ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta comuna G.D., prin Primar, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Mureș solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012; - obligarea pârâtului Guvernul României să plătească despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie suma de 400.000 RON pe care unitatea administrativ teritorială a depus-o la trezorerie; - obligarea pârâților să emită actele administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Totodată, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că textul normativ încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) și alin. (6) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a țării.

Pârâții au formulat întâmpinări în cauză, după cum urmează: Pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere, întrucât reclamanta solicită obligarea sa la exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, ceea ce nu poate fi primit; în plus, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta solicită, în realitate, instanței de contencios administrativ constatarea neconstituționalității unei ordonanțe de urgență a guvernului. În același timp, pârâtul a susținut și inadmisibilitatea capătului 3 de cerere pentru aceleași argumente prezentate de pârâtul Guvernul României.

2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4 din 8 ianuarie 2013: - a respins cererea reclamantei comuna G.D., prin Primar, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012; - a admis excepția inadmisibilității petitului 3 din cererea de chemare în judecată; - a respins excepția inadmisibilității petitelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată; - a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea pârâtului Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie acesteia suma de 400.000 RON.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 nu poate fi admisă, în condițiile în care, prin decizia nr. 558 din 24 mai 2012, instanța specializată a analizat susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) și alin. (6) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a țării prin norma aflată în discuție. Excepția inadmisibilității petitului 3 din cererea de chemare în judecată este fondată. Pe de o parte, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Pe de altă parte, în concepția părții reclamante, exercitarea dreptului de inițiativă legislativă al Guvernului vizează adoptarea unei ordonanțe, în virtutea delegării legislative, reglementate de art. 115 din Constituție, ceea ce presupune acordarea acestei delegări din partea legislativului, dată fiind forța juridică similară cu legea a unei ordonanțe de urgență. Excepția inadmisibilității petitelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece reclamanta are legitimare procesuală activă, conform art. 1 și art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată, în condițiile în care justifică atât solicitarea de anulare a actelor administrative emise în aplicarea prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012, cât și cererea de restituire a sumelor de care a beneficiat din rezerva bugetară și pe care, ulterior, partea le-a returnat. Pe fondul cauzei, curtea de apel a reținut faptul că art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012. Prima instanță a apreciat că restituirea la bugetul de stat a sumei de 400.000 RON este legală, în condițiile în care reclamanta nu a probat faptul că din această sumă urma să acopere cheltuieli urgente sau neprevăzute pe parcursul unui exercițiu bugetar și pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe.

3. Recursul declarat de reclamanta comuna G.D. În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7-pct. 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Proiectele care urmau să fie finanțate prin sursa alocată în urma adoptării H.G. nr. 255/2012 erau următoarele: - „Reabilitare Școala Generală R.L. clasele l-VIII comuna G.D.”, cu suma de 205.000 RON. - „Amenajare de spații verzi în comuna G.D.”, cu suma de 147.550 RON. - „Cheltuieli curente arierate”, cu suma de 47.450 RON. Proiectele afectate negativ de măsura luată prin O.U.G.

nr. 15/2012 sunt: „Contractul de finanțare din 19 aprilie 2012, Modernizare DC 68D km 0+000-2+050 în comuna G.D. încheiat cu A.P.D.R.P. în valoare totală de 2.593.019 RON. - Contract pentru finanțare nerambursabilă din 16 martie 2012 încheiat cu Administrația Fondului pentru Mediu-Canalizare menajeră și stație de epurare în comuna G.D., județul Mureș în valoare totală eligibilă de 7.198.930 RON. Prima instanță nu a analizat existența acestor proiecte și nici îndeplinirea criteriilor instituite prin O.U.G. nr. 15/2012. Recurenta a susținut că a fost în imposibilitate de a îndeplini procedura administrativă prealabilă, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Guvernul României de a emite un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în condițiile în care termenul statuat de O.U.G.

nr. 15/2012 pentru restituirea sumei de 400.000 RON a fost doar de 3 zile. În fine, recurenta a făcut referiri la considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 558/2012 a Curții Constituționale, în baza căreia s-a dispus verificarea modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 255/2012. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă comuna G.D. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca temei juridic prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată, și ca obiect: - anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012; - obligarea pârâtului Guvernul României să plătească despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie suma de 400.000 RON pe care unitatea administrativ teritorială a depus-o la trezorerie; - obligarea pârâților să emită actele administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012. De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că acest text normativ încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) și alin. (6) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a țării. O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție; în art. V din actul normativ aflat în discuție s-au menționat următoarele: „(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G.

nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unitățile administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe baza de ordine de plata pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica „Explicații” se va preciza obligatoriu „Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit H.G.

nr. 255/2012, ramase neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență; (3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se reîntregește Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, potrivit instrucțiunilor emise de Ministerul Finanțelor Publice”. Ulterior formulării acțiunii de către reclamantă, prin Decizia nr. 558/2012 a Curții Constituționale, s-a constat că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012. Prin urmare, pentru a fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 15/ 2012, Curtea Constituțională a considerat că sumele alocate în baza O.G. nr. 255/2012 se vor restitui, potrivit acestui act normativ, dacă aceste sume nu au fost utilizate și dacă unitatea administrativ-teritorială nu avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital sau nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la 8 mai 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 15/2012. În speța de față, instanța de primă jurisdicție a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012 și obligarea pârâtului Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie acesteia suma de 400.000 RON, pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. 1.2. din decizie. Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Per a contrario, în cazul în care împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului litigiului, astfel că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost lămurite de instanța de fond.

Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este legală. În concret, reclamanta trebuia să aducă înscrisuri din care să rezulte următoarele aspecte: - a primit finanțare, în temeiul H.G. nr. 255/2012, în sumă de 400.000 RON, iar aceasta nu a fost utilizată până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și a fost restituită; - avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital la data de 8 mai 2012; - avea în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă și avea neachitată cota de cofinanțare la aceste proiecte la data de 8 mai 2012. Reclamanta nu a depus, în dovedirea acțiunii, niciun înscris, în sensul anterior arătat și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a susține prezenta cale extraordinară de atac.

În consecință, Înalta Curte apreciază că recursul de față este nefondat, în condițiile în care prima instanță a motivat corespunzător soluția adoptată, în raport de probatoriul prezentat, și a aplicat corespunzător dispozițiile legale mai sus nominalizate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta comuna G.D., prin Primar, împotriva sentinței nr. 4 din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2014.