ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Cererea dedusă judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta comuna V., prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României și Ministerul Finanțelor Publice:

(i) anularea tuturor actelor administrative

emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

(ii) obligarea pârâtului Guvernul României

la plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor

art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și la restituirea sumei de 240.000 RON restituiți

de reclamantă după intrarea în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012;

(iii) obligarea pârâților Guvernul României

și Ministerul Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă

la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G.

nr. 15/2012;

(iv) suspendarea executării art. V din

O.U.G. nr. 15/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Reclamanta a invocat și excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor O.U.G. nr. 15/2012, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României

a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, precum și a cererii de suspendare

a O.U.G. nr. 15/2012 raportat la dispozițiile art. 9 și art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004.

A invocat excepția nulității acțiunii pentru

lipsa timbrajului și inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în condițiile

în care, prin Decizia Curții Constituționale nr. 558/2012, instanța constituțională

s-a pronunțat asupra constituționalității acestui act normativ.

La rândul său, pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a invocat excepția inadmisibilitătii acțiunii, raportat la dispozițiile

art. 9 și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond, a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 176 din 21 martie

2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția inadmisibilitătii acțiunii și a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta comuna V., prin Primar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a apreciat, mai întâi că excepția inadmisibilitătii acțiunii, invocată de pârâți,

este nefondată, în condițiile în care acțiunea reclamantei se încadrează în limitele

stabilite de art. 9 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, fiind însoțită

de excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012,

iar obiectul acțiunii vizează acordarea de despăgubiri, anularea actelor emise în

baza actului normativ a cărui neconstituționalitate a fost invocată, dar și obligarea

autorităților la emiterea unui nou act administrativ.

Excepția netimbrării acțiunii, invocată

de pârâtul Guvernul României, a fost, la rândul său, respinsă, constatându-se că

acțiunea reclamantei poartă taxa de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit

de către instanță, dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei de timbru fiind

făcută cu actul de la fila 18 din dosar.

Prima instanță a respins cererea de sesizare

a Curții Constituționale, reținând că, prin Decizia nr. 558/2012, Curtea Constituțională

a stabilit că „dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, privind

stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și

al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate

ridicate direct de avocatul poporului, sunt constituționale, în măsura în care se

aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile

administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli

curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare

externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012”, raportat

la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Analizând pe fond acțiunea formulată de

reclamantă, Curtea a reținut că, în baza dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 255/2012,

unității administrativ teritoriale V., i-a fost alocată suma de 240.000 RON, având

ca destinație plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital,

precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.

Prin O.U.G. nr. 15/2012, (art. V) s-a dispus

ca aceste sume neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe,

să se restituie către bugetul de stat pe bază de ordine de plată pentru trezoreria

statului, cu mențiunea „restituire sume defalcate din TVA, încasate prin H.G.

nr. 255/2012 rămase neutilizate”.

Dispozițiile cuprinse în acest text legal

a format obiectul verificării constituționale și prin Decizia nr. 558/2012, Curtea

Constituțională a reținut că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în

care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către

unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor

cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte

cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012.

Din considerentele acestei decizi rezultă

că dispozițiile cuprinse în art. V din O.U.G. nr. 15/2012 nu se aplică unităților

administrativ teritoriale care nu au utilizat sumele alocate până la data intrării

în vigoare a actului normativ, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente

unor cheltuieli curente și de capital și aveau în derulare cofinanțări de proiecte

cu finanțare externă nerambursabilă.

În considerarea acestei decizii, Guvernul

României a adoptat H.G. nr. 705/2012, privind alocarea unei sume din fondul de rezervă

bugetară la dispoziția Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru

unele unități administrativ teritoriale, destinația acestor sume fiind plata unor

arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital precum și pentru cofinanțarea

unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.

