ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin

acțiunea formulată, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice,

următoarele:

- anularea actelor administrative emise în

vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

- obligarea pârâtului Guvernul României la

plata despăgubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea

dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea acestuia la

restituirea sumei de 240.000 lei, pe care Municipiul Miercurea Ciuc a

restituit-o trezoreriei sau care a fost transmisă în bugetul local prin H.G.

nr. 255/2012;

- obligarea Guvernului României și Ministerul

Finanțelor Publice să emită acte administrative care să conducă la restabilirea

situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat

excepția inadmisibilității petitului I.3 întrucât în realitate reclamantul

solicită obligarea executivului la emiterea unui nou act normativ care să

conducă la restabilirea situației anterioare, lucru inadmisibil întrucât

Guvernul nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă și

mai mult, reclamantul nu a realizat procedura reclamației administrative.

A formulat, de asemenea, întâmpinare și

M.F.P. prin D.G.F.P. Mureș, invocând excepția inadmisibilității cererii de

chemare în judecată întrucât, din modul de formulare al petitelor, rezultă că

ceea ce solicită reclamantul este de fapt constatarea, pe cale principală, a

neconstituționalității unei O.U.G.

S-a invocat, de asemenea, inadmisibilitatea

petitului I.3, pentru aceleași motive care au fost invocate și de pârâtul

Guvernul României, respectiv că nu se poate solicita obligarea pârâtului

Guvernul României la emiterea unei ordonanțe de urgență, demersul reclamantei

nefiind precedat de reclamația administrativă.

Prin Sentința civilă nr. 139 din 5 martie

2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins solicitarea reclamantului Municipiul Miercurea Ciuc, prin

primar, pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, a admis

excepția inadmisibilității petitului I.3. din cererea de chemare în judecată,

invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice și, în

consecință, a respins ca inadmisibil acest petit, a respins excepția

inadmisibilității petitelor I.1. și I.2. din cererea de chemare în judecată,

invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a admis, în parte, petitul

I.2. formulat de reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu

pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Mureș și, în

consecință, a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la restituirea,

către reclamantă a sumei de 240.000 lei, așa cum aceasta a fost prevăzută în

pct. 740 din Anexa la H.G. nr. 255/2012 și a respinge pretențiile reclamantului

formulate în cuprinsul petitului I.1. și, în parte, în petitul I.2. din cererea

de chemare în judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că, prin Decizia nr. 588/2012 a Curții Constituționale, prin

care s-a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V

alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, s-a statuat cu privire la temeiurile

de drept care, în opinia reclamantului, ar sta la baza neconstituționalității

dispozițiilor legale invocate, motiv pentru care Curtea a apreciat că nu este

necesară sesizarea instanței Constituționale.

Referitor la cealaltă excepție invocată în

cauză, și anume cea a inadmisibilității petitului I.3, invocată de ambii

pârâți, Curtea s-a pronunțat cu prioritate asupra acesteia, date fiind

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, a observat că într-adevăr

reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii reclamației

administrative prevăzută de art. 7 din Lege a nr. 554/2004 pentru a putea

solicita instanței obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unui act

normativ care să conducă la repararea unui eventual prejudiciu pretins, prin

prisma dispozițiilor art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, după cum au arătat pârâții,

exercitarea dreptului de inițiativă legislativă al Guvernului prevăzut de art.

73 din Constituție, în prezenta speță vizează nu adoptarea unor acte

administrative în realizarea activității sale, ci adoptarea unei ordonanțe în

virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, caz în

care este necesară această delegare din partea legislativului, dată fiind forța

juridică similară cu legea, a unei ordonanțe de urgență.

Pentru aceste considerente a fost admisă

excepția inadmisibilității petitului I.3 din cererea de chemare în judecată,

invocată de ambii pârâți, și pe cale de consecință îl va respinge, ca atare.

Referitor la excepția inadmisibilității

petitelor I.1 și I.2 invocate de pârâtul M.F.P., Curtea a reținut că această

excepție este neîntemeiată, întrucât, deși pârâtul M.F.P. a susținut inexistența

unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, care să vizeze

persoana reclamantului, reclamantul are legitimitate procesuală activă,

justificând atât solicitarea de anulare a actelor administrative emise în

aplicarea art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cât și solicitarea de restituire a

sumelor de care a beneficiat de la rezerva bugetară și care au fost returnate

ulterior.

Această legitimitate este conferită de

dispozițiile art. 1 și 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind în măsură să

justifice, în opinia sa, condiția vătămării, cerută de textul legal, prin

pretinsul prejudiciu cauzat de restituirea la bugetul de stat, urmare a

adoptării O.U.G. nr. 15/2012, a sumelor e care a beneficiat din rezerva

bugetară.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a

observat că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt

constituționale, potrivit Deciziei nr. 558/2012 a Curții Constituționale, în

măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și

neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale, care nu au

înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au

avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

În raport de aceste dispoziții, Curtea a fost

chemată, așadar, să verifice în prezenta cauză, în raport de aceste condiții,

dacă restituirea la bugetul de stat a sumei de 240.000 lei, de către reclamant

a fost legală sau nu, respectiv dacă această unitate administrativ-teritorială

era îndreptățită să beneficieze de aceste sume pentru cheltuieli reprezentate

de: a) arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și b) au avut în

derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la

data de 8 mai 2012; și mai mult, să facă dovada utilizării efective a acestor

sume alocate.

