ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 15 mai 2012, sub nr. 205/43/2012, reclamanta C. Sînpaul prin P., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G.R. și S.R. prin M.F.P. ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună, în măsura în care prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 vor fi declarate neconstituționale, obligarea pârâților, în principal S.R. prin M.F.P. la alimentarea conturilor autorității publice locale cu suma de 344.000 lei, alocată prin H.G. nr. 255/2012. În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul G.R.

a adoptat o Ordonanță de urgență care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiază de sumele dispuse prin H.G. nr. 255/2012 și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparență de a-și expune părerea asupra prevederilor unui act normativ ce îl afectează. G.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii. La rândul său D.G.F.P. Mureș, în numele M.F.P., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii. De asemenea, reclamantul a arătat că renunță la susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 207 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Mureș, a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. Sînpaul și a dispus obligarea pârâților la alimentarea conturilor reclamantei cu suma de 169.000 lei, din totalul de 344.000 lei alocată prin H.G. nr. 255/2012 și a respins celelalte cereri. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că în analiza controlului de constituționalitate a prevederilor art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituțională a constatat prin Decizia nr. 558/2012 că dispozițiile art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G.

nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 (11 mai 2012). Din interpretarea per a contrario a celor reținute de Curtea Constituțională, în opinia instanței rezultă că dacă sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 au fost utilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 (11 mai 2012), dispozițiile O.U.G. nr. 15/2012 nu le sunt aplicabile în sensul că nu se mai impune restituirea acestor sume. S-a mai reținut că din actele depuse la dosarul cauzei, ordine de plată și facturi, rezultă că întreaga sumă de 344.000 lei a fost utilizată pentru plata lucrărilor efectuate de unele societăți comerciale cu care C. Sînpaul avea încheiate contracte de lucrări cu societățile SC E. SRL, SC E.C.

SRL, SC H. SRL și SC I. SRL. În aceste condiții, conform interpretării date de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 15/2012 nu sunt aplicabile în ceea ce privește suma de 344.000 lei alocată C. Sînpaul în temeiul H.G. nr. 255/2012, În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Curtea a respins-o, cererea încadrându-se în prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs G.R. și S.R. prin M.F.P., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Instanța de fond nu a analizat apărările formulate de G.R. și prin Notele scrise de S.R. – M.F.P. – D.G.F.P. Mureș, încălcând prevederile imperative ale art. 261 C. proc. civ. 3.2. Instanța de fond a încălcat legea când a apreciat că O.U.G. nr. 15/2012 a intrat în vigoare în data de 11 mai 2012. Potrivit art. 12 din Legea nr. 24/2000, ordonanțele de urgență ale G.R. intră în vigoare la data publicării în M. Of. al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. În cuprinsul O.U.G. nr. 15/2012 nu se prevede o dată ulterioară pentru intrarea în vigoare a acesteia, de unde rezultă că data corectă este 8 mai 2012 și nu 11 mai 2012, cum în mod eronat a considerat prima instanță.

3.3. Prima instanță a ignorat înscrisurile depuse la dosar, reprezentate de Nota de constatare și anexele întocmite de echipa de control care a efectuat verificările. Din aceste înscrisuri rezultă valoarea arieratelor înregistrate de reclamantă la data intrării în vigoare a H.G. nr. 255/2012, valoarea contribuției reclamantei la proiectele cu finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare, ce sursă a fost utilizată și pentru ce destinație. Din cuprinsul Notei de constatare rezultă că reclamantei i-a fost alimentat contul de venituri cu suma de 250.000 lei, din care aceasta a utilizat, prin plăți efective, până la 8 mai 2012, suma de 223.912 lei, în afara destinației prevăzută de H.G.

nr. 255/2012 și numai suma de 26.402 lei, potrivit destinației, iar suma de 94.000 lei a fost disponibilizată la dispoziția Guvernului, conform prevederilor art. I din O.U.G. nr. 15/2012. Instanța de fond a nesocotit dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 558/2012, conform cărora „Guvernul, prin autoritatea specială în materie, trebuie să analizeze în concret, pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume”. Instanța de fond nu a luat în considerare constatările rezultate în urma verificărilor care au fost recunoscute prin semnătură de ordonatorul principal de credite, primarul localității și s-a limitat să se pronunțe în raport de facturile prezentate la dosar, fără a preciza în concret ce reprezintă acestea.

