ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Obiectul

acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 15 mai 2012, sub nr. 205/43/2012,

reclamanta C. Sînpaul prin P., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G.R. și

S.R. prin M.F.P. ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună,

în măsura în care prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 vor fi declarate

neconstituționale, obligarea pârâților, în principal S.R. prin M.F.P. la

alimentarea conturilor autorității publice locale cu suma de 344.000 lei,

alocată prin H.G. nr. 255/2012.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că pârâtul G.R. a adoptat o Ordonanță de urgență care influențează

esențial administrarea unităților administrative ce beneficiază de sumele

dispuse prin H.G. nr. 255/2012 și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu

a avut posibilitatea, din lipsă de transparență de a-și expune părerea asupra

prevederilor unui act normativ ce îl afectează.

G.R. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

La rândul său D.G.F.P.

Mureș, în numele M.F.P., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

cererii.

De asemenea,

reclamantul a arătat că renunță la susținerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din

O.U.G. nr. 15/2012.

2.

Hotărârea

instanței de fond

Prin Sentința nr. 207

din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția

inadmisibilității cererii invocată de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Mureș, a

admis în parte cererea formulată de reclamanta C. Sînpaul și a dispus obligarea

pârâților la alimentarea conturilor reclamantei cu suma de 169.000 lei, din

totalul de 344.000 lei alocată prin H.G. nr. 255/2012 și a respins celelalte

cereri.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că în analiza controlului de constituționalitate

a prevederilor art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituțională

a constatat prin Decizia nr. 558/2012 că dispozițiile art. V alin. (1) din O.U.G.

nr. 15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor

alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile

administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor

cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 15/2012 (11 mai 2012).

Din interpretarea per

a contrario a celor reținute de Curtea Constituțională, în opinia instanței

rezultă că dacă sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 au fost utilizate până la

data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 (11 mai 2012), dispozițiile O.U.G.

nr. 15/2012 nu le sunt aplicabile în sensul că nu se mai impune restituirea

acestor sume.

S-a mai reținut că

din actele depuse la dosarul cauzei, ordine de plată și facturi, rezultă că

întreaga sumă de 344.000 lei a fost utilizată pentru plata lucrărilor efectuate

de unele societăți comerciale cu care C. Sînpaul avea încheiate contracte de

lucrări cu societățile SC E. SRL, SC E.C. SRL, SC H. SRL și SC I. SRL.

În aceste condiții,

conform interpretării date de Curtea Constituțională, s-a constatat că

dispozițiile O.U.G. nr. 15/2012 nu sunt aplicabile în ceea ce privește suma de

344.000 lei alocată C. Sînpaul în temeiul H.G. nr. 255/2012,

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității, Curtea a respins-o, cererea încadrându-se în

prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

3.

Calea

de atac exercitată

Împotriva Sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs G.R. și S.R. prin M.F.P.,

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

3.1. Prin hotărârea

pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de fond nu a

analizat apărările formulate de G.R. și prin Notele scrise de S.R. – M.F.P. – D.G.F.P.

Mureș, încălcând prevederile imperative ale art. 261 C. proc. civ.

3.2. Instanța de fond

a încălcat legea când a apreciat că O.U.G. nr. 15/2012 a intrat în vigoare în

data de 11 mai 2012.

Potrivit art. 12 din

Legea nr. 24/2000, ordonanțele de urgență ale G.R. intră în vigoare la data

publicării în M. Of. al României, Partea I, sub condiția depunerii lor

prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este

prevăzută o dată ulterioară.

În cuprinsul O.U.G. nr.

15/2012 nu se prevede o dată ulterioară pentru intrarea în vigoare a acesteia,

de unde rezultă că data corectă este 8 mai 2012 și nu 11 mai 2012, cum în mod

eronat a considerat prima instanță.

3.3. Prima instanță a

ignorat înscrisurile depuse la dosar, reprezentate de Nota de constatare și

anexele întocmite de echipa de control care a efectuat verificările.

Din aceste înscrisuri

rezultă valoarea arieratelor înregistrate de reclamantă la data intrării în

vigoare a H.G. nr. 255/2012, valoarea contribuției reclamantei la proiectele cu

finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare, ce sursă a fost

utilizată și pentru ce destinație.

Din cuprinsul Notei

de constatare rezultă că reclamantei i-a fost alimentat contul de venituri cu

suma de 250.000 lei, din care aceasta a utilizat, prin plăți efective, până la

8 mai 2012, suma de 223.912 lei, în afara destinației prevăzută de H.G. nr. 255/2012

și numai suma de 26.402 lei, potrivit destinației, iar suma de 94.000 lei a

fost disponibilizată la dispoziția Guvernului, conform prevederilor art. I din

O.U.G. nr. 15/2012.

Instanța de fond a

nesocotit dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 558/2012, conform

cărora „Guvernul, prin autoritatea specială în materie, trebuie să analizeze în

concret, pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care

a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică și

numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală,

Guvernul poate dispune restituirea acestor sume”.