În aplicarea acestei hotărâri de guvern

s-a procedat la verificarea unităților administrativ teritoriale și acolo unde s-a

constatat că unitatea administrativ teritorială a înregistrat arierate sau are în

derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, a alocat sumele

necesare achitării arieratelor și susținerea proiectelor finanțate din fonduri externe

nerambursabile, sumele alocate fiind prevăzute în anexa la hotărâre. Verificând

anexa la această hotărâre, se constată că localității V. i-a fost alocată suma de

24.000 RON, pentru achitarea arieratelor, sumă ce corespunde cu cea indicată în

nota de constatare întocmită de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi

a Județului Mureș. Prin aceeași notă de constatare s-au stabilit că la nivelul autorității

locale nu au fost înregistrate proiecte cu finanțare europeană din fonduri nerambursabile.

Instanța fondului a apreciat acțiunea reclamantei ca nefondată, în raport de această

stare de fapt și având în vedere că dispozițiile cuprinse în art. V din O.U.G.

nr. 15/2012 au fost declarate constituționale, Curtea Constituțională recunoscându-i

Guvernului posibilitatea de a aloca în situații extraordinare sume de bani suplimentare

din fondul de rezervă dar și obligația de a adopta măsuri care să prevină folosirea

acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite, precum și împrejurarea că reclamanta

nu a fost în măsură să facă dovada înregistrării unui cuantum mai mare de arierate

sau derularea de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă la nivelul unității

administrativ teritoriale pe care o administrează.

Împotriva sentinței nr. 176 din 21 martie

2013 a declarat recurs reclamanta comuna V., prin Primar, solicitând modificarea

în întregime a acesteia și admiterea acțiunii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile

art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat

că prin H.G. nr. 255/2012 recurentei i-a fost alocată suma de 240.000 RON pentru

plata unor arierate, aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru

cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, hotărârea

fiind în vigoare și la data prezentă, iar prin adoptarea O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul

a creat un dezechilibru financiar în activitatea autorității locale, aceasta ajungând

în imposibilitatea de a mai asigura rețeaua de canalizare menajeră și stația de

epurare pentru comună și satele V., M., V.V., reabilitarea, mansardarea și extinderea

unor școli și grădinițe.

A adus critici dispozițiilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012, evidențiind impactul negativ al acesteia.

În ceea ce privește hotărârea recurată,

a susținut că instanța de fond nu a verificat dacă recurenta încheiase raporturi

juridice pentru finanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabiie,

hotărârea fiind nelegală din perspectiva constatării că reclamanta nu a probat că

alocarea acestor sume s-ar impune pe baza unei justificări obiective și reale.

A mai criticat modul în care instanța de

fond a înțeles să soluționeze cererea de suspendare a executării dispozițiilor

art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât

Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii

instanței de fond ca legală și temeinică. A evocat contextul litigiului și a susținut,

în esență, că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că acțiunea reclamantei

este nefondată, având în vedere împrejurarea că reclamanta nu a fost în măsură să

facă dovada înregistrării unui cuantum mai mare de arierate sau derulare de proiecte

cu finanțare externă nerambursabilă.

de control judiciar

Examinând actele și lucrările dosarului,

în raport de susținerile recurentei și în limitele recursului formulat de aceasta,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele

ce urmează.

Mai întâi, se constată că, deși recurenta

a invocat în cererea sa motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304

pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., argumentele expuse de aceasta se subsumează

cu precădere motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., anume

„hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”, așa încât sentința recurată va fi analizată din

această perspectivă.

Se mai constată că, în prezenta cauză,

recurenta-reclamantă comuna V. a învestit, în esență, instanța de contencios administrativ,

cu acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii

în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, obligarea pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin punerea

în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și la restituirea sumei

de 240.000 RON restituiți de recurentă după intrarea în vigoare a art. V din O.U.G.

nr. 15/2012, obligarea pârâților Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice

de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare

intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012, precum și suspendarea executării

art. V din O.U.G. nr. 15/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei

cauze.

O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor

măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție;

în art. V din actul normativ aflat în discuție s-au menționat următoarele:

„(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea

adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale

în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă

bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru

unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor

curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare

externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgenta, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai

bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.

Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe baza de ordine de plata pentru

Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica „Explicații” se va preciza

obligatoriu „Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit H.G. nr. 255/2012,

ramase neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la

alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare

a prezentei ordonanțe de urgență; (3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se

reîntregește fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, potrivit instrucțiunilor

emise de Ministerul Finanțelor Publice”.