Mai mult, aceste împrejurări rezultă, fără

putință de tăgadă, din Nota de constatare a Camerei de conturi Harghita din 26

iunie 2012 (dosar), în cuprinsul acesteia arătându-se că investiția la care s-a

făcut referire este finanțată din fonduri europene nerambursabile,

rectificările bugetare fiind aprobate prin HCL nr. 85/2012, pentru completarea

și rectificarea HCL nr. 1/2012, motive pentru care se impune, așadar, admiterea

acestui petit.

Împotriva acestei sentințe, pârâții Guvernul

României și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., ambii recurenți-pârâți au susținut, în esență, că soluția instanței de

fond este greșită, întrucât a dispus restituirea sumei de 240.000 lei către

intimata-reclamantă U.A.T. Miercurea Ciuc, deși din materialul probator

administrat în cauză rezultă că o parte din această sumă a fost utilizată

pentru alte destinații în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 - și pe care

aceasta are obligația de a o vira la bugetul de stat - iar cealaltă parte

reprezintă sume alocate și rămase neutilizate.

Consideră recurenții-pârâți că față de cele

reținute prin Nota de constatare privind modul de utilizare a sumelor alocate

de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului,

conform H.G. nr. 255/2012 la U.A.T. Miercurea Ciuc, prin raportare la Decizia

Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012, rezultă că dispozițiile art. V

din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale și în consecință obligarea

recurenților-pârâți la restituirea către reclamantă a sumei de 240.000 lei este

nefondată.

Ministerul Finanțelor Publice a invocat

excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, susținând că prin H.G. nr. 705/2012

Municipiului Miercurea Ciuc i-a fost alocată suma de 240.000 lei, iar instanța

de fond a obligat practic pârâtul să aloce reclamantei încă o dată această

sumă.

Intimata - U.A.T. Miercurea Ciuc a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate și

menținerea sentinței atacate, susținând în esență că este îndreptățită la

restituirea sumei stabilite.

recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele,

în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise

pentru considerentele expuse în continuare.

Obiectul acțiunii judiciare formulate de

U.A.T. Miercurea Ciuc a vizat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. V alin. (1) din O.U.G. nr.

15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor

sociale de sănătate și al finanțelor publice.

Astfel cum rezultă din prezentarea anterioară

a sentinței prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă,

obligând pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de 240.000 lei.

Instanța de control judiciar constată că, în

mod corect, s-a reținut prin sentința atacată faptul că intimata-reclamantă a

beneficiat, în conformitate cu Anexa la H.G. nr. 255/2012 de alocarea sumei de

240.000 lei din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția Guvernului cât

și faptul că nu mai este necesară o nouă sesizare a Curții Constituționale,

întrucât aspectele de neconstituționalitate invocate au constituit deja

obiectul controlului instanței de contencios constituțional.

Potrivit dispozițiilor pct. V din O.U.G. nr.

15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei

sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în

bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale

care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare,

astfel încât prin acest act normativ s-a dispus ca sumele alocate și rămase

neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie

restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la

bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare

la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I

din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul

asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, Curtea

Constituțională a decis că acestea "sunt constituționale în măsura în care

se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către

unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente

unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 15/2012".

În considerentele aceleiași decizii, se arată

printre altele că "Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie

să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al

bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această

alocare se justifică și numai în măsura în care această justificare lipsește

sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume. Astfel,

Curtea constată că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din

O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul

asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai

sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile

administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor

cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea

acestora".

În considerarea Deciziei Curții

Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr.

15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor

sociale de sănătate și al finanțelor publice, a fost adoptată H.G. nr. 705 din

18 iulie 2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la

dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele

unități administrativ-teritoriale.

Din observarea Anexei la H.G. nr. 705/2012 (a

se vedea poziția nr. 171), rezultă că Municipiului Miercurea-Ciuc i-a fost

alocată suma de 240 000 lei.

Înalta Curte observă faptul că, în cuprinsul

hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond, nu s-a făcut referire

la H.G. nr. 705/2012. Împrejurarea că niciuna din părți nu a făcut trimitere,

pe parcursul soluționării litigiului, la acest act normativ adoptat după mai

bine de două luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată

formulată de reclamant la Curtea de Apel Târgu Mureș nu înlătură obligația

instanței ca, în raport de obiectul acțiunii, să aibă în vedere situația de

fapt și de drept de la momentul pronunțării hotărârii.

Or, neținând seama de H.G. nr. 705 adoptată

la data de 18 iulie 2012 și publicată în M. Of. la data de 23 iulie 2012,

instanța de fond a obligat, practic, pârâtul Guvernul României, prin hotărârea

pronunțata la data de 5 martie 2013, să aloce reclamantei, încă o dată, aceeași

sumă de bani (240.000 lei), adică suma care deja îi fusese alocată acesteia

prin hotărârea de guvern menționată.

Astfel, din cele reținute în Nota de

Constatare, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai

2012 și la H.G. nr. 705/2012, rezultă că în mod greșit instanța de fond a

obligat pârâtul Guvernul României la restituirea, către reclamant, a sumei de

240 000 lei.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursurile formulate și va modifica, în parte, sentința atacată în

sensul că va respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului Municipiul Miercurea

Ciuc prin Primar de realocare a sumei de 240.000 lei, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul

României și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței nr. 139 din 5

martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în sensul

că respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului Municipiul Miercurea

Ciuc prin Primar de realocare a sumei de 240.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

aprilie 2014.

Procesat

de GGC - CL