Instanța de fond nu a

luat în considerare constatările rezultate în urma verificărilor care au fost

recunoscute prin semnătură de ordonatorul principal de credite, primarul

localității și s-a limitat să se pronunțe în raport de facturile prezentate la

dosar, fără a preciza în concret ce reprezintă acestea.

Dacă s-ar fi analizat

aceste facturi în detaliu s-ar fi desprins concluzia că parte dintre acestea au

fost achitate înainte de data adoptării H.G. nr. 255/2012, iar o altă parte au

fost achitate ulterior intrării în vigoare a H.G. nr. 255/2012, de unde rezultă

că înscrisurile nu pot face dovada existenței unor arierate pentru cheltuielile

curente și de capital.

Deși prima instanță a

reținut că reclamanta a utilizat suma de 344.000 lei pentru plata acestor

facturi, printr-o simplă operație matematică de adunare, rezultă suma de

142.521,13 lei, astfel încât nu se justifică obligarea recurenților-pârâți la

plata sumei de 169.000 lei.

Mai mult, judecătorul

fondului nu a ținut seama de scopul adoptării H.G. nr. 255/2012, respectiv de

faptul că suma de bani repartizată trebuia utilizată exclusiv pentru cel puțin

una dintre cele două condiții menționate în cuprinsul actului normativ.

II. Considerentele

Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

fondate pentru argumentele și considerațiile ce vor fi prezentate în

continuare.

1.1. Critica

recurenților conform căreia instanța de fond nu a analizat în niciun mod

apărările formulate de aceștia prin întâmpinare și note scrise este întemeiată.

Din cuprinsul

sentinței recurate nu rezultă că judecătorul fondului s-a aplecat asupra

apărărilor părților și nu le-a combătut în nici un mod, ceea ce conduce la

întrunirea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

1.2. Instanța de fond

a apreciat în mod greșit că data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 este

11 mai 2012 și nu 8 mai 2012, data publicării actului normativ în M. Of.,

conform art. 12 din Legea nr. 24/2000, rezultând astfel o aplicare greșită a

legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

1.3. Prima instanță a

ignorat înscrisurile depuse la dosar, respectiv nota de constatare încheiată la

26 iunie 2012 de Camera de Conturi a județului Mureș și anexele la aceasta

necontestate de intimata-reclamantă.

Din cuprinsul notei

de constatare, ce are o valoare probatorie majoră în cauză, reiese faptul că,

potrivit H.G. nr. 255/2012, intimatei i-a fost repartizată suma de 344.000 lei,

însă contul a fost alimentat numai cu 250.000 lei.

Din această sumă,

potrivit destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012 (pentru plata arieratelor

aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea

unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă) au fost utilizați 26.402

lei.

Pentru alte

destinații, în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 a fost cheltuită suma de

223.912 lei, reprezentând servicii, produse, lucrări, transferuri, iar

ordonatorul principal de credite a fost obligat să ia măsuri imediate pentru

virarea sumei datorate la bugetul de stat.

Pentru aceeași notă

de constatare s-a reținut că din suma totală de 94.000 lei disponibilizată la

Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G.R., pentru suma totală de 142.928

lei (90.420 lei + 52.508 lei), reclamanta justifică arierate din care s-a

achitat suma de 26.402 lei.

Potrivit

dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, s-a dispus obligarea la

restituirea sumelor rămase neutilizate la data intrării în vigoare a acesteia.

Prin Decizia nr. 558/2012,

Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. V alin. (1) din O.U.G. nr.

15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate

prin H.G: nr. 255/2012 și neutilizate de unitățile administrativ-teritoriale

care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital

și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă

nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Intimata-recurentă a

utilizat sumele alocate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012,

însă numai 26.402 lei au fost utilizați potrivit destinației primite prin

dispozițiile H.G. nr. 255/2012.

Prin urmare, cererea

reclamantei de a-i fi restituită întreaga sumă în cuantum de 344.000 lei este

neîntemeiată.

Cu privire la

ordinele de plată și facturile depuse la dosar fond, analiza detaliată a

acestora confirmă cele susținute prin motivele de recurs, în sensul că

documentele nu pot face dovada existenței unor arierate pentru cheltuieli

curente și de capital, coroborat cu mențiunile din anexele la nota de

constatare întocmită de Camera de Conturi Mureș.

Mai mult, prima

instanță nu a explicat modul de calcul a sumei de 169.000 lei și ce reprezintă

aceasta, pentru a se putea stabili corectitudinea punctului de vedere adoptat.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile vor

fi admise, în sensul modificării sentinței atacate și a respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

Se va menține soluția

privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de G.R. și S.R. prin M.F.P. împotriva Sentinței nr. 207 din 16

aprilie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată.

Respinge acțiunea

formulată de reclamanta C. Sînpaul, ca neîntemeiată.

Menține soluția

privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2014.