție, în prezenta speță vizează nu adoptarea unor acte administrative în realizarea activității sale, ci adoptarea unei ordonanțe în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, caz în care este necesară această delegare din partea legislativului, dată fiind forța juridică similară cu legea, a unei ordonanțe de urgență.

Pentru aceste considerente a fost admisă excepția inadmisibilității petitului I.3 din cererea de chemare în judecată, invocată de ambii pârâți, și pe cale de consecință îl va respinge, ca atare. Referitor la excepția inadmisibilității petitelor I.1 și I.2 invocate de pârâtul M.F.P., Curtea a reținut că această excepție este neîntemeiată, întrucât, deși pârâtul M.F.P. a susținut inexistența unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, care să vizeze persoana reclamantului, reclamantul are legitimitate procesuală activă, justificând atât solicitarea de anulare a actelor administrative emise în aplicarea art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cât și solicitarea de restituire a sumelor de care a beneficiat de la rezerva bugetară și care au fost returnate ulterior.

Această legitimitate este conferită de dispozițiile art. 1 și 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind în măsură să justifice, în opinia sa, condiția vătămării, cerută de textul legal, prin pretinsul prejudiciu cauzat de restituirea la bugetul de stat, urmare a adoptării O.U.G. nr. 15/2012, a sumelor e care a beneficiat din rezerva bugetară. În ceea ce privește fondul cauzei, s-a observat că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale, potrivit Deciziei nr. 558/2012 a Curții Constituționale, în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale, care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012. În raport de aceste dispoziții, Curtea a fost chemată, așadar, să verifice în prezenta cauză, în raport de aceste condiții, dacă restituirea la bugetul de stat a sumei de 240.000 lei, de către reclamant a fost legală sau nu, respectiv dacă această unitate administrativ-teritorială era îndreptățită să beneficieze de aceste sume pentru cheltuieli reprezentate de: a) arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și b) au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data de 8 mai 2012; și mai mult, să facă dovada utilizării efective a acestor sume alocate.

Mai mult, aceste împrejurări rezultă, fără putință de tăgadă, din Nota de constatare a Camerei de conturi Harghita din 26 iunie 2012 (dosar), în cuprinsul acesteia arătându-se că investiția la care s-a făcut referire este finanțată din fonduri europene nerambursabile, rectificările bugetare fiind aprobate prin HCL nr. 85/2012, pentru completarea și rectificarea HCL nr. 1/2012, motive pentru care se impune, așadar, admiterea acestui petit. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., ambii recurenți-pârâți au susținut, în esență, că soluția instanței de fond este greșită, întrucât a dispus restituirea sumei de 240.000 lei către intimata-reclamantă U.A.T. Miercurea Ciuc, deși din materialul probator administrat în cauză rezultă că o parte din această sumă a fost utilizată pentru alte destinații în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 - și pe care aceasta are obligația de a o vira la bugetul de stat - iar cealaltă parte reprezintă sume alocate și rămase neutilizate. Consideră recurenții-pârâți că față de cele reținute prin Nota de constatare privind modul de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, conform H.G.

nr. 255/2012 la U.A.T. Miercurea Ciuc, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012, rezultă că dispozițiile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale și în consecință obligarea recurenților-pârâți la restituirea către reclamantă a sumei de 240.000 lei este nefondată. Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, susținând că prin H.G. nr. 705/2012 Municipiului Miercurea Ciuc i-a fost alocată suma de 240.000 lei, iar instanța de fond a obligat practic pârâtul să aloce reclamantei încă o dată această sumă. Intimata - U.A.T. Miercurea Ciuc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea sentinței atacate, susținând în esență că este îndreptățită la restituirea sumei stabilite.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele expuse în continuare. Obiectul acțiunii judiciare formulate de U.A.T. Miercurea Ciuc a vizat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. Astfel cum rezultă din prezentarea anterioară a sentinței prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de 240.000 lei.

Instanța de control judiciar constată că, în mod corect, s-a reținut prin sentința atacată faptul că intimata-reclamantă a beneficiat, în conformitate cu Anexa la H.G. nr. 255/2012 de alocarea sumei de 240.000 lei din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția Guvernului cât și faptul că nu mai este necesară o nouă sesizare a Curții Constituționale, întrucât aspectele de neconstituționalitate invocate au constituit deja obiectul controlului instanței de contencios constituțional. Potrivit dispozițiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât prin acest act normativ s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat. Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, Curtea Constituțională a decis că acestea "sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012". În considerentele aceleiași decizii, se arată printre altele că "Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume. Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012, Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora". În considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, a fost adoptată H.G. nr. 705 din 18 iulie 2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale. Din observarea Anexei la H.G. nr. 705/2012 (a se vedea poziția nr. 171), rezultă că Municipiului Miercurea-Ciuc i-a fost alocată suma de 240 000 lei.

Înalta Curte observă faptul că, în cuprinsul hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond, nu s-a făcut referire la H.G. nr. 705/2012. Împrejurarea că niciuna din părți nu a făcut trimitere, pe parcursul soluționării litigiului, la acest act normativ adoptat după mai bine de două luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată formulată de reclamant la Curtea de Apel Târgu Mureș nu înlătură obligația instanței ca, în raport de obiectul acțiunii, să aibă în vedere situația de fapt și de drept de la momentul pronunțării hotărârii. Or, neținând seama de H.G. nr. 705 adoptată la data de 18 iulie 2012 și publicată în M. Of. la data de 23 iulie 2012, instanța de fond a obligat, practic, pârâtul Guvernul României, prin hotărârea pronunțata la data de 5 martie 2013, să aloce reclamantei, încă o dată, aceeași sumă de bani (240.000 lei), adică suma care deja îi fusese alocată acesteia prin hotărârea de guvern menționată.

Astfel, din cele reținute în Nota de Constatare, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012 și la H.G. nr. 705/2012, rezultă că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtul Guvernul României la restituirea, către reclamant, a sumei de 240 000 lei. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va modifica, în parte, sentința atacată în sensul că va respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar de realocare a sumei de 240.000 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței nr. 139 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar de realocare a sumei de 240.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2014. Procesat de GGC - CL