ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată de prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta comuna G.D., prin Primar, a

chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Mureș solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- anularea actelor

administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012;

- obligarea pârâtului

Guvernul României să plătească despăgubirile rezultate în urma punerii în

aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie suma de

400.000 RON pe care unitatea administrativ teritorială a depus-o la trezorerie;

- obligarea pârâților

să emită actele administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare

intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Totodată, reclamanta a

invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012, cu motivarea că textul normativ încalcă dispozițiile art. 115

alin. (4) și alin. (6) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a

țării.

Pârâții au formulat

întâmpinări în cauză, după cum urmează:

Pârâtul Guvernul României

a invocat excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere, întrucât reclamanta

solicită obligarea sa la exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, ceea

ce nu poate fi primit; în plus, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii

administrative prealabile.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P. Mureș a invocat excepția inadmisibilității

cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanta solicită, în realitate, instanței

de contencios administrativ constatarea neconstituționalității unei ordonanțe

de urgență a guvernului. În același timp, pârâtul a susținut și

inadmisibilitatea capătului 3 de cerere pentru aceleași argumente prezentate

de pârâtul Guvernul României.

Apel

Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4

din 8 ianuarie 2013:

- a respins cererea reclamantei

comuna G.D., prin Primar, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

- a admis excepția

inadmisibilității petitului 3 din cererea de chemare în judecată;

- a respins excepția

inadmisibilității petitelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată;

- a respins ca nefondată

cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise

în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și

obligarea pârâtului Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate

în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie

acesteia suma de 400.000 RON.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 nu poate fi admisă, în condițiile

în care, prin decizia nr. 558 din 24 mai 2012, instanța specializată a analizat

susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) și

alin. (6) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală a țării prin norma

aflată în discuție.

Excepția inadmisibilității

petitului 3 din cererea de chemare în judecată este fondată.

Pe de o parte, reclamanta

nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, prevăzute de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Pe de altă parte, în concepția

părții reclamante, exercitarea dreptului de inițiativă legislativă al

Guvernului vizează adoptarea unei ordonanțe, în virtutea delegării legislative,

reglementate de art. 115 din Constituție, ceea ce presupune acordarea acestei

delegări din partea legislativului, dată fiind forța juridică similară cu legea

a unei ordonanțe de urgență.

Excepția inadmisibilității

petitelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece

reclamanta are legitimare procesuală activă, conform art. 1 și art. 9 din Legea

nr. 554/2004, modificată, în condițiile în care justifică atât solicitarea

de anulare a actelor administrative emise în aplicarea prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012, cât și cererea de restituire a sumelor de care a beneficiat din

rezerva bugetară și pe care, ulterior, partea le-a returnat.

Pe fondul cauzei, curtea

de apel a reținut faptul că art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012

sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin

H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale

care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital

și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă

nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Prima instanță a

apreciat că restituirea la bugetul de stat a sumei de 400.000 RON este legală, în

condițiile în care reclamanta nu a probat faptul că din această sumă urma să

acopere cheltuieli urgente sau neprevăzute pe parcursul unui exercițiu bugetar

și pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe.

reclamanta comuna G.D.

În recursul său, reclamanta

a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii

În motivarea căii extraordinare

de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7-pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea

judecătorească atacată:

Proiectele care urmau

să fie finanțate prin sursa alocată în urma adoptării H.G. nr. 255/2012 erau

următoarele:

- „Reabilitare Școala

Generală R.L. clasele l-VIII comuna G.D.”, cu suma de 205.000 RON.

- „Amenajare de spații

verzi în comuna G.D.”, cu suma de 147.550 RON.

- „Cheltuieli curente

arierate”, cu suma de 47.450 RON.

Proiectele afectate negativ

de măsura luată prin O.U.G. nr. 15/2012 sunt:

„Contractul de finanțare

din 19 aprilie 2012, Modernizare DC 68D km 0+000-2+050 în comuna G.D. încheiat cu

A.P.D.R.P. în valoare totală de 2.593.019 RON.

- Contract pentru finanțare

nerambursabilă din 16 martie 2012 încheiat cu Administrația Fondului pentru Mediu-Canalizare

menajeră și stație de epurare în comuna G.D., județul Mureș în valoare totală eligibilă

de 7.198.930 RON.