Dacă s-ar fi analizat aceste facturi în detaliu s-ar fi desprins concluzia că parte dintre acestea au fost achitate înainte de data adoptării H.G. nr. 255/2012, iar o altă parte au fost achitate ulterior intrării în vigoare a H.G. nr. 255/2012, de unde rezultă că înscrisurile nu pot face dovada existenței unor arierate pentru cheltuielile curente și de capital. Deși prima instanță a reținut că reclamanta a utilizat suma de 344.000 lei pentru plata acestor facturi, printr-o simplă operație matematică de adunare, rezultă suma de 142.521,13 lei, astfel încât nu se justifică obligarea recurenților-pârâți la plata sumei de 169.000 lei. Mai mult, judecătorul fondului nu a ținut seama de scopul adoptării H.G.

nr. 255/2012, respectiv de faptul că suma de bani repartizată trebuia utilizată exclusiv pentru cel puțin una dintre cele două condiții menționate în cuprinsul actului normativ. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursurile sunt fondate pentru argumentele și considerațiile ce vor fi prezentate în continuare. 1.1. Critica recurenților conform căreia instanța de fond nu a analizat în niciun mod apărările formulate de aceștia prin întâmpinare și note scrise este întemeiată. Din cuprinsul sentinței recurate nu rezultă că judecătorul fondului s-a aplecat asupra apărărilor părților și nu le-a combătut în nici un mod, ceea ce conduce la întrunirea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. 1.2. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 este 11 mai 2012 și nu 8 mai 2012, data publicării actului normativ în M. Of., conform art. 12 din Legea nr. 24/2000, rezultând astfel o aplicare greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1.3. Prima instanță a ignorat înscrisurile depuse la dosar, respectiv nota de constatare încheiată la 26 iunie 2012 de Camera de Conturi a județului Mureș și anexele la aceasta necontestate de intimata-reclamantă. Din cuprinsul notei de constatare, ce are o valoare probatorie majoră în cauză, reiese faptul că, potrivit H.G. nr. 255/2012, intimatei i-a fost repartizată suma de 344.000 lei, însă contul a fost alimentat numai cu 250.000 lei.

Din această sumă, potrivit destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012 (pentru plata arieratelor aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă) au fost utilizați 26.402 lei. Pentru alte destinații, în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 a fost cheltuită suma de 223.912 lei, reprezentând servicii, produse, lucrări, transferuri, iar ordonatorul principal de credite a fost obligat să ia măsuri imediate pentru virarea sumei datorate la bugetul de stat. Pentru aceeași notă de constatare s-a reținut că din suma totală de 94.000 lei disponibilizată la Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G.R., pentru suma totală de 142.928 lei (90.420 lei + 52.508 lei), reclamanta justifică arierate din care s-a achitat suma de 26.402 lei.

Potrivit dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, s-a dispus obligarea la restituirea sumelor rămase neutilizate la data intrării în vigoare a acesteia. Prin Decizia nr. 558/2012, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G: nr. 255/2012 și neutilizate de unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012. Intimata-recurentă a utilizat sumele alocate până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012, însă numai 26.402 lei au fost utilizați potrivit destinației primite prin dispozițiile H.G. nr. 255/2012. Prin urmare, cererea reclamantei de a-i fi restituită întreaga sumă în cuantum de 344.000 lei este neîntemeiată. Cu privire la ordinele de plată și facturile depuse la dosar fond, analiza detaliată a acestora confirmă cele susținute prin motivele de recurs, în sensul că documentele nu pot face dovada existenței unor arierate pentru cheltuieli curente și de capital, coroborat cu mențiunile din anexele la nota de constatare întocmită de Camera de Conturi Mureș. Mai mult, prima instanță nu a explicat modul de calcul a sumei de 169.000 lei și ce reprezintă aceasta, pentru a se putea stabili corectitudinea punctului de vedere adoptat.

2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile vor fi admise, în sensul modificării sentinței atacate și a respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Se va menține soluția privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de G.R. și S.R. prin M.F.P. împotriva Sentinței nr. 207 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată. Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. Sînpaul, ca neîntemeiată. Menține soluția privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2014.