Prin Decizia nr. 558/2012 a Curții Constituționale,

s-a constat că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt

constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr.

255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au

înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut

în derulare cofinanțări proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Prin urmare, pentru a fi aplicabile prevederile

O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituțională a considerat că sumele alocate în baza

H.G. nr. 255/2012 se vor restitui, potrivit acestui act normativ, dacă aceste sume

nu au fost utilizate și dacă unitatea administrativ-teritorială nu avea înregistrate

arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital sau nu au avut în derulare

cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la 8 mai 2012,

când aintrat în vigoare O.U.G. nr. 15/2012.

Cu alte cuvinte, examinarea temeiniciei

cererii reclamantei-recurente, privind restituirea sumelor alocate în temeiul H.G.

nr. 255/2012 și rambursate în baza art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012, raportat

la decizia Curții Constituționale, sus-menționată, implică verificarea existenței

următoarelor ipoteze:

primit finanțare, în temeiul H.G. nr. 255/2012, iar aceasta nu a fost utilizată

până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și a fost restituită;

înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital la data de

8 mai 2012;

în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă și avea neachitată cota

de cofinanțare la aceste proiecte la data de 8 mai 2012.

În cauză, este necontestat că în vederea

aplicării art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012, a Deciziei nr. 558/2012 a Curții

Constituționale și a verificării respectării cerințelor art. 1 din H.G. nr. 255/2012,

Camera de Conturi a Județului Mureș a efectuat o verificare, prin auditorii săi,

fiind întocmită nota de constatare din 2 iulie 2012, care a fost semnată/însușită

și de ordonatorul principal de credite, Primarul localității reclamante.

Cu ocazia verificării, s-a constatat că

unității administrativ-teritoriale comuna V. i-a fost repartizată suma de 240.000

RON, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum

și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, că recurenta-reclamantă

avea înregistrate arierate în valoare de 24.268 RON pentru cheltuieli curente și

de capital la data de 6 aprilie 2012 și nu avea în derulare proiecte cu finanțare

externă nerambursabilă.

Deși recurenta-reclamantă a fost obligată

la restituirea sumei de 240.000 RON, ulterior, prin H.G. nr. 705/2012, adoptată

tocmai în considerarea deciziei Curții Constituționale sus-citate, localității V.

i-a fost alocată suma de 24.000 RON pentru achitarea arieratelor, sumă ce corespunde

cu cea indicată în nota de constatare întocmită de Curtea de Conturi a României,

Camera de Conturi a Județului Mureș.

În aceste condiții, instanța de fond în

mod corect a reținut faptul că acțiunea reclamantei este nefondată, având în vedere

împrejurarea că aceasta nu a fost în măsură să facă dovada înregistrării unui cuantum

mai mare de arierate sau derulare de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă,

dar și faptul că dispozițiile cuprinse în art. V din O.U.G. nr. 15/2012 au fost

declarate constituționale, Curtea Constituțională recunoscându-i Guvernului posibilitatea

de a aloca în situații extraordinare sume de bani suplimentare din fondul de rezervă,

dar și obligația de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte

scopuri decât cele stabilite.

În consecință, Înalta Curte apreciază că

recursul de față este nefondat, în condițiile în care prima instanță a motivat corespunzător

soluția adoptată, în raport cu probatoriul prezentat, și a aplicat corespunzător

dispozițiile legale mai sus nominalizate.

Criticile recurentei privind viciile O.U.G.

nr. 15/2012 și efectele acesteia exced controlului instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește modul în care a fost

soluționată cererea recurentei-reclamante de suspendare a efectelor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012, dispozițiile legii speciale a contenciosului administrativ permit soluționarea

cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 împreună

cu cererea privind anularea actului a cărui suspendare se solicită, neputând fi

reținută, din această perspectivă, nici o neregularitate de natură a atrage nulitatea

hotărârii instanței de fond.

Pentru toate considerentele anterior expuse,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (l) teza

a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

comuna V., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 176 din 21 martie 2013 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2014.