Prima instanță nu

a analizat existența acestor proiecte și nici îndeplinirea criteriilor

instituite prin O.U.G. nr. 15/2012.

Recurenta a susținut

că a fost în imposibilitate de a îndeplini procedura administrativă prealabilă,

în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Guvernul

României de a emite un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în condițiile

în care termenul statuat de O.U.G. nr. 15/2012 pentru restituirea sumei de 400.000

RON a fost doar de 3 zile.

În fine, recurenta a făcut

referiri la considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 558/2012 a Curții

Constituționale, în baza căreia s-a dispus verificarea modului de utilizare

a sumelor alocate de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 255/2012.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată,

prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Argumentele de fapt și

de drept relevante

Recurenta-reclamantă comuna

G.D. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca temei

juridic prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată, și ca obiect:

- anularea actelor administrative

emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

- obligarea pârâtului

Guvernul României să plătească despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare

a actului normativ anterior nominalizat și să restituie suma de 400.000 RON

pe care unitatea administrativ teritorială a depus-o la trezorerie;

- obligarea pârâților

să emită actele administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare

intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

De asemenea, recurenta-reclamantă

a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că acest text normativ încalcă dispozițiile

art. 115 alin. (4) și alin. (6) și art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală

a țării.

O.U.G. nr. 15/2012 privind

stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și

al finanțelor publice a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 115

alin. (4) din Constituție; în art. V din actul normativ aflat în discuție

s-au menționat următoarele:

„(1) Sumele defalcate

din taxa pe valoarea adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților

administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei

sume din Fondul de rezerva bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul

de stat pe anul 2012, pentru unele unitățile administrativ-teritoriale, pentru plata

unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea

unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, se restituie de către ordonatorii principali

de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au

fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe baza de ordine de

plata pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica „Explicații”

se va preciza obligatoriu „Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit H.G.

nr. 255/2012, ramase neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor

prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență; (3) Cu sumele restituite potrivit

alin. (2) se reîntregește Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, potrivit

instrucțiunilor emise de Ministerul Finanțelor Publice”.

Ulterior formulării acțiunii

de către reclamantă, prin Decizia nr. 558/2012 a Curții Constituționale, s-a constat

că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale

în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate

de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente

unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări proiecte

cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012.

Prin urmare, pentru a

fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 15/ 2012, Curtea Constituțională a considerat

că sumele alocate în baza O.G. nr. 255/2012 se vor restitui, potrivit acestui act

normativ, dacă aceste sume nu au fost utilizate și dacă unitatea administrativ-teritorială

nu avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital sau

nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă

până la 8 mai 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 15/2012.

În speța de față,

instanța de primă jurisdicție a respins ca nefondată cererea de chemare

în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii

în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea pârâtului

Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate în urma punerii

în aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie acesteia

suma de 400.000 RON, pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. 1.2. din decizie.

Potrivit art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte

a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Per a contrario, în cazul

în care împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, Înalta Curte nu poate

hotărî asupra fondului litigiului, astfel că se impune admiterea recursului, casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere

că împrejurările de fapt nu au fost lămurite de instanța de fond.

Înalta Curte apreciază

că soluția pronunțată de prima instanță este legală.

În concret, reclamanta

trebuia să aducă înscrisuri din care să rezulte următoarele aspecte:

- a primit finanțare,

în temeiul H.G. nr. 255/2012, în sumă de 400.000 RON, iar aceasta nu a fost utilizată

până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și a fost restituită;

- avea înregistrate arierate

aferente unor cheltuieli curente și de capital la data de 8 mai 2012;

- avea în derulare proiecte

cu finanțare externă nerambursabilă și avea neachitată cota de cofinanțare

la aceste proiecte la data de 8 mai 2012.

Reclamanta nu a depus,

în dovedirea acțiunii, niciun înscris, în sensul anterior arătat și nici nu s-a

prezentat în instanță pentru a susține prezenta cale extraordinară de atac.

În consecință, Înalta

Curte apreciază că recursul de față este nefondat, în condițiile în care prima instanță

a motivat corespunzător soluția adoptată, în raport de probatoriul prezentat, și

a aplicat corespunzător dispozițiile legale mai sus nominalizate.

adoptate în recurs

Pentru toate considerentele

anterior expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta comuna G.D., prin Primar, împotriva sentinței nr. 4 din 8 ianuarie

2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 martie 2014.